Advanced Search

 LEGE nr. 183 din 12 noiembrie 1997 privind ratificarea Convenţiei europene pentru reprimarea infracţiunilor rutiere, adoptată la Strasbourg la 30 noiembrie 1964


Published: 1997-11-12
Read law translated into English here: https://www.global-regulation.com/translation/romania/3071118/-lege-nr.-183-din-12-noiembrie-1997-privind-ratificarea-conveniei-europene-pentru-reprimarea-infraciunilor-rutiere%252c-adoptat-la-strasbourg-la-30-noie.html

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$40 per month.
LEGE nr. 183 din 12 noiembrie 1997privind ratificarea Convenţiei europene pentru reprimarea infracţiunilor rutiere, adoptată la Strasbourg la 30 noiembrie 1964
EMITENT PARLAMENTUL
Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 316 din 18 noiembrie 1997



Parlamentul României adopta prezenta lege. +  Articolul UNICSe ratifica Convenţia europeană pentru reprimarea infracţiunilor rutiere, adoptată, în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 30 noiembrie 1964.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.PREŞEDINTELE SENATULUIPETRE ROMANAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 octombrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORANDREI IOAN CHILIMAN +  CONVENŢIA EUROPEANĂpentru reprimarea infracţiunilor rutiere*)- Strasbourg, 30 noiembrie 1964 -----------Notă *) Traducere.PREAMBULStatele membre al Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,luând în considerare sporirea circulaţiei vehiculelor între statele europene şi pericolul pe care îl constituie încălcarea regulilor care asigura securitatea participanţilor la traficul rutier,considerând ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi,convinse de necesitatea cooperării lor în scopul de a spori eficienta reprimării infracţiunilor rutiere comise pe teritoriul lor,au convenit următoarele: +  Titlul I Principii fundamentale +  Articolul 11. În cazul în care o persoană care locuieşte în mod obişnuit pe teritoriul unei părţi contractante va comite o infracţiune rutiera pe teritoriul unei alte părţi contractante, statul pe teritoriul căruia s-a comis infracţiunea va putea sau, dacă legea sa interna o impune, va trebui să solicite statului de reşedinţa să efectueze urmărirea, dacă nu o va face el însuşi sau dacă, efectuand-o el însuşi, va aprecia ca este imposibil sa o continue până la decizia definitivă sau executarea integrală a sancţiunii.2. Atunci când o hotărâre judecătorească sau o decizie administrativă, devenită executorie după ce autorul infracţiunii şi-a susţinut apărarea, a fost pronunţată în statul comiterii infracţiunii, acest stat va putea solicita statului de reşedinţa sa procedeze la executarea acestei hotărâri sau a acelei decizii.3. Statul de reşedinţa va da curs cererii de efectuare a urmăririi sau de executare în condiţiile stabilite mai jos. Totuşi executarea deciziilor luate în lipsa nu va fi obligatorie. +  Articolul 21. Infracţiunea rutiera care va reprezenta motivul cererii de urmărire sau de executare prevăzută în art. 1 va trebui să fie pedepsita atât de legea statului în care a fost comisă infracţiunea, cat şi de legea statului de reşedinţa.2. În scopurile efectuării urmăririi sau executării hotărârii va fi aplicabil dreptul statului de reşedinţa, cu precizarea ca se va tine seama numai de regulile de circulaţie în vigoare de la locul comiterii infracţiunii. +  Titlul II Urmărirea în statul de reşedinţa +  Articolul 3La solicitarea statului în care a fost comisă infracţiunea, autorităţile statului de reşedinţa vor fi competente pentru efectuarea urmăririi infracţiunilor rutiere comise pe teritoriul statului solicitant. +  Articolul 4Autorităţile competente ale statului de reşedinţa vor examina cererea de urmărire care le-a fost adresată în conformitate cu art. 1 şi 2. Ele vor determina, potrivit propriei lor legislaţii, modul de soluţionare a cererii. +  Articolul 51. Dacă statul în care a fost comisă infracţiunea va adresa cererea de urmărire prevăzută la art. 1, el nu va mai putea sa-l urmărească pe autorul infracţiunii şi nici să execute o decizie pronunţată împotriva acestuia din urma.2. El va putea relua urmărirea sau executarea: a) dacă statul de reşedinţa nu face cunoscut statului în care s-a comis infracţiunea ca el nu a luat măsuri pentru executarea cererii; b) dacă, pentru motive de care a luat cunoştinţa ulterior cererii, va notifica statului de reşedinţa retragerea cererii sale înainte de începerea dezbaterilor judiciare în prima instanţa sau înaintea pronunţării unei decizii administrative în statul de reşedinţa. +  Articolul 61. Cererea de urmărire va menţiona data la care aceasta procedura a fost solicitată de autoritatea competentă.