Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!
Key Benefits:
- Unlimited Searches
- Weekly Updates on New Laws
- Access to 5,345,848 Global Laws from 110 Countries
- View the Original Law Side-by-Side with the Translation
Subscribe Now for only USD$40 per month.
LEGE Nr. 27 din 6 martie 1991pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind statutul şi modalităţile de funcţionare a centrelor culturale în cele doua tari
Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 54 din 19 martie 1991
+ Articolul UNICSe ratifica Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind statutul şi modalităţile de funcţionare a centrelor culturale în cele doua tari, încheiat la Paris la 26 septembrie 1990. ACORDîntre Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind statutul şi modalităţile de funcţionare a centrelor culturale Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze, denumite mai jos părţi, inspirindu-se din principiile şi dispoziţiile Actului final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa, semnat la Helsinki la 1 august 1975, şi a documentului de încheiere a Reuniunii de la Viena din 15 ianuarie 1989, luînd în consideraţie Acordul cultural dintre guvernele celor două state, semnat la 11 ianuarie 1965, avînd în vedere Acordul dintre guvernele celor două state privind înfiinţarea Bibliotecii române din Paris şi a Bibliotecii franceze din Bucureşti la 25 iunie 1969, avînd în vedere Convenţia dintre guvernele celor două state privind evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venituri, semnată la 27 septembrie 1974, au convenit asupra următoarelor: + Anexa 1 + Articolul 1Crearea de centre culturale româneşti în Franţa, dintre care unul la Paris, precum şi a unui institut francez la Bucureşti şi a altor centre culturale franceze, în primul rind la Cluj, iaşi şi Timişoara, denumite mai jos centre culturale. + Articolul 2Centrele culturale au ca misiune să contribuie la dezvoltarea relaţiilor dintre România şi Franţa în domeniile culturii, artei, învăţămîntului, informatiei în special audiovizuale, ştiinţei şi tehnicii şi de a face cunoscute direct publicului valorile şi realizarile fiecăreia din cele doua tari în aceste diferite domenii şi, în ceea ce priveşte partea franceza, cele ale francofoniei. Ele pot contribui la punerea în aplicare a Acordului cultural din 11 ianuarie 1965, precum şi a programelor de cooperare pendinte de ministere şi alte organisme publice ale colectivităţilor locale sau stabilite de societăţi, asociaţii şi alte persoane particulare din cele doua state. + Articolul 3Centrele culturale româneşti sînt plasate sub autoritatea Ambasadei României din Franţa şi a Fundaţiei Culturale Române, iar Institutul francez din Bucureşti, ca şi celelalte centre culturale franceze din România, sînt plasate sub autoritatea Ambasadei Frantei din România. + Articolul 4Activităţile centrelor culturale pot să se desfăşoare în cadrul unei cooperări descentralizate în România şi Franţa. În acest scop, centrele culturale pot stabili relaţii directe cu ministerele şi alte organisme publice, colectivităţi locale, societăţi, asociaţii şi alte persoane particulare din cele doua state. + Articolul 5Activităţile centrelor culturale cuprind în principal: - organizarea de conferinţe, colocvii şi alte intilniri, spectacole, concerte şi expoziţii; - participarea la manifestări culturale, ştiinţifice şi tehnice organizate în Franţa şi în România; - proiectii de filme şi de documente audiovizuale; - primirea, în cadrul activităţilor centrelor culturale, de cercetători, scriitori, ziarişti, conferenţiari şi artişti, propuşi de ţara trimitatoare; - informarea asupra aspectelor culturale, ştiinţifice şi tehnice din ţara trimitatoare; - funcţionarea unei biblioteci şi a unei sali de lectura, permitind consultarea şi împrumutul de cărţi, ziare, reviste, discuri, casete, diapozitive, filme şi alte documente cu caracter cultural, didactic, ştiinţific şi tehnic oricare ar fi suportul material; - publicarea şi difuzarea de programe informative, de cataloage şi alte instrumente cu caracter cultural, didactic, ştiinţific şi tehnic, oricare ar fi suportul material; - invatarea şi pedagogia limbilor; - iniţierea în civilizatia tarii trimitatoare. Pe baza unui acord prealabil al părţilor, centrele culturale pot participa şi la alte activităţi sau să le organizeze. + Articolul 6Centrele culturale îşi exercită activităţile lor cu respectarea dreptului intern al statului primitor, sub rezerva dispoziţiilor prezentului acord, şi a dreptului internaţional. + Articolul 7Părţile contractante îşi acorda reciproc asistenţa pentru ca centrele culturale înfiinţate prin prezentul acord să fie instalate în localuri corespunzătoare. + Articolul 8În acord cu statul primitor, centrele culturale îşi pot organiza activităţile în afară clădirilor lor şi utiliza alte localuri pentru a desfăşura activităţi vizind articolul 5. + Articolul 9Părţile garantează accesul liber al publicului la activităţile centrelor culturale, care au loc în clădirile lor sau în alte localuri, şi veghează ca centrele culturale sa folosească toate mijloacele disponibile pentru informarea publicului asupra activităţilor lor. + Articolul 