Advanced Search

 LEGE nr. 100 din 26 mai 1998 privind asistenţa de sănătate publică


Published: 1998-05-26
Read law translated into English here: https://www.global-regulation.com/translation/romania/3071272/-lege-nr.-100-din-26-mai-1998-privind-asistena-de-sntate-public.html

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$40 per month.
LEGE nr. 100 din 26 mai 1998privind asistenţa de sănătate publică
EMITENT Parlament
Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 204 din 1 iunie 1998



Parlamentul României adopta prezenta lege. +  Capitolul 1 Dispoziţii generale +  Articolul 1 (1) Asistenţa de sănătate publică cuprinde activităţi care se adresează comunităţii sau individului în vederea protecţiei comunitare, cu scopul păstrării şi promovării stării de sănătate a populaţiei. (2) Asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată din bugetul de stat, bugetele locale, bugetele asigurărilor sociale de sănătate sau din contribuţiile directe ale beneficiarilor, după caz, potrivit legii. (3) Asistenţa de sănătate publică cuprinde activităţile care se desfăşoară în scopul prevenirii imbolnavirilor, promovării şi asigurării sănătăţii populaţiei, precum şi al controlului aplicării normelor de igiena, antiepidemice şi de sănătate publică. (4) Asistenţa de sănătate publică este asigurata de Ministerul Sănătăţii prin unităţi specializate proprii sau private, conform legii. +  Articolul 2Asistenţa medicală curativă se asigura în cadrul unui sistem de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii, după cum urmează: a) asistenţa medicală primara, prin cabinete medicale de stat sau private; b) asistenţa medicală de specialitate, prin cabinete medicale, spitale, centre de diagnostic şi tratament, centre de sănătate sau alte unităţi de profil, de stat sau private. +  Articolul 3Activitatea de recuperare medicală se organizează la toate nivelurile de acordare a asistenţei medicale, precum şi prin instituţii specializate. +  Articolul 4Asistenţa medicală de urgenta se asigura la toate nivelurile de asistenţa medicală, precum şi prin unităţi destinate acestui scop. +  Articolul 5Unităţile de asistenţa socială în care se acordă asistenţa medicală sunt: creşele, leaganele de copii şi căminele-spital. +  Articolul 6Asistenţa medicală de hemotransfuziologie sau alte servicii şi prestaţii autorizate se asigura prin unităţi specializate în acest scop. +  Articolul 7Activităţile medicale prevăzute la art. 2, 3 şi 4 se finanţează din bugetul asigurărilor sociale de sănătate, conform prevederilor Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, iar cele de la art. 1 alin. (3) şi (4), art. 5 şi 6 se finanţează de la bugetul de stat, de la bugetele locale, precum şi din contribuţiile directe ale beneficiarilor, după caz, potrivit legii. +  Capitolul 2 Autorităţile din domeniul asistenţei de sănătate publică +  Articolul 8Ministerul Sănătăţii, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, este autoritatea centrala din domeniul asistenţei de sănătate publică. +  Articolul 9Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt unităţi descentralizate ale Ministerului Sănătăţii, cu personalitate juridică, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local. În mod similar se pot organiza direcţii de sănătate publică în cadrul ministerelor cu reţea de sănătate proprie, care colaborează cu unităţile descentralizate ale Ministerului Sănătăţii. +  Articolul 10 (1) Institutele de sănătate publică din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara, precum şi Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate sunt instituţii publice, cu personalitate juridică, care se organizează de către Ministerul Sănătăţii, în scopul de a îndeplini rolul de for tehnic şi profesional al Ministerului Sănătăţii, pentru elaborarea şi fundamentarea ştiinţifică şi profesională a strategiilor specifice de politica sanitară a Ministerului Sănătăţii. (2) Institutele menţionate la alin. (1) vor elabora propuneri metodologice pentru programele naţionale de sănătate publică, împreună cu direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi cu Colegiul Medicilor din România, pentru realizarea acestor programe. +  Articolul 11Centrul de Calcul şi Statistica Sanitară este instituţia de specialitate din structura Ministerului Sănătăţii, finanţată de la bugetul de stat, care are ca principala atribuţie organizarea sistemului informaţional şi informatic al activităţii de ocrotire a sănătăţii populaţiei. +  Capitolul 3 Atribuţiile autorităţilor din domeniul asistenţei de sănătate