Advanced Search

 LEGE nr. 254 din 27 martie 1941


Published: 1941-03-27
Read law translated into English here: https://www.global-regulation.com/translation/romania/3071431/-lege-nr.-254-din-27-martie-1941.html

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$40 per month.
LEGE nr. 254 din 27 martie 1941pentru trecerea proprietăţilor urbane evreesti în patrimoniul Statului şi pentru oprirea evreilor de a dobândi proprietăţi imobiliare urbane sau anumite drepturi reale asupra acestor imobile
EMITENT PARLAMENTUL
Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 74 din 28 martie 1941



 +  Capitolul 1 Trecerea imobilelor urbane evreesti în patrimoniul Statului +  Articolul 1Imobilele urbane care sînt proprietatea evreilor, persoane fizice sau societăţilor evreesti, intra de plin drept în patrimoniul Statului, dela data publicării decretului-lege de faţa. Tot astfel trec în patrimoniul Statului drepturile de superficie aparţinînd persoanelor fizice sau societăţilor prevăzute mai sus, asupra imobilelor urbane.  +  Articolul 2Sînt socotite imobile urbane, în înţelesul legii de faţa, imobilele situate înlăuntrul perimetrului municipiilor, comunelor urbane sau suburbane, cu excepţiunea bunurilor care sînt socotite rurale, potrivit art. 3 al decretului-lege pentru trecerea proprietăţilor evreesti în patrimoniul Statului, din 4 Octomvrie 1940, sau care sînt prevăzute de art. 1 al decretului-lege din 17 Noemvrie 1940, pentru completarea decretului-lege din 4 Octomvrie 1940. Nu sînt supuse prevederilor legii de faţa terenurile cladite care sînt efectiv afectate exploatării unei întreprinderi industriale sau comerciale, dacă sînt proprietatea întreprinderii.  +  Articolul 3Sînt socotiţi evrei în înţelesul decretului-lege de faţa, acei prevăzuţi de art. 2 al Decretului-lege Nr. 3.347 din 4 Octomvrie 1940.  +  Articolul 4Sînt socotite evreesti, în înţelesul decretului-lege de faţa, societăţile civile sau comerciale în care unul din asociaţii cu răspundere limitată este evreu sau cele în care 40 la suta din capital aparţine evreilor.  +  Articolul 5Dispoziţiunile decretului-lege de faţa nu se vor aplica: a) evreilor care au dobîndit naturalizarea prin legi individuale pînă la 15 August 1916; b) evreilor care aparţinînd armatei române au fost răniţi în razboaiele României, sau au fost decorati sau citaţi cu ordin de zi pentru acte de bravura, săvîrşite în timpul acestor razboaie; c) descendenţilor acelor evrei care, aparţinînd armatei române, au căzut în razboaiele României; d) evreilor sau evreicelor botezati crestini de cel puţin 20 de ani, dacă sînt căsătoriti cu romance sau români; e) evreicelor sau evreilor, botezati crestini, dacă sînt căsătoriti cu un român sau cu o româncă de cel puţin 10 ani şi dacă din căsătorie s'au născut copii care au fost botezati crestini; f) evreilor care sînt botezati crestini de cel puţin 30 de ani; g) descendenţilor celor arătaţi în alineatele precedente. Îndeplinirea condiţiunilor legale pentru a beneficia de excepţiunile mai sus prevăzute, va fi constatată şi confirmată, de Centrul Naţional de Romanizare, secţiunea jurisdicţională, prin deciziune motivată.  +  Articolul 6Evreii care au dat dovezi de devotament excepţional faţă de ţara şi care au adus, ei sau ascendenţii lor, excepţionale servicii tarii, vor putea fi scutiţi de aplicarea dispoziţiunilor prezentului decret-lege, numai prin decret-lege. Propunerea o va face Consiliul de Miniştri, pe baza referatului Centrului Naţional de Romanizare, secţiunea jurisdicţională.  +  Articolul 7În termen de 30 de zile dela data publicării prezentului decret-lege, toţi evreii titulari ai unui drept de proprietate sau de superficie, asupra unui imobil intrand în prevederile decretului-lege de faţa, sînt obligaţi să depună la Centrul Naţional de Romanizare (Ministerul Economiei Naţionale), o declaraţiune care să cuprindă: a) numele, pronumele şi domiciliul declarantului; b) individualizarea bunurilor intrand în prevederile prezentului decret-lege, cu arătarea întinderii, limitelor, vecinatatilor şi aşezarea lor, judeţului, comunei, strazii şi numărului, numărului de carte funciară şi numerelor topografice, precum şi cu arătarea drepturilor reale, purtînd asupra acestor bunuri. Nedepunerea declaraţiunilor în termen, precum şi facerea cu buna ştiinţa a unor declaraţiuni neexacte, va atrage pierderea dreptului la indemnitatea prevăzută în art. 15, fără prejudiciul dreptului terţilor subrogati asupra indemnitatii.  +  Articolul 8Fostul proprietar evreu este obligat sa predea Centrului Naţional de Romanizare, bunul trecut în patrimoniul Statului, la termenul stabilit de Centru, prin somaţiune de predare.  +  Articolul 9Luarea în posesiune a bunurilor trecute în patrimoniul Statului, în virtutea prezentului decret-lege, se va face prin delegaţi speciali ai susmentionatului Centru, care vor întocmi un inventar în dublu exemplar, cu arătarea stării acestor bunuri. Unul din exemplare va fi înaintat Centrului Naţional de Romanizare, iar celălalt se va inmana proprietarului sau superficiarului.  +  Articolul 10Foştii proprietari evrei păstrează dreptul de folosinţă, asupra imobilelor urbane trecute în patrimoniul Statului, în puterea prezentului decret-lege, pînă la primirea somaţiei prevăzută de art. 8; ei sînt răspunzători de fructele naturale şi civile ale imobilului, dela data primirii acestei somaţiuni. Contractele de locaţiune, încheiate în virtutea dreptului lor de folosinţă de foştii proprietari evrei, fără prealabilă autorizaţiune a Centrului Naţional de Romanizare, nu vor fi opozabile Statului, decât pe termen de cel mult un an, socotit dela data publicării prezentului decret-lege.  +  Articolul 11În cazul imobilelor urbane în indiviziune, coproprietarii neevrei, sau numai unii dintre ei, cu învoirea celorlalţi, vor avea dreptul de a rascumpara, la valoarea stabilită de Centrul Naţional de Romanizare (Secţiunea jurisdicţională), drepturile indivize ale coproprietarilor evrei. Proprietatea individualizata pe etaje sau apartamente, conform legilor speciale, nu intră în dispoziţiunile alineatului precedent. Plata drepturilor indivize evreesti se va face în condiţiunile prevăzute de art. 14. Dacă proprietarii neevrei se vor folosi de dreptul de răscumpărare, făcînd cerere de preţuire, în termen de trei luni dela data publicării prezentului decret-lege, susmentionatului Centru, părţile indivize răscumpărate se vor socoti că nu au trecut în patrimoniul Statului.  +  Articolul 12Proprietarul român al unui imobil urban, asupra căruia un evreu are un drept de uzufruct, uz sau habitatiune, va putea rascumpara aceste drepturi, plătind evreului, în condiţiunile prevăzute de art. 14, valoarea stabilită de Centrul Naţional de Romanizare (Secţiunea Jurisdicţională), pretuita conform normelor prevăzute de legea timbrului şi impozitului pe acte şi fapte juridice.  +  Articolul 13Indemnitatea cuvenită pentru bunurile urbane ce trec în patrimoniul Statului, se va stabili pe baza venitului brut cu care se găsesc impuse aceste imobile în matricolele contributiunilor directe, prin ultimul recensământ. În cazul dreptului de superficie, se va ţine seama de partea neexpirata a termenului pentru care acest drept a fost constituit. Dacă din orice cauze, valoarea imobilului s'a depreciat de la data ultimului recensământ, indemnitatea va fi scăzută în mod corespunzător.  +  Articolul 14Indemnitatea se va plati de Centrul Naţional de Romanizare, iar valoarea nominală, în renta, purtînd o dobînda de 3%. Fostul proprietar evreu nu va avea dreptul la cupoanele scadente anterior datei predării imobilului.  +  Articolul 15Bunurile urbane vor intra în patrimoniul Statului, libere de orice sarcini iar pretentiunile de orice natura asupra unui bun trecut în patrimoniul Statului, se vor valorifica numai asupra despăgubirii cuvenite.  +  Articolul 16Prin derogarea dela dispoziţiunile art. 14, titularii neevrei, ai drepturilor reale, purtînd asupra imobilelor urbane trecute în patrimoniul Statului, precum şi creditorii chirografari neevrei ai evreului, vor fi plătiţi la alegerea Centrului Naţional de Romanizare, în titluri rambursabile, în cel mult trei ani, purtînd o dobînda de 3%, sau cu învoirea indreptatitului prin darea în plata a unor bunuri trecute în patrimoniul Statului, în puterea decretului-lege de faţa. În cazul uzufructului, indemnitatea în bani sau titluri, datorită pentru plină proprietate, se va plati uzufructarului, dacă acesta da garanţii socotite îndestulătoare de Centrul Naţional de Romanizare, iar la stingerea uzufructului, numerarul sau titlurile vor fi restituite susnumitului Centru care va plati