Advanced Search

 LEGE nr. 203 din 11 noiembrie 1998 pentru ratificarea Protocolului de amendare a Convenţiei de la Viena privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, adoptat la Viena la 12 septembrie 1997


Published: 1998-11-11
Read law translated into English here: https://www.global-regulation.com/translation/romania/3071378/-lege-nr.-203-din-11-noiembrie-1998-pentru-ratificarea-protocolului-de-amendare-a-conveniei-de-la-viena-privind-rspunderea-civil-pentru-daune-nucleare.html

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$40 per month.
LEGE nr. 203 din 11 noiembrie 1998pentru ratificarea Protocolului de amendare a Convenţiei de la Viena privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, adoptat la Viena la 12 septembrie 1997
EMITENT PARLAMENTUL
Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 438 din 18 noiembrie 1998



Parlamentul României adopta prezenta lege. +  Articolul UNICSe ratifica Protocolul de amendare a Convenţiei de la Viena privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, adoptat la Viena la 12 septembrie 1997.Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 14 septembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE SENATULUI,MIRCEA IONESCU-QUINTUSAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 12 octombrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,ANDREI CHILIMAN +  PROTOCOLULde amendare a Convenţiei de la Viena privind răspunderea civilă pentru daune nucleare*)Notă *) TraducereStatele-părţi la prezentul protocol,considerând ca este de dorit sa amendeze Convenţia de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, în scopul extinderii aplicabilitatii, al maririi cuantumului răspunderii operatorului unei instalaţii nucleare şi al ameliorării mijloacelor de obţinere a unei reparari adecvate şi echitabile, au convenit după cum urmează: +  Articolul 1Convenţia care este amendata prin dispoziţiile prezentului protocol este Convenţia de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, denumita în cele ce urmează Convenţia de la Viena din 1963. +  Articolul 2Articolul I al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:1. Alineatul j) al paragrafului 1 este amendat astfel: a) cuvântul "şi" este eliminat de la sfârşitul subalineatului (îi) şi este inserat la sfârşitul subalin. (iii); b) se introduce subalin. (iv) cu următorul cuprins:"(iv) alte astfel de instalaţii în care se afla combustibil nuclear, produşi radioactivi sau deşeuri radioactive, după cum va stabili, la anumite intervale de timp, Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica."2. Alineatul k) al paragrafului 1 este înlocuit cu următorul text:"k) daune nucleare înseamnă:(i) orice deces sau orice ranire;(îi) orice pierdere de bunuri sau orice dăuna privind bunurile şi fiecare dintre următoarele categorii, în limita stabilită de legea tribunalului competent:(iii) orice pierdere economică care rezultă dintr-o pierdere sau dăuna la care s-a făcut referire în subalin. (i) sau (îi), neinclusa până acum în aceste subalineate, suferită de o persoană indreptatita sa ceara reparare cu privire la acea pierdere sau distrugere;(iv) costurile măsurilor de refacere a mediului înconjurător degradat, cu excepţia cazului când degradarea este nesemnificativa, dacă astfel de măsuri sunt sau vor fi luate şi nu sunt incluse în subalin. (îi);(v) orice pierdere a veniturilor care deriva dintr-un interes economic prin orice folosire a mediului înconjurător, suferită ca rezultat al unei degradari semnificative a mediului, neinclusa în subalin. (îi);(vi) costurile măsurilor preventive şi orice pierdere sau dăuna cauzată de astfel de măsuri;(vii) orice alta dăuna economică, alta decât cea cauzată de degradarea mediului, dacă este admisă de legislaţia privind răspunderea civilă a tribunalului competent, în cazul subalin. (i)-(v) şi (vii) de mai sus, în măsura în care pierderea sau dăuna ia naştere ca rezultat al radiatiei ionizante emise de orice sursa de radiaţie care se afla într-o instalatie nucleara sau emise de combustibilul nuclear, de produsii radioactivi sau de deşeurile radioactive