publică +  Articolul 12Ministerul Sănătăţii, ca autoritate centrala în domeniul asistenţei de sănătate publică, are următoarele atribuţii: a) elaborează norme de organizare şi funcţionare a unităţilor care asigura asistenţa de sănătate publică; b) organizează şi finanţează programele naţionale de sănătate publică, prevăzute în anexa nr. 1; c) aproba normele tehnice cuprinse în programele naţionale de sănătate publică, prevăzute în anexa nr. 2; d) elaborează norme privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei sanitare de stat; e) împuterniceşte personalul sanitar care urmează sa îndeplinească sarcinile de inspecţie sanitară de stat; f) participa la acreditarea unităţilor sanitare care prestează servicii pentru autorităţile din domeniul asistenţei de sănătate publică; g) înfiinţează şi desfiinţează filiale ale institutelor din domeniul asistenţei de sănătate publică de interes naţional sau local; h) organizează sistemul informaţional din domeniul asistenţei de sănătate publică şi modul de raportare a datelor pentru cunoaşterea stării de sănătate a populaţiei; i) prezintă rapoarte periodice pentru informarea Guvernului privind starea de sănătate a populaţiei tarii; j) fundamentează necesarul de resurse financiare pentru asistenţa de sănătate publică; k) reprezintă statul român în relaţiile cu organismele internaţionale din domeniul sănătăţii publice; l) tipareste şi gestionează legitimatiile nominale pentru persoanele împuternicite sa exercite inspecţia sanitară de stat. +  Articolul 13 (1) Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt instituţii publice cu personalitate juridică, care îşi desfăşoară activitatea pe plan local, în scopul realizării politicilor şi programelor naţionale de sănătate publică, a activităţii de medicina preventivă şi a inspecţiei sanitare de stat, a monitorizarii stării de sănătate şi a organizării statisticii de sănătate, precum şi a planificarii şi derulării investiţiilor finanţate de la bugetul de stat pentru sectorul de sănătate. (2) Regulamentul de funcţionare şi organigrama direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se aproba de către Ministerul Sănătăţii. +  Articolul 14Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti organizează şi controlează punerea în aplicare a programelor naţionale de sănătate publică cuprinse în anexa nr. 1. +  Articolul 15Direcţiile de sănătate publică organizează şi supraveghează activitatea de medicina preventivă din teritoriul judeţului şi, respectiv, al municipiului Bucureşti, indeplinind următoarele activităţi: a) cercetează şi evalueaza starea de sănătate a populaţiei, studiază calitatea factorilor de mediu şi stilul de viaţa, în vederea prevenirii imbolnavirilor şi promovării sănătăţii; b) informează populaţia şi autorităţile administraţiei publice locale despre factorii de risc asupra sănătăţii din mediul înconjurător şi despre măsurile care vor fi aplicate pentru reducerea riscurilor de imbolnavire şi de prevenire a unor îmbolnăviri cauzate de factorii de mediu; c) emit avize şi autorizaţii sanitare de funcţionare, solicitate, potrivit legii, pentru obiective economice sau social-culturale care urmează a fi amplasate, construite sau amenajate în teritoriu, potrivit normelor aprobate de Ministerul Sănătăţii; d) efectuează determinări pentru supravegherea poluarii aerului, a apei, a solului, a poluarii sonore a zonelor de locuit şi a locurilor de muncă; e) organizează depistarea bolnavilor cu boli infectioase, supravegherea contactilor, luând măsuri de aplicare a tratamentului necesar; f) organizează şi supraveghează realizarea, pe baza calendarului naţional, a vaccinarilor obligatorii şi a celor facultative, cu respectarea normelor tehnice de vaccinare; g) analizează morbiditatea din teritoriu cauzată de boli infectioase şi transmit Ministerului Sănătăţii rapoarte periodice, conform normelor stabilite de acesta, având dreptul sa instituie carantina pe raza teritoriului, în cazurile în care se impune o asemenea măsura; h) organizează, îndrumă şi controlează activitatea de depistare, tratament şi prevenire a bolilor cu transmitere sexuală, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii; i) asigura depistarea infectiilor HIV, HBV, HCV şi a altor infectii virale transmise prin sânge şi controlează aplicarea normelor legale în vigoare pentru asistenţa medicală şi tratament corect; j) organizează depistarea bolnavilor de tuberculoza, supraveghează tratamentul bolnavilor şi al contactilor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii, şi răspund de realizarea programului