indemnitatea proprietarului evreu în condiţiunile prevăzute de art. 14. Dacă uzufructarul nu poate da garanţiile cerute de Centrul Naţional de Romanizare, el va primi valoarea uzufructului după preţuirea facuta potrivit legii timbrului şi a impozitului proporţional. Imobilele, proprietatea evreilor, intrand în prevederile acestui decret-lege, care vor fi grevate de obligaţia de plată a unei rente viagere constituită ca preţ al cumpărării de către evreu în favoarea vânzătorului neevreu, vor putea fi retrocedate fostului proprietar sau renta achitată în numerar de către Centrul Naţional de Romanizare. Acelaşi drept îl vor avea vînzătorii crestini de imobile cari n'au încasat dela cumpărătorul evreu pînă la data publicării acestui decret-lege, decât cel mult 50% din preţul vânzării.  +  Articolul 17Centrul Naţional de Romanizare (Secţiunea jurisdicţională) este competent să soluţioneze toate contestaţiunile privitoare la drepturile derivate din aplicarea prezentului decret prin derogare dela dispoziţiunile legilor de procedura ale Codului Civil şi Codului Comercial.  +  Articolul 18Centrul Naţional de Romanizare va fi organizat printr'un decret deosebit.  +  Capitolul 2 Oprirea evreilor de a dobândi anumite drepturi reale asupra imobilelor urbane +  Articolul 19Evreii nu pot dobândi cu niciun titlu, drepturi de proprietate, superficie, uzufruct, uz sau habitatiune asupra imobilelor urbane, afară numai dacă prin lege specială s'ar stabili anumite cartiere sau perimetre destinate exclusiv populatiunii evreesti şi numai în condiţiunile acelei legi.  +  Articolul 20Notarii publici vor refuza sa întocmească acte, iar instanţele judecătoreşti şi cele de carte funciară vor respinge cererile de autentificare şi înscrierea privitoare la constituirea sau strămutarea drepturilor oprite evreilor prin art. 19.  +  Articolul 21La cererea Ministerului Public sau a oricărei persoane interesate, tribunalul în circumscriptiunea căruia este situat imobilul urban deţinut fără titlu sau în temeiul unuia din drepturile prevăzute de art. 19, de un evreu, va dispune îndepărtarea acestuia din stăpânirea acelui imobil şi numirea Centrului Naţional de Romanizare, în calitate de sechestru, pentru a-l administra, toate acestea fără prejudiciul drepturilor recunoscute prin decretul-lege de faţa celor interesaţi şi Ministerului Public. Dispoziţiunile prezentului articol nu se vor aplica imobilelor urbane deţinute de evrei la data publicării decret-lege. Toate acţiunile reale sau personale puse sub sechestru, se vor prescrie prin trecerea unui termen de 5 ani dela data numirii sechestrului, iar imobilul va trece în patrimoniul Statului.  +  Articolul 22Actele juridice între vii încheiate cu violarea dispoziţiunilor art. 19 sînt nule. Nulitatea va putea fi invocată şi radierea va putea fi cerută de orice parte interesată şi de Ministerul Public. Sub rezerva dispoziţiunilor privitoare la cartea funciară, nulitatea actului de dobîndire îşi va produce efectele şi faţă de subdobanditor, chiar dacă acesta nu este evreu.  +  Articolul 23În comunele în care sînt cărţi funciare dacă se constata în cursul procedurii de moştenire, ca ar urma să se înscrie în folosul unui evreu drepturi ce-i sînt oprite, instanţa de carte funciară va înscrie în cazul proprietăţii sau superficiei numai drepturi de valoare. Dacă evreul nu înstrăinează dreptul dobîndit, într'un termen de trei luni, socotit dela data cînd încheierea prin care s'a dispus înscrierea dreptului la valoare a rămas desavarsita, instanţa de carte funciară va scoate din oficiu în vânzare, prin licitaţie publică, dreptul înscris. În comunele în care nu sînt cărţi funciare, la cererea Ministerului Public sau a oricărei persoane interesate, tribunalul în circumscriptiunea căruia este situat imobilul urban va dispune scoaterea în vânzare, prin licitaţie publică, a proprietăţii sau a dreptului de superficie, dacă aceste drepturi se cuvin prin moştenire sau legat unui evreu şi acesta nu le-a înstrăinat în termen de trei luni dela data cînd a acceptat moştenirea sau legatul. Dacă evreul a mostenit un drept de uzufruct, uz sau habitatiune, Ministerul Public sau orice persoană interesată va putea cere tribunalului, în circumscriptiunea căruia este situat imobilul, să constate nevalabilitatea sau stingerea acestor drepturi.-----