dintr-o instalatie nucleara ori de materialul nuclear provenit din, venind de la sau trimis spre o instalatie nucleara, dacă pierderea sau dăuna este rezultatul proprietăţilor radioactive ale unui astfel de material sau al unei combinatii de proprietăţi radioactive cu proprietăţi toxice, explozive sau cu alte proprietăţi periculoase ale unui astfel de material;"3. Alineatul l) al paragrafului 1 este înlocuit cu următorul text:"l) accident nuclear înseamnă orice fapt sau orice succesiune de fapte având aceeaşi origine, care cauzează o dăuna nucleara sau creează o ameninţare grava şi iminenta de a produce daune de aceasta natura, dar numai cu privire la măsurile preventive;"4. După alineatul l) al paragrafului 1 se introduc alineatele m), n), o) şi p), cu următorul cuprins:"m) măsuri de restaurare înseamnă orice măsuri rezonabile care au fost aprobate de autorităţile competente ale statului în care au fost luate aceste măsuri şi care au ca obiectiv refacerea sau reabilitarea componentelor mediului distruse sau afectate ori introducerea, acolo unde este rezonabil, a echivalentului acestor componente în mediu. Legea statului în care a fost suferită dăuna va stabili cine este abilitat sa ia astfel de măsuri; n) măsuri preventive înseamnă orice măsuri rezonabile luate de orice persoană după producerea unui incident nuclear, pentru a preveni sau a reduce la minimum dăuna la care s-a făcut referire la alin. k) subalin. (i)-(v) sau (vii), care fac obiectul aprobării din partea autorităţii competente, cerută conform legii statului în care s-au luat aceste măsuri; o) măsuri rezonabile înseamnă orice măsuri care sunt considerate corespunzătoare şi proportionate de către legea curţii competente cu privire la toate circumstanţele, ca de exemplu:(i) natura şi amploarea daunei suferite sau, în cazul măsurilor preventive, natura şi amploarea riscului acelei daune;(îi) probabilitatea, la momentul când sunt luate, ca aceste măsuri să fie efective; şi(iii) expertiza ştiinţifică şi tehnica relevanta; p) drepturi speciale de tragere, denumite în continuare DST, înseamnă unitatea de contabilitate definită de Fondul Monetar Internaţional şi utilizata de acesta pentru propriile operaţiuni şi tranzacţii."5. Paragraful 2 este înlocuit cu următorul text:"2. Dacă riscurile apărute sunt suficient de limitate, statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate exclude orice instalatie nucleara sau cantitate mica de material nuclear de la aplicarea prezentei convenţii, cu condiţia ca: a) cu privire la instalaţiile nucleare, criteriile pentru excludere să fie stabilite de Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica şi orice excludere operata de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia nucleara sa satisfacă aceste criterii; b) cu privire la cantităţile mici de material nuclear, limitele maxime pentru excluderea unei astfel de cantităţi să fie stabilite de Consiliul guvernatorilor al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica şi orice excludere operata de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia nucleara trebuie să respecte aceste limite.Criteriile pentru excluderea unor instalaţii nucleare şi limitele maxime pentru excluderea unor cantităţi mici de material nuclear vor fi revizuite periodic de către Consiliul guvernatorilor." +  Articolul 3După Articolul I al Convenţiei de la Viena din 1963 se introduc articolele IA şi IB, cu următorul cuprins:"ARTICOLUL IA1. Prezenta convenţie va fi aplicată în toate cazurile în care se produc daune nucleare.2. Totodată legislaţia statului pe teritoriul căruia se afla instalatia poate exclude de la aplicarea prezentei convenţii daunele suferite: a) pe teritoriul unui stat necontractant; sau b) în orice zona maritima stabilită de un stat necontractant, în acord cu normele dreptului internaţional al marii.3. O excludere în virtutea paragrafului 2 al prezentului articol poate fi aplicată numai cu privire la un stat necontractant care, la momentul accidentului: a) are o instalatie nucleara pe teritoriul sau sau în orice zona maritima stabilită de acesta în acord cu normele dreptului internaţional al marii; şi b) nu îşi permite beneficii reciproce echivalente. 