LEGE nr. 159 din 28 iulie 1998


Published: 1998-07-28

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$20 per month, or Get a Day Pass for only USD$4.99.
LEGE nr. 159 din 28 iulie 1998
privind cooperarea autorităţilor române cu Tribunalul Internaţional pentru urmărirea persoanelor presupuse a fi responsabile de grave violari ale dreptului internaţional umanitar, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând cu anul 1991

EMITENT

PARLAMENT

Publicat în 

MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 31 iulie 1998

Parlamentul României adopta prezenta lege.


Capitolul 1
Dispoziţii generale


Articolul 1

România cooperează, prin autorităţile sale competente şi în condiţiile prezentei legi, cu Tribunalul Internaţional pentru urmărirea persoanelor presupuse a fi responsabile de violari grave ale dreptului internaţional umanitar, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând cu anul 1991, înfiinţat în temeiul Rezoluţiei 827/1993 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite.


Articolul 2

Dispoziţiile prezentei legi se aplică persoanelor aflate pe teritoriul României, presupuse a fi responsabile pentru fapte grave, incriminate de legea penală română, care, în sensul art. 2-5 din Statutul Tribunalului Internaţional, constituie grave încălcări ale convenţiilor de la Geneva din anul 1949, violari ale legilor sau cutumelor, genocid sau alte crime împotriva umanităţii.


Articolul 3

Procedura de cooperare se declanseaza la cererea Tribunalului Internaţional.


Articolul 4

Ministerul Justiţiei este autoritatea centrala competenţa sa primească cererile Tribunalului Internaţional, să le verifice sub aspectul regularitatii formale şi să le transmită neîntârziat spre rezolvare organelor judiciare competente.


Articolul 5

Tribunalul Internaţional va fi informat, la cererea sa, de către Ministerul Justiţiei asupra cauzelor în curs de urmărire penală sau de judecată ce au ca obiect infracţiuni de competenţa acestui tribunal, precum şi cu privire la persoanele condamnate pentru alte asemenea infracţiuni, aflate în executarea pedepselor în România.
În acest scop, Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie şi Ministerul de Interne vor furniza Ministerului Justiţiei datele pe care le deţin şi care prezintă relevanta pentru soluţionarea cererilor primite de la Tribunalul Internaţional.


Capitolul 2
Competenţa organelor judiciare române


Articolul 6

Cauzele care au ca obiect infracţiuni ce intră în competenţa Tribunalului Internaţional, aflate în curs de urmărire penală sau de judecată în România, vor fi trimise Tribunalului Internaţional, conform art. 9 alin. 2 din statutul acestuia, care prevede prioritatea de jurisdicţie în favoarea tribunalului.
În acest scop, procurorul sau instanţa de judecată, după caz, se desesizeaza şi înaintează dosarul la Ministerul Justiţiei spre a fi trimis Tribunalului Internaţional.


Articolul 7

Persoana care a suferit o vătămare prin vreuna dintre infracţiunile de competenţa Tribunalului Internaţional se poate constitui parte civilă împotriva învinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente, prin introducerea unei acţiuni civile la instanţa română în raza căreia aceasta domiciliază.
Acţiunea civilă urmează a fi soluţionată în temeiul hotărârii penale definitive a Tribunalului Internaţional, care are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei române cu privire la răspunderea penală a condamnatului.


Capitolul 3
Examinarea şi soluţionarea cererii de arestare şi predare a persoanei arestate


Articolul 8

Cererea Tribunalului Internaţional având ca obiect arestarea şi predarea persoanei presupuse a fi responsabilă de violari grave ale dreptului internaţional umanitar, împreună cu copia de pe actul de acuzare şi cu celelalte documente insotitoare vor fi transmise de Ministerul Justiţiei spre soluţionare, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie sau instanţei sesizate cu judecarea cauzei.
Dacă mandatul de arestare emis de Tribunalul Internaţional sau de procurorul sau nu poate fi pus în executare, Ministerul Justiţiei va comunică Tribunalului Internaţional impedimentele ce au determinat neexecutarea mandatului.


Articolul 9

Mandatul de arestare emis de Tribunalul Internaţional sau, după caz, de procurorul acestuia se aduce la îndeplinire în urma identificarii persoanei în cauza, prin luarea măsurii arestării preventive, în condiţiile prevăzute de legea română.
Persoana arestata, dacă considera ca măsura luată împotriva sa este nelegală, are dreptul să se adreseze cu plângere instanţei române competente.
Măsura arestării este notificată de îndată Tribunalului Internaţional de către Ministerul Justiţiei.


Articolul 10

Predarea persoanei arestate se va face la data şi în locul stabilite de Tribunalul Internaţional şi de Ministerul Justiţiei.
În actul de predare se va arata durata arestării preventive, în scopul deducerii ei în caz de condamnare.
Predarea persoanei arestate se face fără a se recurge la procedura extrădării şi va avea loc cu precădere faţă de orice impediment legal ce ar rezultă din legea română sau din convenţii la care România este parte.
Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la predare, se aplică şi în cazul în care persoana presupusa a fi responsabilă de violari grave ale dreptului internaţional umanitar, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii, se afla în executarea pedepselor aplicate pentru alte infracţiuni decât cele care sunt de competenţa Tribunalului Internaţional.
Predarea persoanei aflate în executarea pedepsei întrerupe cursul prescripţiei executării, prevăzut de legea penală română.


Capitolul 4
Soluţionarea altor cereri şi transmiterea unor date din dosarele penale


Articolul 11

Organele judiciare române au obligaţia de a soluţiona şi alte cereri ale Tribunalului Internaţional având ca obiect: identificarea unor persoane care pot fi martori sau experţi în cauzele aflate pe rolul acestuia, ascultarea martorilor menţionaţi în cerere, ridicarea şi păstrarea înscrisurilor, confiscarea obiectelor care au servit la săvârşirea infracţiunii, în vederea trimiterii lor Tribunalului Internaţional.
De asemenea, acestea vor indisponibiliza bunurile sau valorile obţinute prin săvârşirea infracţiunii comise pe teritoriul fostei Iugoslavii, pentru a fi restituite persoanei pagubite, şi vor administra alte asemenea acte utile soluţionării cauzei.


Articolul 12

Cererile Tribunalului Internaţional prevăzute la art. 11, împreună cu documentele insotitoare primite de Ministerul Justiţiei se vor trimite Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, care va lua măsurile necesare pentru soluţionarea lor.
Actele administrate de către organele de urmărire penală vor fi transmise Tribunalului Internaţional prin intermediul Ministerului Justiţiei.


Capitolul 5
Dispoziţii finale


Articolul 13

Prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Codului penal şi ale Codului de procedura penală, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii contrare.


Articolul 14

Legea intră în vigoare la 10 zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aplică până la încetarea activităţii Tribunalului Internaţional pentru urmărirea persoanelor presupuse a fi responsabile de grave violari ale dreptului internaţional umanitar, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
P. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
Andrei Ioan Chiliman
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 29 iunie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
P. PREŞEDINTELE SENATULUI
Cristian Dumitrescu
-------------------