LEGE nr. 25 din 12 martie 1992 privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere


Published: 1992-03-12

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$20 per month, or Get a Day Pass for only USD$4.99.
LEGE Nr. 25 din 12 martie 1992
privind ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere

EMITENT

PARLAMENTUL

Publicat în 

MONITORUL OFICIAL NR. 46 din 20 martie 1992

Se ratifica Convenţia dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe avere, semnată la Atena la 17 septembrie 1991.


Anexa 1



Articolul 1

Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene,
în dorinţa de a promova şi de a întări relaţiile economice între cele doua tari pe baza suveranităţii naţionale şi a respectării independentei, egalităţii în drepturi, avantajului reciproc şi neamestecului în treburile interne, au convenit asupra celor ce urmează:
Persoane vizate
Prezenta convenţie se va aplica persoanelor rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.


Articolul 2

Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe avere stabilite de către un stat contractant, de unităţile sale administrativ-teritoriale sau autorităţile locale, indiferent de modul în care sînt percepute.
2. Sînt considerate impozite pe venit şi pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală ori asupra elementelor de venit sau avere inclusiv impozitele pe cîştigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile ori imobile, precum şi impozitele pe creşterea valorii averii.
3. Impozitele existente cărora li se va aplica prezenta convenţie sînt în special:

a) În cazul României:
  

(I) impozitul pe veniturile obţinute de persoanele fizice;
(II) impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare;
(III) impozitul pe profit;
(IV) impozitul pe venit realizat de persoanele fizice din activităţi agricole (denumite în continuare impozit român);

b) În cazul Republicii Elene:
  

(I) impozitul pe venitul şi averea persoanelor fizice;
(II) impozitul pe venitul şi averea persoanelor juridice;
(III) contribuţia pentru Agenţia de Livrare şi Drenare a Apei, calculată asupra venitului total din clădiri (denumite în continuare impozit elen);
4. Prezenta convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau substanţial similare, care se vor stabili după data semnării prezentei convenţii şi care se vor adauga sau vor înlocui impozitele existente.
La sfîrşitul fiecărui an, autorităţile competente ale statelor contractante îşi vor notifica reciproc orice modificări substanţiale aduse legislaţiei fiscale respective.


Articolul 3

Definiţii generale
1. În sensul prezentei convenţii, dacă contextul nu cere altfel:

a) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, desemnează teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum şi zona economică exclusiva şi platoul continental în privinta cărora România exercita, în conformitate cu dreptul internaţional şi propria sa legislaţie, drepturi suverane privind explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele marii, pe fundul şi în subsolul acesteia;
  

b) termenul Republica Elena înseamnă teritoriul Republicii Elene şi partea din fundul marii şi subsolul sau din Marea Mediterana asupra cărora Republica Elena are drepturi suverane în conformitate cu dreptul internaţional;
  

c) termenul persoana cuprinde o persoană fizica, o societate, şi orice alta entitate de persoane;
  

d) termenul Societate înseamnă orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislaţiei statului contractant, sau orice entitate care este considerată ca persoana juridică în scopul impozitării;
  

e) termenii întreprindere a unui stat contractant şi întreprindere a celuilalt stat contractant indica, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
  

f) termenii un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Elena, după cum cere contextul;
  

g) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat de o aeronava exploatată de către o întreprindere care îşi are locul conducerii efective într-un stat contractant sau de o nava care îşi are locul de înregistrare sau documentele de înregistrare într-un stat contractant cu excepţia cazului cînd nava sau aeronava operează numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant;
  

h) termenul autoritate competentă înseamnă:
  

(I) în cazul României, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentantul sau autorizat;
(II) În cazul Republicii Elene, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat.
2. În ce priveşte aplicarea prezentei convenţii de către un stat contractant orice termen care nu este altfel definit va avea dacă contextul nu cere altfel înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenţie se aplică.