În statul în care s-a comis infracţiunea, prescripţia dreptului la acţiune va fi întreruptă la această dată. Termenul acestei prescripţii va reîncepe să curgă în întregime, începând cu data notificării prin care se precizează că nu se va da curs cererii sau ca se retrage cererea prevăzută la art. 5 paragraful 2 alin. a) şi b) şi cel mai târziu în termen de 6 luni de la data cererii de urmărire.2. Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în statul de reşedinţa va curge de la data primirii cererii de urmărire.Dacă în acest stat este necesară o plângere a victimei pentru exercitarea urmăririi, termenul pentru depunerea acestei plângeri va începe să curgă de la data primirii cererii de urmărire. +  Articolul 7Documentele întocmite de autorităţile judiciare şi administrative ale statului în care s-a comis infracţiunea vor avea aceeaşi valoare juridică în statul de reşedinţa ca şi cele întocmite de autorităţile acestui din urma stat şi invers. +  Titlul III Executarea în statul de reşedinţa +  Articolul 8Autorităţile statului de reşedinţa vor fi competente să execute, la cererea statului în care s-a comis infracţiunea, deciziile prevăzute la art. 1 paragraful 2. Executarea deciziilor va avea loc conform legii statului de reşedinţa, după verificarea autenticităţii cererii şi a conformitatii sale cu condiţiile fixate prin prezenta convenţie. Statul de reşedinţa va fi competent în materie de eliberare condiţionată. Dreptul de graţiere va putea fi exercitat atât de statul de reşedinţa, cat şi de cel în care a fost comisă infracţiunea. +  Articolul 91. Executarea hotărârii nu va avea loc în statul de reşedinţa: a) dacă autorul infracţiunii face obiectul unei decizii definitive în acest stat pentru aceleaşi fapte; b) dacă prescripţia pedepsei este împlinită potrivit legii statului unde s-a comis infracţiunea sau legii statului de reşedinţa; c) dacă autorul infracţiunii beneficiază de amnistie sau de graţiere în statul de reşedinţa sau în statul în care s-a comis infracţiunea.2. Statul de reşedinţa va putea refuza punerea în executare a hotărârii: a) dacă autorităţile competente ale acestui stat au decis sa nu efectueze urmărirea sau sa pună capăt urmăririi pe care ele au efectuat-o pentru aceleaşi fapte; b) dacă faptele care au determinat condamnarea fac obiectul urmăririi în acest stat; c) în măsura în care acest stat considera aceasta executare de natura a aduce atingere principiilor fundamentale ale ordinii sale juridice sau ca fiind incompatibilă cu principiile care guvernează aplicarea dreptului sau penal, în special dacă, datorită vârstei sale, autorul infracţiunii n-ar putea fi condamnat în acest stat. +  Articolul 10Când cererea prevăzută la art. 1 paragraful 2 va avea ca obiect executarea unei pedepse, alta decât amenda, statul de reşedinţa va înlocui, dacă va fi cazul, pedeapsa data în statul în care s-a comis infracţiunea cu pedeapsa prevăzută de legea statului de reşedinţa pentru o infracţiune analoagă.Aceasta pedeapsa va corespunde, în măsura posibilului, în privinta naturii sale, celei stabilite prin decizia ce urmează a fi executată. Ea nu va putea depăşi nici maximul prevăzut de legea statului de reşedinţa şi nici nu va putea agrava prin natura sau durata sa pedeapsa pronunţată în statul în care a fost comisă infracţiunea.Stabilind sancţiunea, autorităţile competente ale statului de reşedinţa vor putea lua în considerare în aceeaşi măsura şi modalităţile obişnuite de executare a pedepsei în acest stat. +  