de prevenire a tuberculozei; k) organizează, îndrumă şi controlează activitatea de depistare a bolilor profesionale şi supraveghează tratamentul bolnavilor, potrivit normelor stabilite de Ministerul Sănătăţii; l) organizează, potrivit normelor Ministerului Sănătăţii, depistarea precoce a tumorilor maligne, a unor boli cronice, cum sunt: diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, bolile psihice, bolile renale etc., stabilite în programele naţionale de sănătate publică, şi răspund de realizarea măsurilor cuprinse în programe; m) iniţiază, proiectează şi implementeaza programe locale de sănătate publică. +  Articolul 16În colaborare cu autorităţile locale, cu instituţii de învăţământ şi organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, direcţiile de sănătate publică teritoriale organizează acţiuni de educaţie pentru sănătatea populaţiei. +  Articolul 17Direcţiile de sănătate publică teritoriale controlează respectarea condiţiilor de igiena, potrivit anexei nr. 2, şi a normelor de aplicare elaborate de Ministerul Sănătăţii. +  Articolul 18Direcţiile de sănătate publică teritoriale coordonează serviciile de salvare din teritoriu, organizează şi coordonează asistenţa medicală în caz de calamitati, catastrofe şi situaţii deosebite. +  Articolul 19În colaborare cu Colegiul Medicilor din România, direcţiile de sănătate publică teritoriale supraveghează asistenţa de medicina legală în teritoriul judeţului sau al municipiului Bucureşti, după caz. +  Articolul 20Direcţiile de sănătate publică teritoriale organizează culegerea şi prelucrarea informaţiilor statistice medicale, întocmesc rapoarte care sunt puse la dispoziţie Ministerului Sănătăţii şi autorităţilor locale, potrivit legii, respectându-se confidenţialitatea datelor referitoare la persoane. +  Articolul 21La cererea unor persoane fizice sau juridice, direcţiile de sănătate publică teritoriale efectuează servicii privind sănătatea publică, potrivit dispoziţiilor legale. +  Articolul 22Institutele de sănătate publică, precum şi Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate sunt instituţii publice cu personalitate juridică, care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui statut şi a unei organigrame aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii, şi au următoarele atribuţii: a) asigura fundamentarea ştiinţifică a politicii sanitare şi a strategiilor din domeniul prevenirii imbolnavirilor, promovării şi apărării sănătăţii populaţiei; b) efectuează studii în domeniul sănătăţii publice şi al conducerii sistemului de sănătate; c) elaborează proiecte de norme, metodologii şi instrucţiuni privind sănătatea publică; d) asigura consultanţa de specialitate şi colaborează cu autorităţile publice, cu celelalte unităţi sanitare, inclusiv de asistenţa medicală primara, cu instituţiile de învăţământ medical universitar, în domeniul asigurării sănătăţii publice; e) colaborează cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale care desfăşoară activităţi de sănătate publică; f) participa la procesul de învăţământ medical de specializare şi perfecţionare în domeniul sănătăţii publice şi al managementului serviciilor de sănătate; g) institutele medicale de specialitate efectuează examene clinice şi expertize medicale, eliberează certificate cerute de autorităţile publice, precum şi de către persoane fizice sau juridice, şi efectuează expertize sanitare în unităţile economice şi în instituţiile publice; h) efectuează expertize, asigura asistenţa tehnica şi realizează servicii, la solicitarea unor persoane fizice sau juridice, pentru produsele care sunt supuse obligaţiei de înregistrare şi autorizare, precum şi la cerere, în domeniile de competenţa specifice. +  Capitolul 4 Exercitarea inspecţiei sanitare de stat +  Articolul 23 (1) Exercitarea inspecţiei sanitare de stat se realizează de către persoane împuternicite de Ministerul Sănătăţii. (2) Activitatea de inspecţie sanitară de stat este finanţată de la bugetul de stat, din fondurile alocate Ministerului Sănătăţii. (3) Responsabilitatea organizării, precum şi coordonarea activităţii inspecţiei sanitare de stat se realizează de către secretarul de stat desemnat prin ordin al ministrului sănătăţii. (4) Persoanele împuternicite de către Ministerul Sănătăţii pentru exercitarea inspecţiei sanitare de stat au următoarele obligaţii: a) să solicite unităţilor controlate documentele şi informaţiile necesare evaluării riscurilor pentru sănătate, precum şi înlăturarea deficienţelor de igiena constatate; b) sa dispună suspendarea temporară a activităţii