4. Orice excludere în virtutea paragrafului 2 al prezentului articol nu va prejudicia drepturile prevăzute la alin. a) al paragrafului 2 al art. IX şi orice excludere definită în paragraful 2 b) al prezentului articol nu va fi aplicată în cazul daunelor care au loc la bordul unei nave maritime sau aeriene. +  Articolul IBPrezenta convenţie nu se va aplica în cazul instalaţiilor nucleare utilizate în scopuri nepacifiste." +  Articolul 4Articolul II al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:1. După alineatul a) al paragrafului 3 se introduce următorul text:"Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate limita cuantumul fondurilor publice alocate pe incident, până la diferenţa, dacă aceasta diferenţa exista, dintre cuantumul astfel stabilit şi cuantumul stabilit conform prevederilor paragrafului 1 al art. V."2. La sfârşitul paragrafului 4 se introduce următorul text:"Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate limita cuantumul fondurilor publice alocate conform prevederilor alin. a) al paragrafului 3 al prezentului articol."3. Paragraful 6 este înlocuit cu următorul text:"6. Nici o persoană nu este răspunzătoare de o pierdere sau de o dăuna care nu este o dăuna nucleara conform alin. k) al paragrafului 1 al art. I, dar care ar fi putut fi considerată ca atare potrivit prevederilor aceluiaşi alineat." +  Articolul 5După prima fraza a articolului III al Convenţiei de la Viena din 1963 se introduce următorul text:"Totodată statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate exclude aceasta obligaţie în legătură cu transportul care are loc în întregime pe teritoriul sau." +  Articolul 6Articolul IV al Convenţiei de la Viena este amendat astfel:1. Paragraful 3 este înlocuit cu următorul text:"3. Nici o răspundere nu incumba unui operator, în temeiul prezentei convenţii, dacă acesta face dovada ca dăuna nucleara cauzată de un accident nuclear a rezultat în mod direct din acte de conflict armat, ostilitati, război civil sau insurectie."2. Paragraful 5 este înlocuit cu următorul text:"5. Operatorul nu este răspunzător, în temeiul prezentei convenţii, de dăuna nucleara cauzată: a) instalaţiei nucleare propriu-zise sau oricărei alte instalaţii nucleare, incluzând orice instalatie nucleara aflată în construcţie, pe amplasamentul unde instalatia propriu-zisa este situata; şi b) bunurilor aflate pe acelaşi amplasament şi care sunt ori trebuie să fie utilizate în raport cu instalatia nucleara."3. Paragraful 6 este înlocuit cu următorul text:"6. Repararea pentru daune cauzate mijloacelor de transport în care se afla materialul nuclear în momentul accidentului nuclear nu poate avea efect de reducere a răspunderii operatorului cu privire la alte daune la un cuantum inferior fie sumei de 150 milioane DST, fie altui cuantum mai ridicat, stabilit de legislaţia unei părţi contractante, ori unui cuantum stabilit conform alin. c) al paragrafului 1 al art. V."4. Paragraful 7 este înlocuit cu următorul text:"7. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu afectează răspunderea oricărei persoane fizice pentru daune nucleare pentru care, potrivit paragrafului 3 sau paragrafului 5 al acestui articol, operatorul nu este răspunzător în temeiul prezentei convenţii, şi care a cauzat o dăuna nucleara printr-o acţiune sau omisiune săvârşită cu intenţia de a cauza o dăuna nucleara." +  Articolul 71. Textul articolului V al Convenţiei de la Viena din 1963 este înlocuit cu următorul text:"1. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate limita răspunderea operatorului pentru fiecare accident nuclear: a) la un cuantum care nu va fi inferior sumei de 300 milioane DST; b) la un cuantum care nu va fi inferior sumei de 150 milioane DST, sub rezerva ca ceea ce depăşeşte această sumă până la minimum 300 milioane DST va fi alocata de acest stat din fondurile publice, pentru repararea daunelor nucleare; sau c) la un cuantum tranzitoriu care nu va fi inferior sumei de 100 milioane DST pentru o perioadă de maximum 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol, în ceea ce priveşte un accident nuclear survenit în acea perioada. Un cuantum inferior sumei de 100 milioane DST poate fi stabilit cu condiţia ca din fondurile publice să fie alocat de către stat un cuantum cuprins între acea valoare şi 100 milioane DST, pentru compensarea daunelor nucleare.2. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, ţinând seama de natura instalaţiei nucleare sau de substantele nucleare implicate, precum şi de consecinţele probabile ale unui accident nuclear care s-ar putea produce, poate stabili un cuantum şi mai scăzut pentru responsabilitatea operatorului, sub rezerva ca acest cuantum sa nu fie, în nici un caz, inferior sumei de 5 milioane DST, şi va lua măsurile necesare pentru a aloca din fondurile publice o sumă care să atinga cuantumul stabilit conform paragrafului 1.3. Cuantumul stabilit de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, conform paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol şi paragrafului 6 al art. IV, se aplică oriunde se produce un accident nuclear."2. După articolul V se introduc articolele VA, VB, VC şi VD, cu următorul cuprins:"ARTICOLUL VA1. Profitul şi cheltuielile acordate de către instanţa în acţiunile pentru compensarea daunelor nucleare vor fi plătibile în plus faţă de cuantumurile la care se face referire la art. V.2. Cuantumurile menţionate la art. V şi în paragraful 6 al art. IV pot fi convertite în moneda naţionala, prin rotunjire. +  Articolul VBFiecare parte contractantă va asigura ca persoanele care au suferit daune nucleare să poată invoca drepturile lor la reparare, fără a fi necesar sa întreprindă demersuri separate privind originea fondurilor destinate acestei reparaţii. +  Articolul VC1. Dacă instanţele având competenţa jurisdicţională aparţin unei părţi contractante, alta decât statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, fondurile publice cerute în temeiul alin. b) şi c) ale paragrafului 1 al art. V şi conform paragrafului 1 al art. VII, precum şi despăgubirile şi cheltuielile acordate de o instanţa vor putea fi alocate de către prima din aceste părţi contractante. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia rambursează celeilalte părţi contractante sumele astfel vărsate. Aceste doua părţi contractante vor stabili de comun acord modalităţile de rambursare.2. Dacă instanţele având competenţa jurisdicţională aparţin părţii contractante, alta decât statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, partea contractantă ale carei instanţe au competenţa jurisdicţională va lua toate măsurile necesare pentru a permite statului pe teritoriul căruia se afla instalatia sa intervină în proceduri şi sa participe la toate reglementările privitoare la reparaţii. +  Articolul VD1. O reuniune a părţilor contractante este convocată de către directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, pentru modificarea limitelor de responsabilitate prevăzute la art. V, dacă o treime din numărul părţilor contractante îşi exprima dorinţa în acest sens.2. Amendamentele sunt adoptate cu o majoritate de două treimi din numărul părţilor contractante prezente şi votante, cu condiţia ca cel puţin o jumătate din numărul părţilor contractante să fie prezenta în momentul votării.3. În momentul în care se da curs unei propuneri de amendare a limitelor, reuniunea părţilor contractante va lua în considerare, printre altele, riscul de daune rezultând dintr-un accident nuclear, modificările valorilor monetare şi capacitatea pieţei de asigurări.4. a) Orice amendament adoptat în conformitate cu prevederile paragrafului 2 al prezentului articol este notificat spre acceptare de către directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica tuturor părţilor contractante. Amendamentul este considerat acceptat la sfârşitul unei perioade de 18 luni după ce a fost notificat, cu condiţia ca cel puţin o treime din numărul părţilor contractante prezente în momentul adoptării amendamentului de către reuniune sa fi comunicat directorului general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica acceptarea acestuia. Orice