Advanced Search

 LEGE nr. 1.726 din 17 martie 1912 pentru trecerea în proprietatea Statului a moşiilor stăpânite de persoane juridice cu caracter de utilitate publică


Published: 1912-03-17
Read law translated into English here: https://www.global-regulation.com/translation/romania/3069777/-lege-nr.-1.726-din-17-martie-1912-pentru-trecerea-n-proprietatea-statului-a-moiilor-stpnite-de-persoane-juridice-cu-caracter-de-utilitate-public.html

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$40 per month.
LEGE nr. 1.726 din 17 martie 1912pentru trecerea în proprietatea Statului a mosiilor stapanite de persoane juridice cu caracter de utilitate publică
EMITENT PARLAMENTUL
Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 18 martie 1912



 +  Titlul I Despre trecerea în proprietatea Statului a mosiilor stapanite de persoane juridice cu caracter de utilitate publică  +  Articolul 1Toate mosiile, afară de păduri şi munti, cari sînt proprietăţi ale judeţelor, comunelor, Casei Scoalelor, Casei Bisericii, trec în proprietatea Statului, în condiţiunile mai jos stabilite:Pentru mosiile asupra cărora zisele persoane juridice nu au în prezent decât nudă proprietate, legea de faţa se va aplica cînd se va stinge dreptul uzufructuarilor. Pentru mosiile aparţinînd comunelor urbane din Dobrogea, situate în apropierea imediata a razei oraşelor, ministerul va putea, prin înţelegere cu zisele comune, sa lase tot sau parte din zisele moşii în stăpânirea lor.  +  Articolul 2Persoanele juridice cu caracter de utilitate publică (Eforia spitalelor civile din Bucureşti, Aşezămintele Brancovenesti, ale bisericii Cretzulescu, seminarul Nifon, Epitropia Sf. Spiridon din Iaşi, spitalurile, azilurile, Academia Română, epitropia bisericii Madona-Dudu din Craiova, bisericile, persoanele juridice create prin hrisoave speciale, etc.), sînt autorizate a vinde Statului mosiile lor în aceleaşi condiţiuni, oprind pe seama lor muntii, pădurile cu pământul lor, conacul proprietăţii cu o întindere de pămînt pînă la 50 hectare maximum, precum şi terenurile petrolifere în regiunile recunoscute azi ca atare. Se exceptează la aceasta dispoziţiune mosiile dăruite sau lăsate prin testament cu clausa expresă, absolută şi generală, de a nu se putea instraina prin vânzare sau schimb. Dacă pădurile situate pe proprietăţile vândute au o întindere mai mica de doua sute hectare, aşezămintele sus zise le pot vinde prin licitaţiune publică, conform legii contabilităţii, cumparand cu valoarea lor renta Statului, care va fi inalienabila. Asemenea vor putea vinde prin licitaţiune publică conacurile cu pământurile lor, intrebuintandu-se preţul în acelaşi mod. Vînzările făcute astfel către Stat vor fi scutite de orice taxe de timbru şi înregistrare.  +  Articolul 3Statul menţine existenta şi autonomia diferitelor aşezăminte de utilitate publică şi binefacere, cari vor continua a funcţiona în viitor ca şi în trecut pe baza actelor de fondatiune, testamentelor, hrisoavelor, legilor anterioare, păstrând în patrimoniul lor averea mobiliară, imobile urbane, muntii, pădurile cu pământul lor, conacurile mosiilor, împreună cu pământul lor, terenurile petrolifere şi acele din moşii cari nu se vor vinde, conform art. 2.  +  Articolul 4Persoanele juridice prevăzute la art. 1 şi 2 vor primi ca preţ al mosiilor trecute în proprietatea Statului un titlu nominativ de renta 4% perpetua, inalienabila şi inconvertibila. Titlul se va inmana părţii vanzatoare în momentul vânzării, înscriindu-se totodată în registrul datoriei publice a Statului român. Acea renta se va calcula astfel încît sa reprezinte echivalentul venitului net actual al mosiilor vândute Statului, majorat după cum urmează. În patru perioade succesive de 10 ani fiecare, renta cuvenită fiecărui asezamant va fi sporită cu 10%; întâiul spor fiind la 1 Aprilie anul 1922, iar al patrulea şi cel din urma la 1 Aprilie 1952. Pentru mosiile ale căror contracte de arendare azi în curs sînt anterioare anului 1906, preţul pămîntului se va face conform art. 11 din legea de faţa, adică după evaluarea pămîntului fixată de consiliul superior al agriculturii pentru constituirea izlazurilor comunale în diferite regiuni ale tarii, sporită cu 20% peste sporul de 10% admis de legea invoelilor agricole. Preţul fixat astfel se va plati printr'un titlu de renta perpetua 4% nominativă inalienabila şi inconvertibila, precum se arata mai sus. Actele de vânzare a mosiilor arendate înainte de anul 1906, şi ale căror contracte nu vor fi expirat încă la promulgarea legii de faţa, se vor putea totus face imediat după promulgarea legii, cu condiţiunea ca Statul sa verse regulat la Casa aşezământului vînzător, la termenele stipulate în contracte, arenzile acestor moşii; iar titlurile de renta perpetua constituită după norma fixată mai sus, pentru evaluarea venitului net ale acestor moşii, se vor remite aşezămintelor vanzatoare în ziua expirării contractelor de arendare.  +  Articolul 5Venitul rentei plătite de Stat va fi administrat şi întrebuinţat în acelaşi mod şi va avea aceeas destinatiune ca şi actualele venituri trase din arenzile mosiilor stapanite de persoanele juridice sus zise.  +  Articolul 6Administratorii, epitropii, reprezentanţii sus ziselor aşezăminte vor fi datori, sub a lor răspundere, sa predea toate titlurile de proprietate, actele, documentele vechi şi recente, contractele de arenda, precum şi planurile, hotarniciile, sentinţele judecătoreşti privitoare la mosiile ce se vor fi vândut Statului. În caz cînd o parte din mosiile trecute în proprietatea Statului vor consista în păduri cari rămîn în stăpânirea persoanelor juridice sus zise, dacă întinderea mosiei ce consista în pămînt de aratura, balti, etc., va fi mai mica decât acea acoperită de păduri, titlurile şi documentele originale despre cari se vorbeşte mai sus vor rămîne în păstrarea administraţiilor acelor aşezăminte şi se vor scoate copii legalizate de tribunal, cari se vor remite Statului. Administraţiile aşezămintelor vor trebui sa ţină totdeauna originalele la dispoziţia Statului şi sa i le încredinţeze, de va fi nevoe a fi înfăţişate în justiţie. Statul are aceeas obligaţiune faţă de aşezăminte, cînd titlurile şi actele originale se afla în păstrarea sa.  +  Articolul 7Procesele în curs de judecată se vor duce înainte de Stat, care este de drept substituit în locul aşezămintelor azi proprietare. În caz de evicţiune a tot sau a parte dintr'una din mosiile dobândite de Stat se va face o scădere proporţională a rentei plătită pentru acea moşie.  +  Articolul 8Statul va intră în posesiunea mosiilor persoanelor juridice prevăzute la art. 1 cu începere de la Sf. Dumitru care va urma promulgarea legii de faţa, iar pentru cele vândute de persoanele juridice prevăzute la art. 2, imediat după vânzare. Contractele de arendare în fiinta se vor respecta de administraţia domeniilor Statului pînă la expirare.*) ----------------- Notă *) Art 8. Modificat cu Legea publicată în "Monitorul Oficial" No. 17 din 20 Aprilie 1912.  +  Titlul II  +  Secţiunea I Despre vînzarea în loturi a mosiilor Statului  +  Articolul 9Toate mosiile trecute în proprietatea Statului în modul arătat mai sus se vor parcela cat mai în graba spre a se vinde în loturi la locuitorii români cultivatori de pămînt, sub condiţiunile şi în modul cum se arata mai jos: Tot după regulile hotărâte prin legea de faţa se vor vinde şi mosiile ce sînt astăzi proprietatea Statului şi cari după legea din 1889 urmează a fi vândute în loturi. Mosiile prevăzute la art. 5 din legea de la 7 Aprilie 1889, afară de acelea pe cari s'ar afla ape minerale, se vor putea parcela şi vinde, însă numai în ceea ce priveşte suprafaţa sub solul şi toate cele aflate în subsol rămînînd absolut proprietate a Statului, care va putea da orice concesiuni de mine, cariere, petrol, etc., despagubind pe proprietarii suprafeţelor numai pentru partea din suprafaţa luată pentru trebuinţele exploatării produselor subsolului.  +  Articolul 10Mosiile se vor împărţi în modul următor: Trei din patru părţi se vor vinde în loturi mici de cinci hectare (putând câteva să fie ceva mai mari sau mai mici, după împrejurări), iar a patra parte se va vinde în loturi mari de 15, 20 şi 25 hectare; în regiunea dealurilor şi a muntilor vor putea fi în mod excepţional şi câteva loturi de 3 hectare. Mosiile mai mici de 400 hectare nu se vor vinde decît în loturi mici. Nimeni nu va putea lua direct, nici prin persoane interpuse mai mult de 25 hectare. Acei cari se vor dovedi ca au cumpărat şi posed prin persoane interpuse mai mult de un lot de douăzeci şi cinci hectare, vândut în baza prezentei legi, vor fi deposedati de către minister pe cale administrativă, fără somaţiune sau judecata şi Statul va reintra în proprietatea loturilor cu îndatorirea restituirii sumelor primite.  +  Secţiunea II Despre vînzarea loturilor mici  +  Articolul 11Loturile cele mici vor fi vândute astfel: preţul vânzării va fi cel fixat în diferitele regiuni de către consiliul superior de agricultura cu ocaziunea constituirii izlazurilor comunale, majorat cu 20% peste majorarea de 10% admisă de legea invoelilor agricole. Cumpărătorii vor plati înainte de punerea lor în posesiune 15% din preţul de cumparatoare, iar restul îl vor plati în 40 de ani şi în 80 de rate simestriale calculate cu dobînda de 4% la capital şi cota necesară pentru amortizare în termenul hotărît.  +  Articolul 12Între taranii doritori de a cumpara un lot vor fi preferaţi: 1. Cei cari locuesc pe moşia ce se vinde; 2. Cei cari locuesc pe mosiile invecinate, la o depărtare mai mica de 5 km. 3. Acei stabiliţi în orice parte a tarii cu îndatorirea de a se aseza la locul cumpărat, Între cumpărătorii din grupurile de mai sus vor fi preferiti: a) Veteranii rasboiului din 1877-1878, cultivatori de pămînt; b) Acei cari vor avea mai mulţi copii sau nepoti de jos în vieata; c) Taranii absolvenţi ai scoalelor inferioare de agricultura. În caz de paritate de condiţiuni şi de neajungerea numărului loturilor se va da precădere aceluia care va da un avans mai mare. În caz de paritate de condiţiuni şi în privinta avansului se va proceda prin tragere la sorţi. Comunele vor avea dreptul sa cumpere cu precădere înainte de toţi doua loturi mici. Cumpărătorii, cari nu sînt locuitori pe moşia vândută sau din vecinătate, vor fi obligaţi să se aseze la lotul cumpărat şi vor primi pe lîngă lotul cumpărat încă un loc de casa de doua mii metri patrati. Spre acest sfîrşit se va alipi la vatra satului o întindere de pămînt proporţională cu întinderea mosiei, care să serve la aşezarea celor veniti de aiurea, prin cumpărare de loturi şi la mărirea comunelor prin creşterea în viitor a populaţiei.  +  Secţiunea III Despre vînzarea loturilor mari  +  Articolul 13Loturile mari se vor vinde tot pe baza preţului hotărât la art. 11, cu îndatorire pentru cumpărător de a plati la punerea în posesie 20% din preţul total iar restul de 80% în termen de 30 de ani în doua rate semestriale pe fiecare an calculate cu dobînda de 4% la capital şi cota necesară pentru amortizare în termenul hotărît. Cumpărătorii loturilor mari şi mici vor avea facultatea de a plati, de vor voi, tot sau parte din preţul rămas neachitat cu anticipatie; în acest caz, li se va bonifica o scădere de 10% asupra sumei plătită cu anticipatie. Pentru loturile mari vor fi admişi la concurenta cultivatorii de pămînt, prevăzuţi la art. 12, din toată ţara, fără precădere pentru cei asezati pe moşia pusă în vânzare sau în vecinătate; vor avea precădere: a) Absolvenţii scoalelor superioare de agricultura; b) Veteranii rasboiului din 1877-1878 cultivatori de pămînt, şi unii şi alţii cu obligaţiunea de a se stabili în condiţiunile şi cu sancţiunile prevăzute în lege la lotul cumpărat. Ei au preferinta faţă de toţi ceilalţi concurenţi, fără sporirea avansului, care va fi numai cel prevăzut pentru loturile mari. Afară de aceste două categorii de cumpărători ce au precădere, de vor fi mai mulţi concurenţi decât numărul loturilor mari scoase în vânzare, va avea precădere acela care va oferi un avans mai mare. În caz de egalitate în ofertele de avans, se va da precădere aceluia care va avea mai mulţi copii şi nepoti în linie de jos în vieata. În caz de egalitate şi la aceasta condiţiune, se va trage la sorţi.  +  Articolul 14Pe lîngă taranii români, cultivatori de pămînt, pot cumpara loturi mici şi mari: preotii, institutorii, invatatorii. În caz cînd dânşii ar fi transferati în alta comuna decât aceea în care este situat lotul cumpărat de dânşii, vor putea păstra lotul arendandu-l, cu îndatorirea însă de a se reintoarce şi de a se aseza la lot îndată ce prin demisiuni, ieşire la pensiuni sau orice alta pricina nu ar mai ocupa funcţiunea lor.  +  Articolul 15Acei cari vor cumpara un lot mic sau mare vor fi datori a se aseza în termen de un an la lotul cumpărat şi sa-l cultive în persoana, fără a-l putea arenda, afară de cazul cînd proprietarul ar fi în imposibilitate de a-l cultiva (femeie vaduva, copii mici, infirmitate, serviciu militar). În acest caz arendarea se va face cu aprobarea ministerului de agricultura şi domenii, pe un termen care nu va trece peste trei ani; orice contract mai lung este nul şi neexistent. Preţul arenzei nu se va putea lua înainte decât pe un singur an; orice plata anticipata pe un termen mai mare este nulă şi neexistenta. Acei cari nu se vor aseza la lotul cumpărat în termenul prevăzut, ca şi acei cari vor fi înstrăinat loturi, fie direct, fie în mod deghizat, prin arendare, antichresa, obligaţiuni, procuri, etc., precum şi acei cari vor fi luat în arenda unul sau mai multe loturi în contra dispoziţiunilor din acest articol, vor fi deposedati, fără somaţiune sau judecata, pe cale administrativă. Aceasta sancţiune se aplică şi celor ce au cumpărat, în virtutea legilor anterioare şi nu s'au conformat indatoririi impusa de art. 4 al legii din 5 Aprilie 1886 şi art. 3 din 7 Aprilie 1889. Aceştia vor avea un termen de cinci ani de la promulgarea legii pentru a se aseza la loturile lor sau a le vinde. Aceste vânzări se vor face cu autorizaţia ministerului, către persoanele cari, conform legii de faţa, pot cumpara loturi mici sau mari. După trecerea termenului de cinci ani, vor fi deposedati cum se arata mai sus. Se