Articolul 11Când cererea de executare va avea ca obiect plata unei amenzi, statul de reşedinţa va proceda la încasarea acesteia în condiţiile prevăzute de legea sa, până la concurenta maximului stabilit de această lege pentru o infracţiune analoagă sau, în lipsa maximului legal, până la concurenta sumei impuse în mod obişnuit ca amenda în statul de reşedinţa pentru o asemenea infracţiune. +  Articolul 12În caz de neplata a amenzii, statul de reşedinţa va aplica, la cererea statului în care s-a comis infracţiunea, măsurile de constrângere sau de înlocuire prevăzute de legislaţia sa.Statul de reşedinţa nu va putea executa o măsura de constrângere sau de înlocuire stabilită printr-o decizie pronunţată în statul în care s-a comis infracţiunea şi care presupune o privare de libertate decât dacă statul în care s-a comis infracţiunea o cere în mod expres. +  Articolul 13Statul în care s-a comis infracţiunea nu va mai putea aplica niciuna dintre măsurile de executare solicitate, exceptând cazurile în care i-a fost notificat un refuz sau o imposibilitate de executare a hotărârii de către statul de reşedinţa. +  Titlul IV Dispoziţii generale +  Articolul 141. Cererile prevăzute la art. 1 din prezenta convenţie vor fi formulate în scris.2. Cererea de urmărire va fi însoţită de original sau de o copie autentificată de pe toate procesele-verbale, de pe schite, fotografii şi de pe alte documente ce privesc instrucţiunea, ca şi de o copie de pe dispoziţiile legale aplicabile în speta în statul în care s-a comis infracţiunea. Copiile de pe cazierul judiciar, dispoziţiile legale referitoare la prescripţie, actele care au întrerupt-o ca şi prezentarea faptelor care au întrerupt prescripţia vor fi, de asemenea, anexate.3. Cererea de executare va fi însoţită de originalul sau de o copie autentificată de pe decizia al carei caracter executoriu va fi certificat în formele prevăzute prin legea statului în care s-a comis infracţiunea. Dacă decizia ce urmează a fi executată înlocuieşte o alta, fără a reproduce expunerea faptelor, va fi anexată o copie autentificată de pe decizia care conţine aceasta expunere a faptelor. +  Articolul 151. Cererea va fi adresată de către ministerul justiţiei al statului în care s-a comis infracţiunea ministerului justiţiei al statului de reşedinţa. Răspunsul va fi trimis pe aceeaşi cale.2. Comunicările necesare aplicării prezentei convenţii vor fi transmise fie prin modalitatea indicată la paragraful 1 al prezentului articol, fie direct între autorităţile părţilor contractante.3. În caz de urgenta, comunicările menţionate la paragraful 2 al prezentului articol vor putea fi transmise prin intermediul Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală (INTERPOL).4. Fiecare parte contractantă va putea, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să facă cunoscut ca intenţionează să facă derogare de la regulile de transmitere prevăzute la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol. +  Articolul 16Dacă statul de reşedinţa apreciază ca informaţiile furnizate de către statul în care s-a comis infracţiunea sunt insuficiente pentru a-i permite aplicarea prezentei convenţii, acest stat va solicita completarea informaţiilor necesare. El va putea fixa un termen pentru obţinerea acestor informaţii. +  Articolul 17Părţile contractante vor extinde asistenţa judiciară, pe care şi-o acorda în materie penală, asupra măsurilor necesare executării prezentei convenţii, în special în ceea ce priveşte transmiterea actelor întocmite de autoritatea administrativă şi notificarea unui ordin de plată, aceasta ultima măsura nefiind considerată ca o măsura de executare. +  Articolul 18Statul de reşedinţa va informa fără întârziere statul în care a fost comisă infracţiunea în legătură cu modul de soluţionare a cererii de urmărire sau de executare. El îi va întocmi, în ambele cazuri, un document certificând executarea pedepsei şi, în plus, în cazul urmăririi, o copie autentificată de pe decizia definitivă. +  Articolul 191. Traducerea cererilor de urmărire şi executare şi a pieselor anexate, ca şi cea a