Articolul 4

1. În sensul prezentei convenţii, termenul rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat, datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau în virtutea oricărui alt criteriu de natura similară. Acest termen nu include acele persoane care sînt supuse impozitării în acest stat numai pentru veniturile din surse din acel stat sau avere situata în interiorul acestuia.
2. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizica este rezidenţă a ambelor state contractante, atunci statutul sau fiscal se va rezolva cum urmează:

a) persoana va fi considerată rezidenţă a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziţia sa; dacă dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în ambele state contractante, ea va fi considerată rezidenţă a statului contractant cu care legăturile sale personale şi economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);
  

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziţia sa în nici unul din statele contractante, atunci va fi considerată rezidenţă a statului contractant în care locuieşte în mod obişnuit;
  

c) dacă aceasta persoana locuieşte în mod obişnuit în ambele state contractante sau nu locuieşte în mod obişnuit în nici unul din ele, ea va fi considerată rezidenţă a statului contractant al cărui naţional este;
  

d) dacă aceasta persoana este un naţional al ambelor state contractante sau nu este naţional al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
  

3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1 o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidenţă a ambelor state contractante, atunci se va considera ca este rezidenţă a statului contractant în care este situat locul conducerii sale efective.


Articolul 5

Sediul permanent
1.În sensul prezentei convenţii, expresia sediul permanent indica un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercita în totalitate sau în parte activitatea sa.
2.Expresia sediul permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;
  

b) o sucursala;
  

c) un birou;
  

d) o uzina;
  

e) un atelier;
  

f) o mina, un put, de extracţie a petrolului sau a gazelor, o cariera sau orice alt loc de exploatare sau explorare a resurselor naturale.
  

3. Un şantier de construcţii sau montaj sau un proiect de instalaţii constituie un sediu permanent numai în cazul în care durata acestuia este mai mare de 9 luni.
4. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediul permanent se considera că nu include:

a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii;
  

b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii, numai în scopul de a fi depozitate, expuse sau livrate;
  

c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;
  

d) menţinerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul de a cumpara produse sau mărfuri ori de a stringe informaţii pentru întreprindere;
  

e) menţinerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter preparator sau auxiliar
  

f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării de activităţi combinate din categoria celor menţionate la subparagrafele a)-e), cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri rezultată din aceasta combinare să aibă un caracter auxiliar sau preparator.
  

g) produsele sau mărfurile care aparţin întreprinderii şi sînt expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii ocazional-temporare care se vînd în timpul tirgului şi se livreaza imediat după închiderea acestora.
  

5. Independent de prevederile paragrafului 1 şi 2, cînd o persoană - alta decît un agent cu statut independent, căruia i se aplică paragraful 7 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are ca activitate obişnuită în statul contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se va considera ca are un sediu permanent în acel stat cu privire la orice activităţi pe care acea persoana le efectuează pentru întreprindere, afară de cazul cînd activităţile acelei persoane sînt limitate la acelea menţionate la paragraful 4 care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în condiţiile acelui paragraf.
6. O persoana a carei activitate este legată de exploatarea sau explorarea fundului marii sau a subsolului acesteia ca şi a resurselor naturale situate într-un stat contractant va fi considerat că desfăşoară o activitate de afaceri printr-un sediu permanent în acel stat.
7. O întreprindere nu va fi considerată ca are un sediu permanent într-un stat contractant prin intermediul unui broker, a unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
8. Faptul ca o societate rezidenţă a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidenţă a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa în celălalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent ori în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.


Articolul 6

Venituri din bunuri imobile
1. Venitul obţinut de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv din agricultura sau silvicultura) situate în celălalt stat contractant poate fi impus în acel stat.
2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislaţia statului contractant în care bunurile în discuţie sînt situate. Expresia va cuprinde în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi mort al exploatarilor agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor şi a altor resurse naturale ale solului; navele, vasele şi aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.
3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obţinut din folosirea directa, închirierea sau folosirea în orice alta forma a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi venitului din bunuri imobile folosite pentru desfăşurarea unei activităţi de prestări de servicii cu caracter personal independent.


Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor
1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita o activitate, astfel cum s-a menţionat anterior, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte care poate fi atribuită acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant desfăşoară activitate în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată exercitind activităţi identice sau analoage, în condiţii identice sau analoage şi tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.
3. La determinarea beneficiului unui sediu permanent se vor acorda ca scaderi cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administraţie indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant sau în altă parte.
4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente, nici o dispoziţie a paragrafului 2 nu împiedica acel stat contractant sa determine după cum este uzual, beneficiile de impus pa baza unei astfel de repartizari; metoda de repartizare adoptată va fi însă în asa fel încît rezultatul sa concorde cu principiile cuprinse în prezentul articol.
5. Nici un beneficiu nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6. În sensul paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent vor fi determinate în fiecare an prin aceeaşi metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente şi valabile de a proceda în alt mod.
7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit care sînt tratate separat în articole ale prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de dispoziţiile acestui articol.