exceptează de la aceasta sancţiune locuitorii plugari din comunele urbane cari au cumpărat loturi în virtutea acestor legi, dacă şi le cultiva singuri şi cari loturi sînt la o depărtare de cel mult zece kilometri dela comuna urbana unde locuesc. Asemenea vor fi deposedati cu aceleaşi forme şi condiţiuni şi aceia cari, după ce se vor fi aşezat, vor fi părăsit lotul cumpărat sau îl vor fi arendat, afară de cazul şi de condiţiunile prevăzute mai sus. O lipsa justificată şi temporară nu se considera ca o parasire. Cumpărătorii loturilor sau moştenitorii lor vor fi îndatoraţi a se aseza la lot şi a-l cultiva îndată ce ar inceta cauza care a justificat lipsa lor şi arendarea lotului. Aceasta sub sancţiunea prevăzută mai sus. În caz cînd nu ar voi a se reaseza la lot, vor putea sa-l vanza, cu autorizaţia ministerului de agricultura şi domenii, la unul din cei ce după lege au dreptul de a cumpara loturi, pentru aceasta li se vor acorda un termen de doi ani socotiţi din ziua în care ar fi trebuit să se aseze la lot şi sa-l cultive. De nu vor uza de aceasta facultate în termenul prescris, vor fi deposedati, conform prescripţiunilor de mai sus. Femeile mostenitoare sau proprietare a unui lot, cari se vor marita după un bărbat, domiciliat în alta comuna, vor avea şi ele dreptul de a vinde lotul lor, în condiţiunile arătate mai sus, în termen de doi ani de la căsătorie. Cumpărătorii de loturi mici sau mari cari nu vor fi achitat patru rate semestriale din preţ, vor fi deposedati de către minister, pe cale administrativă, fără somaţiune ori judecata şi fără ca ministerul să fie obligat în prealabil a urmări încasarea ratelor, fie în baza legii de urmărire, fie în alt mod.  +  Articolul 16Cumpărătorii de loturi mari, cari vor achită cu anticipatie preţul integral, vor putea arenda sau vinde loturile cumpărate, dar numai după un interval de zece ani de stabilire efectivă pe lotul cumpărat şi de cultivare personală; iar vînzarea nu se va putea face decât către acele persoane cari au calitate de a cumpara asemenea loturi, conform art. 9 şi 14 de mai sus. Orice vânzare sau arendare facuta înainte de acest termen de 10 ani, este nulă şi inexistenta şi atrage deposedarea conform prescripţiunilor de mai sus.  +  Articolul 17În caz de deposedare se va restitui celui deposedat avansul şi amortizarea plătită. Deposedarea va avea drept efect reintoarcerea lotului în posesiunea Statului, care îl va vinde din nou în condiţiunile legii de faţa.  +  Articolul 18Cu începere de la 8 Iunie 1916, data la care expira termenul inalienabilitatii prevăzut de art. 132 din Constitutiune, pământurile arătate în sus zisul articol, precum şi acele ce se vor vinde pe temeiul legii de faţa, se vor supune - în ceea ce priveşte alienabilitatea lor - regulelor ce urmează: Ele vor putea fi liber vândute sau dăruite de către proprietarii lor; însă numai către români cultivatori de pămînt, adică acelora cari fac cultura lor singuri şi cu ajutorul familiei precum şi acelora cari sînt desemnaţi prin art. 14 al legii de faţa. Schimbul însă va rămîne permis conform legilor în vigoare. Nouii cumpărători vor fi supuşi obligaţiunii de reşedinţa în limitele şi cu sancţiunile stabilite prin art. 15 şi 16 de mai sus. Orice înstrăinare facuta în folosul unei persoane care nu intră în categoriile aliniatului precedent, fie ea deghizată sub forma de contracte de antichreza, de arendare cu termen lung, procuri sau orice fel de acte, sub orice titlu, constitutive de drepturi reale sau personale asupra unor asemenea loturi, este nulă şi neexistenta. Nulitatea