oricăror alte documente referitoare la aplicarea prezentei convenţii, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol, nu va fi solicitată.2. Fiecare parte contractantă va putea, la data semnării sau depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aderare, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să-şi rezerve dreptul de a solicita ca cererile şi piesele anexe să-i fie adresate însoţite fie de o traducere în propria limba, fie de o traducere într-una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei sau într-una dintre limbile pe care le va indica. Celelalte părţi contractante vor putea invoca lipsa de reciprocitate.3. Prezentul articol nu aduce atingere dispoziţiilor referitoare la traducerea cererilor şi a pieselor anexe, conţinute în acordurile sau în angajamentele în vigoare ori care vor interveni între doua sau mai multe părţi contractante. +  Articolul 20Piesele şi documentele transmise în aplicarea prezentei convenţii vor fi scutite de orice formalitate de legalizare. +  Articolul 21Sumele încasate ca amenzi în baza cererilor de urmărire sau executare vor deveni proprietatea statului de reşedinţa, care va dispune de ele după cum va voi. +  Articolul 22Statul de reşedinţa va fi competent sa încaseze, la cererea statului în care s-a comis infracţiunea, sumele reprezentând cheltuielile de urmărire şi de judecată suportate de acest stat.Dacă va incasa aceste sume, acest stat nu va fi obligat sa restituie statului în care s-a comis infracţiunea decât onorariile experţilor. +  Articolul 23Cheltuielile de urmărire şi de executare, suportate de statul de reşedinţa, nu vor fi restituite. +  Titlul V Dispoziţii finale +  Articolul 24În scopurile prezentei convenţii: a) expresia infracţiune rutiera desemnează orice infracţiune prevăzută în lista intitulata "Fondul comun de infracţiuni rutiere", anexată la prezenta convenţie; b) expresia statul în care s-a comis infracţiunea desemnează statul parte la prezenta convenţie, pe teritoriul căruia a fost comisă o infracţiune rutiera; c) expresia statul de reşedinţa desemnează statul parte la prezenta convenţie în care locuieşte în mod obişnuit autorul unei infracţiuni rutiere; d) expresia reguli de circulaţie desemnează orice reglementare ce priveşte unul dintre obiectele menţionate la pct. 4-7 din anexa nr. I la prezenta convenţie, intitulata "Fondul comun de infracţiuni rutiere"; e) expresia hotărâre se aplică deciziilor pronunţate de autorităţile judiciare, inclusiv ordonanţelor penale şi amenzilor de împăcare; f) expresia decizie administrativă desemnează deciziile pronunţate în anumite state de către autorităţile administrative abilitate sa pronunţe pedepsele prevăzute de lege pentru reprimarea infracţiunilor rutiere. +  Articolul 251. Anexa nr. I la prezenta convenţie, intitulata "Fondul comun de infracţiuni rutiere", este parte integrantă a acestei convenţii.2. Fiecare parte contractantă va putea, în orice moment, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, să facă cunoscute infracţiunile în materie de circulaţie rutiera, care nu sunt prevăzute în anexa nr. I, pe care ea doreşte să le supună aplicării prezentei convenţii, sau pe cele prevăzute în anexa nr. I pe care ea doreşte să le excludă de la aceasta aplicare în raporturile sale cu alte părţi contractante.3. În cazul adaugarii, de către o parte contractantă, a unor noi infracţiuni la lista continuta în anexa nr. I la prezenta convenţie, celelalte părţi contractante vor notifica, dacă este cazul, acordul lor secretarului general al Consiliului Europei. Aceste infracţiuni devin opozabile la 3 luni de la data notificării.4. În cazul retragerii, de către o parte contractantă, a unor infracţiuni prevăzute în lista continuta în anexa nr. I la prezenta convenţie, notificarea menţionată la paragraful 2 din prezentul articol va produce efecte, dacă ea este facuta cu ocazia semnării convenţiei sau a depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aderare în momentul intrării în vigoare a convenţiei; dacă ea este facuta ulterior, notificarea va produce efecte la 3 luni de la