Articolul 8

1. Beneficiile obţinute din exploatarea navelor în trafic internaţional vor fi impozabile numai în statul contractant în care navele sînt înregistrate sau pentru care au documente.
2. Beneficiile obţinute din exploatarea aeronavelor în trafic internaţional vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.
3. Prevederile paragrafului 2 se vor aplica, de asemenea beneficiilor obţinute din participarea într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenţie internationala de transporturi.


Articolul 9

Întreprinderi asociate
Cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau
  

b) aceleaşi persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,
  

şi,
în oricare din aceste doua situaţii, se stabilesc sau se impun condiţii între cele doua întreprinderi în relaţiile lor comerciale sau financiare, ce diferă de acelea care ar fi stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacă n-ar fi fost aceste condiţii, ar fi fost obţinute dar, datorită acelor condiţii nu au putut fi obţinute, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţa.


Articolul 10

Dividende
1. Dividendele plătite de o societate rezidenţă a unui stat contractant către o persoană rezidenţă a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.
2. Totuşi, astfel de dividende pot să fie, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidenţă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă cel care le încasează este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 45 la suta din suma bruta a dividendelor, dacă societatea care le distribuie este rezidenţă a Greciei, şi
  

b) 25 la suta din suma bruta a dividendelor, dacă societatea care le distribuie este rezidenţă a României. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord modalitatea de aplicare a acestor limitări.
  

Acest paragraf nu va afecta impozitarea societăţii pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende, asa cum este folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acţiuni, acţiuni sau titluri de folosinţă, părţi miniere părţi de fondator sau alte drepturi, cu excepţia creanţelor, care participa la realizarea beneficiilor, precum şi veniturile din alte părţi sociale ce sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca venituri din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidenţă societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant desfăşoară activităţi producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidenţă, printr-un sediu permanent situat în acel stat sau efectuează în acel stat servicii independente, folosind o baza fixa situata acolo, iar pachetul de acţiuni deţinut, în legătură cu care se plătesc dividendele, este efectiv legat de acest sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.
5. Cînd o societate rezidenţă a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, excepţind situaţia în care aceste dividende sînt plătite unui rezident al acelui stat sau în măsura în care pachetul de acţiuni în legătură cu care se plătesc dividendele sînt legate în mod efectiv de un sediu permanent sau o baza fixa situata în acel stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acel stat contractant.


Articolul 11

Dobinzi
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat contractant.
2. Totuşi, astfel de dobinzi pot să fie de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10 la suta din suma bruta a dobinzilor. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord modalitatea de aplicare a acestei limitări.
3. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanta de orice fel garantate sau nu ipotecar şi indiferent dacă dau sau nu dreptul; de a participa la beneficiile debitorului şi, în special veniturile din efecte publice şi veniturile din obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile decurgind din aceste efecte publice sau obligaţiuni. Penalizările pentru plata cu întîrziere nu sînt considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care iau naştere dobinzile printr-un sediu permanent situat acolo sau efectuează în celălalt stat contractant servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo şi dacă titlurile de creanţe cu privire la care se plătesc dobinzile sînt legate în mod efectiv de un astfel de sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15 după caz.
5. Dobinzile se vor considera ca iau naştere într-un stat contractant cînd debitorul este acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plătitoare a dobinzilor, fie ca este sau nu rezidenţă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătesc dobinzile şi aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi se vor considera ca iau naştere în statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau dintre ambii şi o altă persoană, suma dobinzilor, ţinînd cont de creanta pentru care ele sînt plătite excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.


Articolul 12

Comisioane
1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.
2. Totuşi, astfel de comisioane pot să fie impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la suta din suma comisionului. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.
3. Termenul comisioane astfel cum este folosit în acest articol, înseamnă o plata efectuată unui intermediar, unui agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau agent, de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plata.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul comisionului, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provine comisionul un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comision. În asemenea caz, se vor aplica prevederile art. 7.
5. Comisioanele se vor considera ca iau naştere într-un stat contractant cînd debitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plătitoare a comisioanelor, fie ca este sau nu rezidenţă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligaţia de plată a comisioanelor şi aceste comisioane sînt suportate de acel sediu permanent, atunci aceste comisioane se vor considera ca iau naştere în statul contractant în care este situat sediul permanent.