10Centrele culturale dispun de capacitatea de a transfera, în statul primitor, actele necesare funcţionarii lor. + Articolul 11Centrele culturale nu au scop lucrativ. În condiţiile fixate prin prezentul acord şi cu respectarea reglementărilor comerciale în vigoare în statul primitor, centrele culturale pot: - sa perceapă drepturi de intrare la manifestările pe care le organizează şi drepturi de înscriere la formele de învăţămînt şi de alte activităţi; - sa vinda cataloage, afişe, cărţi, discuri, materiale didactice şi audiovizuale, oricare ar fi suportul material, şi alte obiecte în relaţie directa cu manifestările pe care le organizează; - sa întreţină un bufet pentru publicul lor. + Articolul 12Centrele culturale beneficiază în statul primitor pentru toate impozitele şi taxele, cu excepţia taxelor provenite din servicii prestate, de aceleaşi scutiri ca instituţiile sau serviciile publice pedinte de bugetul acestui stat şi exercitind activităţi similare. Acest regim fiscal este precizat, în caz de nevoie, prin schimb de scrisori transmise pe cale diplomatică. Regimul fiscal al personalului centrelor culturale este reglementat de legislaţia statului primitor şi de dispoziţiile corespunzătoare decurgind din convenţia dintre guvernele celor două state privind evitarea dublei impuneri în materie de impozite pe venituri, semnată la 27 septembrie 1974. + Articolul 13Centrele culturale beneficiază, pe bază de reciprocitate şi cu respectarea reglementărilor vamale în vigoare în statul primitor, de scutire de drepturi de vama şi de alte drepturi şi taxe datorate titlului de import: - mobilier, materiale şi furnituri de birou necesare funcţionarii lor administrative curente; - cataloage, afişe, programe, cărţi, discuri, materiale didactice şi audiovizuale, oricare ar fi provenienţă lor, sub rezerva de a nu fi vîndute în statul primitor; - filme destinate proiectării în localurile centrelor culturale. Bunurile menţionate mai sus nu pot fi împrumutate, închiriate, oferite în gaj sau vîndute decît în condiţiile acceptate în prealabil de autorităţile competente ale statului primitor. + Articolul 14Centrul cultural român din Paris primeşte în dotare bunurile şi fondurile Bibliotecii române din Paris. Institutul francez din Bucureşti primeşte în dotare bunurile şi fondurile Bibliotecii franceze din Bucureşti. Acordul din 25 iunie 1969 expira în ziua intrării în vigoare a prezentului acord. + Articolul 15Fiecare centru cultural este administrat de un director însărcinat sa conducă activităţile şi să asigure funcţionarea serviciilor sale. Directorul exercita autoritatea sa asupra întregului personal. Cu acordul prealabil al părţilor, directorii pot fi membri ai personalului diplomatic ai misiunii diplomatice a statului trimiţător. Fiecare dintre părţi numeşte personalul centrelor culturale pe care le întreţine. Efectivele personalului sînt fixate de comun acord. Personalul poate fi numit dintre cetăţenii statului trimiţător sau cei ai statului primitor sau dintr-un stat terţ; în acest ultim caz, numirea trebuie să primească acordul statului primitor. Părţile se informează reciproc asupra recrutarii membrilor personalului pentru centrele culturale, oricare ar fi naţionalitatea lor. Ele se informează, de asemenea, asupra sosirii şi plecării definitive a agenţilor săi, precum şi asupra intrării în funcţie şi încetării misiunilor lor în centrele culturale. + Articolul 16Directorul şi membrii personalului centrelor culturale care vor locui temporar în statul primitor, precum şi cei care sînt în întreţinerea lor, vor fi supuşi regimului de securitate socială şi legislaţiei muncii în vigoare în statul trimiţător. + Articolul 17Fiecare parte permite membrilor personalului centrelor culturale ale celeilalte părţi sa importe, cu scutire de orice drept sau taxe în termen de un an, începînd cu intrarea lor în funcţie, mobilier şi efecte personale, precum şi autoturismul lor în curs de folosinţă şi să le reexporte la terminarea misiunii lor. Aceste dispoziţii nu sînt aplicabile membrilor personalului centrelor culturale care sînt cetăţeni ai statului primitor sau rezidenţi permanenţi ai statului primitor. + Articolul 18Fiecare parte acorda, pe bază de reciprocitate, membrilor personalului centrelor culturale ale celeilalte părţi, precum şi sotiilor/soţilor şi copiilor aflaţi în sarcina lor pe perioada funcţionarii agentului, vize (viza de intrare şi vize de sejur cu intrari multiple) şi titlul de sejur necesar, care sînt stabilite de către ministerul afacerilor externe al statului primitor. + Articolul 19Problemele privind interpretarea şi aplicarea prezentului acord vor fi tratate pe cale diplomatică. + Articolul 20Fiecare parte va notifica celeilalte îndeplinirea procedurilor necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord, care va fi efectivă în ziua primirii celei de-a doua notificări. Prezentul acord este încheiat pe o perioadă de cinci ani şi se reînnoieşte prin tacită reconducţiune pe perioade de aceeaşi durata El va putea fi denunţat după un termen de cinci ani, în orice moment, cu un preaviz de un an. Încheiat la Paris la 26 septembrie 1990, în doua exemplare în limbile română şi franceza, ambele texte avînd aceeaşi valoare.