până la remedierea deficienţelor, precum şi retragerea autorizaţiei sanitare de funcţionare; c) sa dispună suspendarea lucrărilor de construcţii, montaj, amenajări, în cazul în care nu se respecta clauzele stabilite prin avizul sanitar sau în normele de igiena; d) sa oprească sau sa condiţioneze darea în consum public a alimentelor care nu corespund normelor de igiena, precum şi folosirea obiectelor, a materialelor sau a substanţelor care, prin natura sau prin modul lor de utilizare, periclitează sănătatea populaţiei; e) sa recolteze probe necesare evaluării riscului pentru sănătate; f) sa dispună măsuri speciale pentru bolnavii, suspectii şi contactii de boli transmisibile sau purtatorii de germeni patogeni, precum şi alte măsuri cu caracter obligatoriu pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile şi profesionale; g) sa oprească folosirea preparatelor biologice, de diagnostic, profilaxie, tratament, care se dovedesc necorespunzătoare sau nocive sănătăţii; h) să constate şi sa sanctioneze contravenţiile privind normele de igiena, conform legii; i) sa participe la alte activităţi specifice, impuse de riscul deteriorării stării de sănătate a populaţiei. (5) Inspectorii sanitari de stat au dreptul să între în unităţi de orice tip din raza lor de activitate şi în locuinţe particulare numai cu acordul celor care ocupa locuinta sau cu autorizarea procurorului, pentru efectuarea controlului sanitar sau pentru instituirea măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile. (6) Concluziile activităţii desfăşurate, abaterile de la normele legale constatate, recomandările şi termenele de inlaturare a deficienţelor, precum şi alte măsuri legale aplicate sunt consemnate în procese-verbale sau acte legale de sancţionare şi sunt comunicate celor în cauza, respectiv sunt raportate Ministerului Sănătăţii sau Guvernului, după caz. +  Articolul 24Cetăţenii, precum şi conducătorii de unităţi sunt obligaţi să respecte întocmai normele de igiena şi sănătate publică, să ofere informaţiile solicitate şi să aplice măsurile stabilite privind instituirea condiţiilor pentru prevenirea imbolnavirilor şi pentru promovarea sănătăţii individului şi a populaţiei. +  Capitolul 5 Dispoziţii tranzitorii şi finale +  Articolul 25Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti se vor înfiinţa până la data de 1 ianuarie 1999 prin reorganizarea actualelor direcţii sanitare judeţene şi inspectorate de sănătate publică, conform normelor elaborate de Ministerul Sănătăţii. +  Articolul 26Pentru servicii de asistenţa de sănătate publică, efectuate la cererea unor persoane fizice şi juridice, se percep tarife potrivit actelor normative în vigoare. +  Articolul 27Veniturile proprii constituie surse extrabugetare care se folosesc în condiţiile legii. +  Articolul 28Agenţii economici şi celelalte persoane juridice sunt obligate să asigure fondurile şi condiţiile necesare pentru: a) efectuarea examenului medical la angajarea în munca şi a controlului periodic, conform normelor de sănătate publică şi securitate în munca; b) aplicarea normelor legale de igiena; c) aplicarea măsurilor de igiena, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare periodică. +  Articolul 29Orice persoană aflată pe teritoriul României are obligaţia să se supună măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, să respecte şi să aplice normele de igiena. +  Articolul 30 (1) Informaţiile privind sănătatea persoanelor se păstrează la direcţiile de sănătate publică teritoriale, precum şi la Centrul de Clacul şi Statistica Sanitară şi, după caz, la institutele de sănătate publică şi pot fi folosite în scopul întocmirii rapoartelor statistice nenominalizate, în vederea evaluării stării de sănătate a populaţiei. Folosirea în alte scopuri a informaţiilor înregistrate se poate admite numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii: a) exista o dispoziţie legală în acest sens; b) acordul persoanei în cauza; c) datele sunt necesare pentru prevenirea imbolnavirii unei persoane sau a comunităţii, după caz; d) stabilirea vinovatiei în cadrul unei infracţiuni prevăzute de lege. (2) Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toţi salariaţii care au acces la acestea, prin activitatea pe care o desfăşoară, în mod direct sau indirect. +  Articolul 31Nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (4) şi (5), precum şi ale art. 24, 29 şi 30 atrage răspunderea contravenţională sau penală, potrivit legii, după caz. +  Articolul 32Pentru situaţii speciale cu implicaţii asupra sănătăţii publice se constituie, de