Articolul 13

Redevenţe
1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.
2. Totuşi, astfel de redevenţe pot să fie, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la suta din suma bruta a redevenţelor plătite pentru folosirea sau pentru dreptul de folosire a oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice, sau ştiinţifice, inclusiv filmele de cinematograf şi filmele sau benzile de televiziune sau radio şi 7 la suta din suma bruta a redevenţelor plătite pentru folosirea sau dreptul de folosire a oricărui brevet de invenţie, marca de fabrica, design, sau model, plan formula sau procedeu secret, ca şi pentru folosirea unui echipament industrial, comercial, sau ştiinţific sau pentru informaţiile relative la experienta cîştigată în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care iau naştere redevenţele, printr-un sediu permanent situat acolo sau efectuează în celălalt stat contractant servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care se plătesc redevenţele sînt legate efectiv de acest sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.
4. Se va considera ca redevenţele iau naştere într-un stat contractant cînd plătitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuşi, persoana plătitoare de redevenţe, fie ca este sau nu rezidenţă a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care s-a născut obligaţia de a plati redevenţele şi plata acestor redevenţe este suportată de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevenţe se vor considera ca iau naştere în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
5. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv sau dintre ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, ţinînd seama de folosirea, concesionarea folosirii sau informaţia pentru care se plătesc, depăşeşte suma asupra căreia s-ar fi convenit de către debitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor va rămîne impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.


Articolul 14

Cistiguri din capital
1.Cistigurile obţinute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite în art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat contractant.
2.Cistigurile care provin din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau a bunurilor mobile care aparţin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant în scopul efectuării unor servicii personale cu caracter independent, inclusiv cîştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei baze fixe, pot impuse în celălalt stat.
3.Cistigurile care provin din înstrăinarea navelor sau aeronavelor folosite în trafic internaţional şi a bunurilor mobile ţinînd de exploatarea acestor nave sau aeronave vor fi impuse numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8 al acestei convenţii, sînt impozabile beneficiile obţinute din astfel de activităţi.
4.Cistigurile obţinute din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impuse numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.


Articolul 15

Servicii personale cu caracter independent
1.Veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii sau a altor activităţi cu caracter independent vor fi impuse numai în acel stat cu excepţia situaţiei în care rezidentul are permanent la dispoziţia sa în celălalt stat contractant o baza fixa în scopul exercitării activităţii sau a situaţiei în care rezidentul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă care depăşeşte 183 de zile în cursul unui an fiscal sau perioade care insumeaza 183 de zile în doi ani fiscali consecutivi. Dacă dispune de o astfel de baza fixa sau dacă şederea depăşeşte perioada sus-menţionată, veniturile vor fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea pot fi atribuite acelei baze fixe sau perioade de şedere.
2.Expresia profesii libere include, în special, activităţi independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.


Articolul 16

Servicii personale dependente
1.Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 şi 20, salariile şi alte remuneraţii similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd aceasta activitate este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţia primită din aceasta activitate este impozabilă în acel stat.
2.Independent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menţionat dacă:

a) primitorul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal al celuilalt stat, şi
  

b) remuneraţiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidenţă a celuilalt stat, şi
  

c) remuneraţiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.
  

3.Independent de dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţiile pentru activitatea salariata exercitată la bordul unei nave sau al unei aeronave în trafic internaţional pot fi impozabile în statul contractant din care se obţin beneficii din activitatea acestor nave sau aeronave, în conformitate cu prevederile art. 8.


Articolul 17

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie sau de conducere
Remuneraţiile directorilor şi alte remuneraţii similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea lui de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.


Articolul 18

Artişti şi sportivi
1.Independent de prevederile art. 15 şi 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi sportivii le obţin din activitatea personală desfăşurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.
2.Cînd veniturile privitoare la activităţile personale exercitate de un profesionist de spectacole sau de un sportiv în aceasta calitate nu revine acestuia ci altei persoane, independent de prevederile art. 7, 15 şi 16, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care se desfăşoară activităţile profesionistului de spectacole sau sportivului.
3.Veniturile obţinute din astfel de activităţi, desfăşurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între statele contractante, sînt scutite reciproc de impozite.