va putea fi cerută atît de partea interesată, cat şi de procurorul tribunalului locului care va avea acţiune pentru aceasta. Pentru loturile mici vândute după legile anterioare, precum şi pentru cele mici şi mari vândute pe temeiul actualei legi, al căror preţ nu va fi integral plătit, în cazul cînd vor fi înstrăinate cu călcarea dispoziţiunilor de mai sus, ministerul agriculturii şi domeniilor va rezilia actele de vânzare, fără somaţiune, punerea în întîrziere sau judecata, procedând la deposedarea lor pe cale administrativă după normele arătate la art. 15. Statul va reintra în proprietatea lotului cu îndatorirea restituirii sumelor primite conform art. 17.  +  Secţiunea IV Mijloace de înlesnire pentru stabilirea cumparatorilor  +  Articolul 19Pentru crearea de sate noui, în părţile tarii unde înfiinţarea de puţuri este anevoioasa şi costisitoare, Statul va face cu cheltuiala sa un număr de puţuri sau alte instalaţii pentru indestularea lor cu apa, potrivit cu trebuinţele şi numărul locuitorilor. Asemenea va putea face înlesniri, dând material sau bani cu împrumut pentru construirea caselor şi dependintelor celora cari se vor muta de la locuinta lor la lotul cumpărat la alta comuna. Aceste avansuri nu se vor da decât treptat cu înaintarea lucrărilor de construcţii. Suma totală la care se va putea ridica avansul se va hotărî prin regulamente de aplicare a legii de faţă. Preţul materialului, după estimatia ce se va face, avansurile se vor restitui în termen de 10 ani cu dobînda de 4% în rate semestriale.  +  Secţiunea V Dispoziţiuni penale  +  Articolul 20Acei cari primind bani sau materiale ca să-şi construiască case şi nu le vor fi întrebuinţat pentru scopul în vederea căruia li s'a dat, se vor pedepsi ca inselatori, conform art. 333 din Condica penală. Aceasta penalitate se va aplica şi veteranilor, cari primind de la Stat vite, carute, unelte de muncă, etc., conform legii şi le vor fi vândut în loc de a se aseza la lotul concedat şi de a le întrebuinţa la cultura pămîntului.  +  Secţiunea VI Dispoziţiuni privitoare la indivizibilitatea loturilor şi comasarea lor  +  Articolul 21Loturile cumpărate sînt indivizibile, fie ca ar fi transmise prin vînzare, moştenire, cu sau fără testament, fie prin orice alt mod de achizitiune. Loturile mari nu pot fi împărţite decât numai în porţiuni cari sa nu fie mai mici de 5 hectare. Cînd un lot mare va fi transmis la un număr de moştenitori, cari sa nu permită ca fiecare să aibă cel puţin 5 hectare sau cînd pentru un lot zilnic vor fi mai mulţi moştenitori, atunci lotul mic sau fracţiunile de 5 hectare ale lotului mare se vor atribui câte unui singur moştenitor în modul şi obligaţiunile ce se se arata mai jos. Dacă părţile majoră se înţeleg de buna voe asupra aceluia sau acelora cari urmează să fie proprietar al lotului sau al fractiunei de lot, ele se vor prezenta înaintea judecătorului de ocol, constatând aceasta învoire. De vor fi între moştenitori minori sau interzisi, ei vor fi reprezentaţi de tutorul sau curatorul lor; în caz cînd acesta va fi tatăl sau muma, fără îndeplinirea vreunei formalităţi, iar în caz cînd tutorul sau curatorul va fi altul, atunci judecătorul de ocol va examina, dacă învoiala ocroteşte interesele minorului sau ale interzisului şi în caz contrar nu va legaliza învoiala. Pentru femeile maritate, va trebui consimţămîntul şi al femei şi al bărbatului. Proprietarul unui lot de 5 hectare, spre derogare la dispoziţiile codului civil, e liber sa desemneze prin testament pe acela dintre moştenitorii săi în proprietatea căruia va trece lotul; în acest caz, sultele celorlalţi se vor fixa şi se vor plati de către beneficiar comostenitorilor conform prescripţiunilor de mai jos.  +  Articolul 22În caz de neînţelegere între moştenitori, după cererea oricăreia din părţi, judecătorul de ocol în termen de 15 zile de la cerere, va chema părţile înaintea sa printr'o citaţie colectivă, adresată pe numele moştenirii, la ultimul domiciliu al defunctului. Judecătorul va cauta mai intaiu sa aducă părţile la înţelegere asupra aceluia sau acelor a cari vor deveni proprietari ai lotului sau fracţiunilor de loturi şi asupra preţului ce va fi de plătit celorlalţi comostenitori, şi în cazul, cînd va stabili înţelegerea, aceasta învoiala va fi constatată de el printr-un proces-verbal, care se va iscăli de judecător şi de părţi, În cazul cînd judecătorul nu va reieşi sa stabilească înţelegerea între părţi, va trage la sorţi lotul sau fracţiunile de loturi între comostenitori, cari ar dori sa devină proprietari, făcînd el însuşi preţul în caz de neînţelegere şi asupra acestui punct. Pentru aceasta operaţiune, judecătorul va încheia proces-verbal semnat de părţile interesate. În toate aceste cazuri, proces-verbal de constatare se va inainta în original, din oficiu, ministerului de agricultura şi domenii, de către judecătorul de ocol care va păstra în dosarul sau o copie adeverita de dânsul. Ministerul, la rândul sau, va trimite tribunalului situaţiunei imobilului, acest proces-verbal, spre a se transcrie în registrul de mutaţiuni, după care tribunalul va fi dator a-l înapoia ministerului în termen de 15 zile de la transcriere, sub pedeapsa pentru grefier de daune interese. Toată procedura în aceasta materie va fi gratuita.  +  Articolul 23Dacă nici una din părţi nu voeşte a lua lotul sau fracţiunile de lot, judecătorul va face aceasta constatare, anuntand ministerul agriculturii şi al domeniilor, care va relua lotul, restituind moştenitorilor avansul şi sumele plătite drept amortizare. Suma de restituit se va inainta judecătorului de ocol, care o va distribui moştenitorilor, potrivit cu drepturile fiecăruia.  +  Articolul 24Ministerul agriculturii şi al domeniilor este în drept să facă sa înceteze stăpânirea în devălmăşie a loturilor, atunci cînd aceasta stare de indiviziune a ţinut cinci ani; spre acest sfîrşit va invita părţile interesate sa procedeze la imparteala, conform regulelor de mai sus, şi, în caz de neurmare, va fi în drept sa ceara de la judecătorul de ocol, ca din oficiu, sa procedeze la facerea împărţelii după regulile stabilite mai sus.  +  Articolul 25Moştenitorul asupra căruia se va adjudeca lotul, va lua de drept în sarcina sa întreaga suma datorită Statului, iar partea succesorală cuvenită fiecărui moştenitor, o va plati-o fiecăruia în bani în termen de 3 ani şi cu o dobînda de 7% pe un an, care se va plati din 6 în 6 luni, începînd după trecerea de o luna de la facerea actului de imparteala. În caz de neplata la vreme a dobânzii sau a capitalului, comostenitorii vor putea, după o trecere de 10 zile de la data cînd trebuia să fie facuta plata, sa ceara de la judecătorul de ocol, în formele prevăzute la art. 22, rezilierea împărţelii şi refacerea unor noui imparteli, cari se va face cu formele şi în termenele prevăzute mai sus, şi cu excluderea moştenitorului, care nu şi-a îndeplinit obligaţiunea de la dreptul de a i se atribui lotul. În cazul cînd zisul moştenitor, în cursul posesiunii sale ar fi făcut clădiri sau alte îmbunătăţiri funciare, aceasta nu va putea împiedica scoaterea din nou a lotului pentru imparteala, drepturile sale la despăgubire urmând sa şi-le stabilească în urma prin judecata.  +  Articolul 26Spre a înlesni aceasta plata, moştenitorul suszis, se va putea imprumuta la Creditul comunal şi judeţean, care este autorizat a face avansurile necesare. Acest împrumut se va face pe un termen care să nu treacă peste termenul rămas pînă la stingerea definitivă a datoriei, pentru plata către Stat a preţului de cumparatoare a lotului. Ratele împrumutului se vor plati direct creditului comunal şi judeţean de către Stat, care la rândul sau le va incasa de la debitor, împreună cu anuitatea datorită pentru plata preţului primitiv al lotului. Suma cu care se va imprumuta de la Creditul comunal şi judeţean, sub garanţia Statului, nu va putea trece peste cifra indoita a avansului şi a amortizărilor efectuate pînă în ziua împărţelii.  +  Articolul 27Cumpărătorii de loturi mici cari se vor muta din comuna lor spre a se aseza la lotul cumpărat, vor putea vinde pământul ce l-ar avea în comuna de unde se muta, unui alt locuitor din acea comuna şi sa ceara la Stat a fi scăzut la plata lotului ce cumpara cu o sumă reprezentând valoarea pămîntului, ce l-a vândut şi cu care va fi debitat către Stat cumpărătorul zisului pămînt. Suma cu care se va putea scalda unul şi debita celălalt nu va putea trece peste valoarea pămîntului din localitate, fixat după normele arătate la art. 11.  +  Articolul 28Acei cari vor cumpara loturi mari în alta comuna, unde sînt obligaţi a se muta, vor fi datori a vinde fraţilor, surorilor sau descendenţilor din fraţi şi surori pământul ce l-ar avea în comuna din care se muta, în condiţiunile şi după regulile stabilite la art. 27.  +  Articolul 29Pentru acoperirea cheltuielilor necesitate prin aplicarea legii de faţa, măsurători, parcelari, constructiuni, înfiinţare de puţuri, avansuri pentru construcţii, se deschide pe seama ministerului agriculturii şi domeniilor, un credit de 5.000.000 lei, care se va acoperi din excedente, prin emisiune de renta, prin împrumut, sau prin alte mijloace.  +  Articolul 30Din ratele ce se vor plati de cumpărători de loturi mari şi mici, partea reprezentând dobînda banilor se va înscrie în veniturile generale ale Statului, iar partea reprezentând amortizarea va fi întrebuinţată în cumpărare de renta a Statului, a carei dobînda se va capitaliza tot prin cumpărare de renta. Fondul constituit astfel va fi întrebuinţat pentru plata pădurilor ce se cumpara de Stat prin aplicaţiunea art. 23 din legea Casei rurale, precum şi pentru cheltuelile rezultând din aplicarea legii pentru punerea în valoare a pământurilor din zona de inundaţie a Dunarei.  +  Articolul 31Orice dispoziţiune a legii din 7 Aprilie 1889 cu diferitele modificări ce a primit, contrarii legii de faţa, sînt şi rămîn abrogate.  +  Articolul 32Un regulament de administraţie publică va determina modul de aplicare a dispoziţiunilor legii de faţa. Această lege, s'a votat de Adunarea deputaţilor în şedinţa de la 29 Februarie anul 1912 şi s'a adoptat cu unanimitate de 73 voturi. Preşedinte, C. P. Olanescu (L.S.A.D.) Secretar, A. Rosetti Această lege, s'a votat de Senat în şedinţa dela 12 Martie anul 1912 şi s'a adoptat cu majoritate de 41 voturi, contra 5. Vice-preşedinte, General Tell (L.S.S.) Secretar, Dr. Cerkez Promulgăm această lege şi ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul Statului şi publicată în Monitorul Oficial.Dat în Bucureşti, la 17 Martie 1912. CAROL (L.S.St.)Ministrul Agriculturii şi Domeniilor, Ministrul de Justiţie I.N. Lahovari M.G. Cantacuzino ---------------