amendament adoptat în conformitate cu prevederile prezentului paragraf va intra în vigoare la 12 luni după acceptarea lui de către acele părţi contractante. b) Dacă la sfârşitul perioadei de 18 luni de la data notificării spre acceptare, un amendament nu a fost acceptat în conformitate cu prevederile alin. a), atunci el va fi considerat respins.5. Pentru orice parte contractantă care accepta un amendament după ce acesta a fost acceptat, dar înaintea intrării sale în vigoare sau după ce acesta a intrat în vigoare, conform paragrafului 4 al prezentului articol, amendamentul va intra în vigoare la 12 luni după acceptarea sa de către acea parte contractantă.6. Un stat care devine parte la prezenta convenţie după intrarea în vigoare a unui amendament, conform paragrafului 4 al prezentului articol, şi care nu exprima o intenţie contrară: a) este considerat parte la prezenta convenţie amendata; b) este considerat parte la convenţia neamendata, în raport cu orice stat-parte nelegat prin acest amendament." +  Articolul 8Articolul VI al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:1. Paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:"1. a) Dreptul la reparatie, în temeiul prezentei convenţii, se stinge, dacă o acţiune nu este intentată:(i) într-un interval de 30 de ani de la data accidentului nuclear, dacă este legată de deces sau de ranire;(îi) într-un interval de 10 ani de la data accidentului nuclear, dacă este legată de orice alta dăuna. b) Totodată, dacă, potrivit legii statului pe teritoriul căruia se afla instalatia, răspunderea operatorului este acoperită printr-o asigurare sau prin orice alta garanţie financiară incluzând fonduri publice pe o perioadă mai lungă, legea instanţei competente poate prevedea ca dreptul la reparatie împotriva operatorului să se stinga doar la expirarea perioadei în care răspunderea operatorului este astfel acoperită potrivit legii statului pe teritoriul căruia se afla instalatia. c) Acţiunile intentate pentru reparaţii privind decesul, ranirea sau alte daune, dacă, în conformitate cu alin. b) al prezentului paragraf, este prevăzută o perioadă mai lungă, după o perioadă de 10 ani de la data accidentului nuclear nu vor afecta în nici un caz drepturile la reparatie, conform prezentei convenţii, ale nici unei persoane care a intentat o acţiune împotriva operatorului înaintea expirării acestei perioade."2. Paragraful 2 este eliminat.3. Paragraful 3 este înlocuit cu următorul text:"3. Dreptul la reparatie, în temeiul prezentei convenţii, este subiect de prescripţie sau de stingere, conform dispoziţiilor dreptului instanţei competente, dacă o acţiune nu este intentată pe parcursul unei perioade de 3 ani de la data la care victima daunei nucleare a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască dăuna şi identitatea operatorului căruia îi incumba răspunderea, fără ca termenele indicate la alin. a) şi b) ale paragrafului 1 sus-menţionat să poată fi depăşite". +  Articolul 9Articolul VII al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:1. La sfârşitul paragrafului 1 se introduce textul următor, iar paragraful astfel amendat devine alineatul a):"În cazul în care răspunderea operatorului este nelimitată, statul pe teritoriul căruia se găseşte instalatia poate stabili o limita a garanţiei financiare a operatorului responsabil, cu condiţia ca aceasta limita sa nu fie mai mica de 300 milioane DST. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia asigura plata reparaţiilor pentru dăuna nucleara recunoscută ca fiind în sarcina operatorului, în măsura în care asigurarea sau garanţia financiară nu ar fi suficienta, fără ca aceasta plata să poată totuşi depăşi garanţia financiară furnizată în temeiul prevederilor prezentului paragraf."2. La paragraful 1 se introduce alineatul b) cu următorul cuprins:"b) În cazul în care răspunderea operatorului este nelimitată, statul pe teritoriul căruia se găseşte instalatia, ţinând seama de natura instalaţiei nucleare, de substantele nucleare în cauza, precum şi de consecinţele probabile ale unui accident pe care acestea l-ar putea provoca, poate stabili un cuantum mai mic reprezentând garanţia financiară a operatorului, cu condiţia ca acest cuantum astfel fixat sa nu fie mai mic de 5 milioane DST. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia asigura plata reparaţiilor pentru dăuna nucleara recunoscută ca fiind în sarcina operatorului, furnizand sumele necesare în măsura în care asigurarea sau garanţia financiară nu este suficienta, fără ca aceasta plata să poată totuşi depăşi limita stabilită în temeiul alin. a) al prezentului paragraf."3. La paragraful 3, cuvintele "sau alin. b) şi c) ale paragrafului 1 al articolului V" se introduc după cuvintele "paragraful 1 sus-menţionat". +  Articolul 10Articolul VIII al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:1. Textul articolului VIII devine paragraful 1 al acestui articol.2. Se introduce paragraful 2 cu următorul cuprins:"2. Sub rezerva aplicării regulii prevăzute la alin. c) al paragrafului 1 al art. VI, în cazul acţiunilor intentate împotriva operatorului, dacă dăuna ce urmează a fi reparată în temeiul prezentei convenţii depăşeşte sau este posibil să depăşească cuantumul maxim alocat conform paragrafului 1 al art. V, se acordă prioritate, în ceea ce priveşte reparaţia, cererilor privind decesul sau ranirea." +  Articolul 11La sfârşitul articolului X al Convenţiei de la Viena din 1963 se introduce textul următor:"Beneficiul dreptului de regres prevăzut în temeiul prezentului articol poate fi extins statului pe teritoriul căruia se afla instalatia, în măsura în care acesta a furnizat fonduri publice, în aplicarea prezentei convenţii." +  Articolul 12Articolul XI al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:1. După paragraful 1 se introduce paragraful 1 bis cu următorul cuprins:"1 bis. În cazul în care un accident nuclear a survenit într-o zona economică exclusiva a unei părţi contractante sau, dacă o astfel de zona nu a fost delimitata, pe o arie care nu depăşeşte limitele unei zone economice exclusive, dacă o astfel de zona a fost stabilită, instanţele părţii contractante sunt singurele competente, în temeiul prezentei convenţii, să soluţioneze acţiunile privind daunele nucleare cauzate de acest accident nuclear. Fraza anterioară este aplicabilă dacă partea contractantă a notificat acea zonă depozitarului înaintea accidentului nuclear. Nici o prevedere a prezentului paragraf nu va fi interpretată ca permitand exercitarea competentei jurisdicţionale într-o maniera care este contrară normelor dreptului internaţional al marii, incluzând Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului marii."2. Paragraful 2 este înlocuit cu următorul text:"2. În cazul în care un accident nuclear nu se produce nici pe teritoriul unei părţi contractante şi nici într-o zona notificată potrivit paragrafului 1 bis sau în cazul în care locul accidentului nuclear nu poate fi determinat cu precizie, instanţele statului pe teritoriul căruia se afla instalatia aparţinând operatorului răspunzător sunt competente să soluţioneze aceste acţiuni."3. La paragraful 3 şi la alineatul b) se adauga "1 bis" după "1".4. După paragraful 3 se introduce paragraful 4 cu următorul cuprins:"4. Partea contractantă ale carei instanţe sunt competente adopta măsurile potrivite pentru a asigura ca numai o singura instanţa are competenţa în legătură cu un accident nuclear." +  Articolul 13După articolul XI al Convenţiei de la Viena din 1963 se introduce articolul XIA cu următorul cuprins:"ARTICOLUL XIAReferitor la acţiunile de reparare a daunelor nucleare, partea contractantă ale carei instanţe sunt competente adopta măsurile potrivite pentru ca: a) orice stat să poată intenta o acţiune în numele persoanelor care au suferit daune nucleare, care sunt de naţionalitatea acelui stat sau care îşi au domiciliul ori rezidenţă pe teritoriul sau şi care au consimţit la aceasta; şi b) orice persoană să poată intenta o acţiune de punere în valoare a drepturilor însuşite prin subrogare sau prin cesiune, în temeiul prezentei convenţii." +  Articolul 14Textul articolului XII al Convenţiei de la Viena din 1963 este înlocuit cu următorul text:"ARTICOLUL XII1. Orice hotărâre