Articolul 19

Pensii
Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfăşurată în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.


Articolul 20

Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile plătite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unităţi sau autorităţi, vor fi impuse numai în acel stat.

b) Totuşi, astfel de remuneraţii vor fi impuse numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sînt prestate în acel stat şi persoana este un rezident al acelui stat care:
  

I) este un naţional al acelui stat, sau
II) nu a devenit rezidenţă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.
2.a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unităţi sau autorităţi a acestuia va fi impusa numai în acel stat.

b) Totuşi, astfel de pensii vor fi impuse numai în celălalt stat contractant, dacă persoana este rezidenţă şi naţional al acelui stat.
  

3.Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor şi pensiilor referitoare la serviciile prestate în legătură cu o activitate producătoare de venituri desfăşurată de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia.


Articolul 21

Profesori
1. Remuneraţiile pe care profesorii şi alţi membri ai corpului de învăţămînt rezidenţi ai unui stat contractant care predau într-o universitate sau în orice alta instituţie de învăţămînt autorizata a celuilalt stat contractant le primesc pentru aceasta activitate sînt impozabile numai în primul stat, pentru o perioadă care nu depăşeşte 2 ani de la începerea activităţii lor.
2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, remuneraţiilor pe care o persoană fizica, rezidenţă a unui stat contractant le primeşte pentru lucrări de cercetare executate în celălalt stat contractant, dacă asemenea cercetări nu sînt întreprinse în principal pentru beneficiul privat al unei întreprinderi sau persoane.


Articolul 22

Studenţi, stagiari şi persoane aflate la specializare
1. Sumele pe care un student, un practicant, un stagiar sau o persoană trimisa pentru a dobîndi experienta tehnica, profesională sau comercială care este sau a fost imediat anterior prezentei sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat contractant menţionat numai în scopul instruirii sau pregătirii sale, le primeşte pentru întreţinere, instruire sau pregătire, nu vor fi impuse în primul stat menţionat cu condiţia ca astfel de sume sa provină din surse situate în afară acelui stat.
2. Aceeaşi scutire se va aplica venitului obţinut de către o persoană din cele mai sus menţionate din munca salariata pe care o prestează în acel prim stat contractant pentru a-şi suplimenta mijloacele sale pentru întreţinere, educare, instruire şi alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioadă limitată la 2 ani de la sosirea sa în acel prim stat contractant.


Articolul 23

Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, de oriunde ar proveni, care nu au fost menţionate în articolele precedente ale prezentei convenţii, vor fi impuse numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi aplicate veniturilor, altele decît veniturile care provin din proprietăţi imobiliare, asa cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6 dacă primitorul unor astfel de venituri care este rezident al unui stat contractant, desfăşoară activităţi producătoare de venituri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în aceasta sau desfăşoară în acel stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata în acesta şi drepturile sau bunurile cu privire la venitul plătit sînt legate efectiv de acel sediu permanent sau baza fixa.
În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz


Articolul 24

Impunerea averii
1. Averea constituită din bunuri imobile, la care se referă art. 6, deţinută de un rezident al unui stat contractant şi situata în celălalt stat contractant se impozitează în acel stat.
2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile ţinînd de o baza fixa la dispoziţia unui rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant, în scopul exercitării de servicii personale cu caracter independent, este impozabilă în acel stat.
3. Averea constind din nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional şi din bunuri mobile, ţinînd de exploatarea unor astfel de nave sau aeronave sînt impozabile numai în statul contractant în care beneficiile aferente navelor sau aeronavelor sînt impozabile în conformitate cu prevederile art. 8 al acestei convenţii.
4. Toate celelalte elemente de avere ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.


Articolul 25

Evitarea dublei impuneri
1. Cînd un rezident al unui stat contractant realizează venituri sau deţine avere care, în conformitate cu prevederile acestei convenţii pot fi impuse în celălalt stat contractant, primul stat menţionat va acorda:

a) ca o deducere din impozitul pe venit al acelui rezident o sumă egala cu impozitul pe venit plătit în acel stat;
  

b) ca o deducere din impozitul pe avere al acelui rezident o sumă egala cu impozitul pe avere plătit în acel stat.
  

O atare deducere în fiecare stat nu va depăşi cu toate acestea, acea parte din impozitul pe venit sau impozitul pe avere astfel cum a fost determinat înainte de acordarea deducerii, care este, sau după caz, poate fi atribuită venitului sau averii care pot fi impuse în acel stat.