primirea sa de către secretarul general al Consiliului Europei. Orice parte contractantă va putea invoca lipsa de reciprocitate.5. O parte contractantă va putea sa declare ca legislaţia sa interna o obliga sa supună aprobării organelor sale legislative notificarea prevăzută la paragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol. În acest caz, adăugarea la lista prevăzută în anexa nr. I nu va produce efecte, în ceea ce priveşte partea respectiva, decât atunci când va informa pe secretarul general al Consiliului Europei ca o asemenea aprobare a fost obţinută. +  Articolul 26Prezenta convenţie nu limitează competenţa statului de reşedinţa în materie de urmărire sau de executare, pe care i-o conferă legislaţia sa interna. +  Articolul 271. Dacă doua sau mai multe părţi contractante îşi întemeiază relaţiile pe o legislaţie uniforma sau pe un regim special de reciprocitate, ele vor avea dreptul să-şi reglementeze raporturile mutuale în materie, exclusiv în baza acestor sisteme, în pofida dispoziţiilor prezentei convenţii.2. Părţile contractante care vor exclude din raporturile lor reciproce aplicarea prezentei convenţii, conform dispoziţiilor prezentului articol, vor adresa în acest scop o notificare secretarului general al Consiliului Europei. +  Articolul 28Comitetul European pentru Problemele Criminale al Consiliului Europei va urmări executarea prezentei convenţii şi va facilita, în măsura în care va fi necesar, reglementarea amiabila a oricărei dificultăţi care ar putea să apară în executarea convenţiei. +  Articolul 291. Prezenta convenţie este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată sau acceptată. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.2. Convenţia va intra în vigoare la 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare sau de acceptare.3. Ea va intra în vigoare, faţă de orice stat semnatar care o va ratifica sau o va accepta ulterior, la 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare sau de acceptare. +  Articolul 301. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat care nu este membru al Consiliului Europei sa adere la prezenta convenţie.2. Aderarea se va efectua prin depunerea instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei şi va produce efecte la 3 luni de la data depunerii sale. +  Articolul 311. Fiecare parte contractantă poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa indice teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenţie.2. Oricare parte contractantă poate, la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare ori în orice moment ulterior, sa extindă aplicarea prezentei convenţii, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, asupra oricărui alt teritoriu indicat în declaraţie şi pentru care ea poarta răspunderea relaţiilor internaţionale sau pentru care ea este abilitata să-şi asume angajamente internaţionale.3. Oricare declaraţie facuta în baza paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte fiecare teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, în condiţiile prevăzute la art. 33. +  Articolul 321. Orice parte contractantă poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa declare ca va recurge la una sau mai multe rezerve prevăzute în anexa nr. II la prezenta convenţie.2. Orice parte contractantă poate retrage, în întregime sau în parte, o rezervă formulată de ea în baza paragrafului precedent, prin intermediul unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei, şi care va produce efect de la data primirii sale.3. Partea contractantă care a formulat o rezervă cu privire la o dispoziţie a prezentei convenţii nu poate pretinde unei alte părţi să aplice aceasta dispoziţie; totuşi ea poate, dacă rezerva este parţială sau condiţionată, sa pretindă aplicarea acestei dispoziţii în măsura în care ea a acceptat-o.4. Orice parte contractantă va putea, la momentul semnării prezentei convenţii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei, să facă cunoscut ca ea considera ratificarea, acceptarea sau aderarea ca antrenand obligaţia, conform dreptului internaţional, de a adopta măsurile necesare în legislaţia naţionala pentru punerea în aplicare a prezentei convenţii. +  Articolul 331. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe termen nelimitat.2. Fiecare parte contractantă va putea, în ceea ce o priveşte, sa denunţe prezenta convenţie printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei.3. Denunţarea va produce efect la 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei. +  Articolul 34Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricărui stat care a aderat la prezenta convenţie: a) fiecare semnare; b) depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare, sau de aderare; c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii, conform art. 29; d) orice declaraţie şi notificare primite în aplicarea dispoziţiilor art. 15 paragraful 4, art. 19 paragraful 2, art. 25 paragrafele 2, 3, 4 şi 5, art. 27 paragraful 2 şi ale art. 32 paragraful 4; e) orice declaraţie primită în aplicarea dispoziţiilor art. 31 paragrafele 2 şi 3; f) orice rezerva formulată în aplicarea dispoziţiilor art. 32 paragraful 1; g) retragerea oricărei rezerve, efectuată în aplicarea dispoziţiilor art. 32 paragraful 2; h) orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor art. 33 şi data la care denunţarea va produce efecte. +  Articolul 35Prezenta convenţie, precum şi declaraţiile şi notificările pe care ea le autorizeaza nu se vor aplica decât infracţiunilor rutiere comise după intrarea în vigoare a acesteia între părţile contractante interesate.Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi în mod cuvenit în acest scop, au semnat prezenta convenţie.Întocmită la Strasbourg la 30 noiembrie 1964, în limbile franceza şi engleza, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va trimite o copie certificată fiecărui stat semnatar şi aderent. +  Anexa 1FONDUL COMUN AL INFRACŢIUNILOR RUTIERE1. Uciderea involuntara sau vătămările involuntare, cauzate în domeniul circulaţiei rutiere.2. Părăsirea locului accidentului, adică încălcarea obligaţiilor ce revin conducătorilor auto ca urmare a unui accident de circulaţie.3. Conducerea unui vehicul de către o persoană: a) în stare de ebrietate sau sub influenţa alcoolului; b) sub influenţa stupefiantelor sau a produselor având efecte analoage; c) inapta, ca urmare a unei oboseli excesive.4. Conducerea unui vehicul cu motor, fără asigurare în ceea ce priveşte responsabilitatea civilă pentru pagubele cauzate terţilor ca urmare a folosirii acestui vehicul.5. Refuzul de a se supune ordinului unui agent al autorităţii privind circulaţia rutiera.6. Nerespectarea regulilor privind: a) viteza vehiculelor; b) poziţia vehiculelor în mişcare şi sensul deplasarii lor, intalnirea cu vehicule din sens opus, depăşirea, schimbarea de direcţie şi trecerea pasajelor de nivel; c) prioritatea de trecere; d) prioritatea de trafic pentru anumite vehicule, cum ar fi cele ale pompierilor, ambulantele, vehiculele de poliţie; e) nerespectarea semnalelor şi marcajelor rutiere, în special a semnului "Stop"; f) staţionarea şi oprirea vehiculelor; g) accesul vehiculelor sau al anumitor categorii de vehicule pe unele cai rutiere, în special datorită greutatii sau dimensiunilor lor; h) echipamentul de securitate al vehiculelor şi al încărcăturii lor; i) semnalizarea vehiculelor şi a încărcăturii lor; j) sistemul de lumina al vehiculelor şi folosirea farurilor; k) incarcatura şi capacitatea vehiculelor; l) înmatricularea vehiculelor, plăcile de înmatriculare şi semnul distinctiv al tarii de înmatriculare.7. Conducerea fără permis de circulaţie valabil. +  Anexa 21. Orice parte contractantă poate să declare ca îşi rezerva dreptul de a face cunoscut: a) ca ea nu accepta titlul III sau ca ea îl accepta numai în privinta anumitor categorii de pedepse sau măsuri de executare; b) ca ea nu accepta art. 6 sau ca ea nu accepta decât anumite dispoziţii ale acestui articol.2. Orice parte contractantă poate să declare ca, pentru motive de ordin constituţional, nu poate primi cereri de urmărire decât în cazurile prevăzute în legislaţia sa interna.-----------