definitivă, care nu este susceptibilă formelor ordinare de revizie, pronunţată de o instanţa a unei părţi contractante, având competenţa jurisdicţională, trebuie să fie recunoscută, cu excepţia cazului în care: a) hotărârea a fost obţinută prin dol; b) partea împotriva căreia hotărârea a fost pronunţată nu a avut posibilitatea să-şi susţină cauza în condiţii echitabile; c) hotărârea este contrară ordinii publice a părţii contractante unde trebuie să fie recunoscută sau nu este conformă cu normele fundamentale ale justiţiei.2. Orice hotărâre definitivă, care este recunoscută conform paragrafului 1 al prezentului articol şi a carei executare este cerută în forma pretinsa de legislaţia părţii contractante, este executorie ca orice hotărâre a instanţelor acestei părţi contractante. Orice cauza în privinta căreia s-a pronunţat o hotărâre definitivă nu mai poate face obiectul unor noi examinari pe fond." +  Articolul 15Articolul XIII al Convenţiei de la Viena din 1963 este amendat astfel:1. Textul articolului XIII devine paragraful 1 al acestui articol. 2. După paragraful 1 se introduce paragraful 2 cu următorul cuprins:"2. În condiţiile în care reparaţia daunelor nucleare depăşeşte 150 milioane DST, legislaţia statului pe teritoriul căruia se afla instalatia poate deroga de la prevederile prezentei convenţii, în ceea ce priveşte dăuna nucleara suferită pe teritoriul, sau în orice zona maritima stabilită în conformitate cu normele dreptului internaţional al marii, al unui alt stat care în momentul accidentului poseda o instalatie nucleara pe acest teritoriu, în măsura în care nu acorda avantaje reciproce de un cuantum echivalent." +  Articolul 16Textul articolului XVIII al Convenţiei de la Viena din 1963 este înlocuit cu următorul text:"Prezenta convenţie nu va afecta drepturile şi obligaţiile unei părţi contractante, în temeiul regulilor generale ale dreptului internaţional public." +  Articolul 17După articolul XX al Convenţiei de la Viena din 1963 se introduce articolul XXA cu următorul cuprins:"ARTICOLUL XXA1. În cazul unui diferend între părţile contractante privitor la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenţii, părţile în disputa se vor consulta cu privire la soluţionarea acestuia prin negociere sau prin orice alte mijloace amiabile de rezolvare, acceptabile pentru acestea.2. Dacă un diferend de natura celui la care s-a făcut referire în paragraful 1 al prezentului articol nu poate fi soluţionat într-un interval de 6 luni de la cererea de consultare prevăzută în paragraful 1 al prezentului articol, el va fi supus, la cererea oricăreia dintre părţile în disputa, arbitrajului sau va fi deferit Curţii Internaţionale de Justiţie pentru decizie. Dacă într-un interval de 6 luni de la data cererii arbitrajului părţile în disputa sunt incapabile să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, una dintre părţi poate cere preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie sau secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite sa desemneze unul sau mai mulţi arbitri. În caz de dezacord între cererile părţilor în diferend, cererea adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va avea prioritate.3. În cazul în care un stat ratifica, accepta, aproba sau adera la prezenta convenţie, el poate declara că nu se considera legat de nici una dintre procedurile de reglementare a diferendelor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol. Celelalte părţi contractante nu sunt legate de nici o procedură de reglementare a diferendelor, prevăzută la paragraful 2 al prezentului articol, cu privire la o parte contractantă pentru care o astfel de declaraţie este în vigoare. 