Articolul 26

Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici un impozit sau alta obligaţie legată de acesta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea şi cerinţele legate de aceasta impunere la care sînt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat în aceleaşi condiţii.
2. Termenul naţionali indica:

a) toate persoanele fizice care poseda naţionalitatea greaca sau cetăţenia română;
  

b) toate persoanele juridice, societăţile de persoane şi asociaţiile constituite conform legislaţiei în vigoare într-un stat contractant.
  

3. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat, decît impunerea stabilită întreprinderilor acelui stat care desfăşoare aceleaşi activităţi. Aceasta prevedere nu va fi interpretată ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant orice înlesnire, reducere sau scutire cu caracter personal, în ce priveşte impunerea pe considerente privind statutul civil sau responsabilităţile familiale pe care le acorda rezidenţilor săi.
4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat nici unui impozit sau obligaţie legată de acesta care să diferita sau mai împovărătoare decît impozitul sau obligaţiile legate de acesta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile acestui articol se vor aplica impozitelor de orice fel şi natura, independent de prevederile art. 2.


Articolul 27

Procedura amiabila
1. Cînd o persoană apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi pot atrage o impozitare care nu este conformă cu aceasta convenţie, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţionala a acestor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului contractant a cărui rezidenţă este sau dacă cazul sau intra sub incidenţa prevederilor paragrafului 1 al art. 26, atunci acesta va fi prezentat statului contractant al cărui naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă ca impunerea este contrară prevederilor convenţiei.
2. Autoritatea competenţa se va strădui, dacă reclamaţia îi pare intemeiata şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa ajungă la o soluţionare corespunzătoare, sa rezolve problema pe calea unei înţelegeri mutuale cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenţia.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înţelegerii mutuale, orice dificultăţi sau dubii cu privire la interpretarea sau aplicarea convenţiei. Ele pot, de asemenea să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în vederea aplicării prevederilor din paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înţelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanţii autorităţilor competente ale statelor contractante.
5. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă schimbările survenite în legislaţia lor fiscală necesita modificări ale convenţiei.


Articolul 28

Schimb de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii dacă este necesar pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau ale legilor interne ale statelor contractante privind impozitele prevăzute de convenţie, în măsura în care impozitarea nu este contrară convenţiei. Schimbul de informaţii nu este influentat de art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratata ca secret în acelaşi mod ca şi o informaţie obţinută în condiţiile legislaţiei interne a acelui stat şi va fi facuta cunoscută numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv tribunale şi organe administrative) care au atribuţii în legătură cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmărirea judiciară sau rezolvarea apelurilor în legătură cu impozitele care constituie obiectul convenţiei. Persoanele sau autorităţile menţionate trebuie să folosească informaţiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informaţiile în procesele publice la tribunale sau în hotărîrile judecătoreşti.
2. Dispoziţiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;
  

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative normale ale celor două state contractante;
  

c) de a furniza informaţii care ar divulga orice secret comercial, de afaceri industrial profesional sau procedeu comercial sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
  


Articolul 29

Funcţionari diplomatici şi consulari
Nici o prevedere a prezentei convenţii nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici şi consulari, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional, fie în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.


Articolul 30

Intrarea în vigoare
1.Prezenta convenţie va fi ratificată şi instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Bucureşti sau Atena, cît mai curînd posibil.
2.Convenţia va intra în vigoare după schimbul instrumentelor de ratificare şi prevederile ei se vor aplica venitului realizat pe sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor celui în care convenţia a intrat în vigoare.


Articolul 31

Denunţarea
Prezenta convenţie va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate să denunţe convenţia pînă la 30 iunie a fiecărui an calendaristic, începînd din cel de al 5-lea an următor celui intrării în vigoare a convenţiei, printr-o nota de denunţare transmisă pe cale diplomatică; în acest caz convenţia va inceta să aibă efect asupra venitului obţinut pe sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor celui în care s-a dat nota de denunţare.
Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în buna şi cuvenită forma, am semnat prezenta convenţie.
Încheiată la 17 septembrie 1991 la Atena, în 2 exemplare originale, în limbile română, elena şi engleza, fiecare din texte fiind egal autentice, textul în limba engleza prevalind în caz de divergenţe.