4. O parte contractantă care a făcut o declaraţie în conformitate cu paragraful 3 al prezentului articol poate oricând sa o retragă printr-o notificare adresată depozitarului." +  Articolul 181. Articolele XX-XXV, paragrafele 2, 3 şi numărul paragrafului "1" al articolului XXVI şi al articolelor XXVII şi XXIX ale Convenţiei de la Viena din 1963 se elimina.2. Convenţia de la Viena din 1963 şi prezentul protocol trebuie citite şi interpretate împreună de către părţile prezentului protocol ca fiind un instrument unic, cunoscut sub numele de Convenţia de la Viena din 1997 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare. +  Articolul 191. Un stat care este parte la prezentul protocol, dar care nu este parte la Convenţia de la Viena din 1963, este legat prin dispoziţiile acestei convenţii, amendata de prezentul protocol, în relaţiile cu alte state-părţi la prezentul protocol şi, dacă acest stat nu a exprimat o intenţie contrară în momentul depunerii unui instrument la care se face referire la art. 20, el este legat de dispoziţiile Convenţiei de la Viena din 1963 în ceea ce priveşte statele care nu sunt părţi la aceasta convenţie.2. Nici o dispoziţie a prezentului protocol nu afectează obligaţiile unui stat care este parte atât la Convenţia de la Viena din 1963, cat şi la prezentul protocol, în ceea ce priveşte un stat care este parte la Convenţia de la Viena din 1963, dar nu este parte la prezentul protocol. +  Articolul 201. Prezentul protocol este deschis spre semnare tuturor statelor la sediul Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, de la Viena, începând cu data de 29 septembrie 1997 până la intrarea sa în vigoare.2. Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.3. După intrarea în vigoare a prezentului protocol, toate statele care nu l-au semnat pot sa adere la acesta.4. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sunt depozitate pe lângă directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomica, care este şi depozitarul prezentului protocol. +  Articolul 211. Prezentul protocol intră în vigoare la 3 luni de la data depunerii a cinci instrumente de ratificare, de acceptare sau de aprobare.2. Pentru fiecare stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la prezentul protocol după data depunerii a cinci instrumente de ratificare, de acceptare sau de aprobare, prezentul protocol intră în vigoare la 3 luni după ce acest stat depune instrumentul corespunzător. +  Articolul 221. Orice parte contractantă poate denunta prezentul protocol prin notificare scrisă, adresată depozitarului. 2. Denunţarea produce efect la un an de la data la care depozitarul primeşte notificarea.3. Denunţarea de către oricare dintre părţile prezentului protocol a Convenţiei de la Viena din 1963, conform art. XXVI, nu este interpretată în nici un caz ca o denunţare a Convenţiei de la Viena din 1963, care a fost amendata de prezentul protocol.4. Dispoziţiile prezentului protocol rămân aplicabile în cazul oricărei daune nucleare cauzate de un accident nuclear survenit înaintea datei la care denunţarea produce efect. +  Articolul 23Depozitarul informează rapid statele-părţi şi toate celelalte state despre: a) fiecare semnare a prezentului protocol; b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare privitor la prezentul protocol; c) intrarea în vigoare a prezentului protocol; d) orice notificare primită conform paragrafului 1 bis al art. XI; e) cererile de convocare a unei conferinţe de revizuire, conform art. XXVI al Convenţiei de la Viena din 1963, şi a unei reuniuni a părţilor contractante, conform art. VD al Convenţiei de la Viena din 1963 care a fost modificată prin prezentul protocol; f) notificările de denunţare primite conform art. 22 şi orice alte notificări deosebite legate de acest protocol. +  Articolul 241. Originalul prezentului protocol, ale cărui versiuni în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola sunt egal autentice, este depus pe lângă depozitar.2. Agenţia Internationala pentru Energia Atomica stabileşte textul revizuit al Convenţiei de la Viena din 1963, asa cum a fost amendat prin prezentul protocol, în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola.3. Depozitarul transmite tuturor statelor copii certificate conforme de pe prezentul protocol, însoţite de textul consolidat al Convenţiei de la Viena din 1963, care a fost modificat de prezentul protocol.Drept pentru care, plenipotenţiarii subsemnati, deplin împuterniciţi în acest sens, au semnat prezentul protocol. Adoptat la Viena la 12 septembrie 1997.------