către Ministerul Sănătăţii, o rezervă de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide şi alte materiale specifice. Normele metodologice de constituire, păstrare şi utilizare a rezervei se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii. +  Articolul 33Ministerul Sănătăţii va elabora programele naţionale de sănătate publică şi normele tehnice stabilite în anexe. Programele naţionale de sănătate publică vor fi revizuite, anual, de către Ministerul Sănătăţii, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România. +  Articolul 34Ministerele cu reţea sanitară proprie vor aplica prevederile prezentei legi. +  Articolul 35Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege. +  Articolul 36La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga art. 1-15, 18, 40-49, 52-56, 82-96 şi 123 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 12 iulie 1978, precum şi orice alte dispoziţii contrare.Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 5 mai 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORPAULA MARIA IVANESCUp. PREŞEDINTELE SENATULUIMIRCEA IONESCU-QUINTUS +  Anexa 1             PROGRAME NAŢIONALE DE SĂNĂTATE PUBLICA,        organizate şi finanţate de Ministerul Sănătăţii    1. Programul naţional de supraveghere şi control al bolilor infectioase;    2. Programul naţional de imunizari;    3. Programul naţional de supraveghere şi control al tuberculozei;    4. Programul naţional de supraveghere şi control al infectiei HIV/SIDA;    5. Programul naţional de prevenire şi control al bolilor venerice;    6. Programul naţional de prevenire şi control al infectiilor nosocomiale        (intraspitalicesti);    7. Programul naţional de transfuziologie şi hematologie transfuzională;    8. Programul naţional de prevenire şi control al toxicomaniei şi patologia       indusa;    9. Programul naţional de acţiune pentru mediu şi sănătate (impactul       factorilor de risc din mediu);   10. Programul naţional de supraveghere a stării de sănătate în colectivităţi       de copii şi adolescenti;   11. Programul naţional de supraveghere a factorilor de risc din mediul de       munca şi de risc profesional;   12. Programul naţional de planificare familială şi de protecţie a stării de       sănătate a mamei şi copilului;   13. Programul naţional de sănătate mintală şi profilaxie în patologia       psihiatrica şi psihosociala;   14. Programul naţional de preventie geriatrica/gerontologica şi protecţia       varstnicului;   15. Programul naţional de profilaxie şi control pentru bolile cardiovasculare       medicale şi chirurgicale;   16. Programul naţional de preventie în patologia nefrologica şi dializa       renala/transplant renal;   17. Programul naţional de preventie şi control în patologia oncologica şi       transplant medular;   18. Programul naţional de preventie în talasemie, hemofilie şi alte       hemopatii;   19. Programul naţional de preventie şi control în diabet şi alte boli de       nutriţie;   20. Programul naţional de ortopedie preventivă şi recuperatorie;   21. Programul naţional de preventie în patologia endocrina;   22. Programul naţional de preventie stomatologica;   23. Programul naţional de sustinere a centrelor naţionale de referinţa pentru       laborator;   24. Programul naţional de standardizare a serviciilor medicale în sănătatea       publică;   25. Programul naţional de educaţie pentru sănătate;   26. Programul naţional de evaluare a stării de sănătate a populaţiei şi       supraveghere demografică;   27. Programul naţional de perfecţionare profesională continua şi strategia       resurselor umane;   28. Programul naţional de preventie şi recuperare în neurologie;   29. Programul naţional de reabilitare a serviciilor de urgenta       prespitaliceasca;   30. Programul naţional de acreditare a unităţilor medicale de sănătate       publică şi servicii de interes naţional;   31. Profilaxia şi recuperarea balneo-fizio-climatologica. +  Anexa 2 ACTIVITĂŢIîn domeniul asistenţei de sănătate publică pentru care Ministerul Sănătăţii elaborează norme tehniceI. Protecţia populaţiei faţă de factorii nocivi din mediul de viaţa şi munca:1. Norme privind protecţia persoanelor împotriva factorilor de poluare a mediului înconjurător şi la locul de muncă:1.1. Norme privind calitatea sanitară a apei potabile;1.2. Norme privind securitatea sanitară a alimentelor;1.3. Norme privind protecţia persoanelor din colectivităţi: a) funcţionarea unităţilor hoteliere, a staţiunilor balneare, a locurilor de agrement, a mijloacelor de transport în comun, a garilor, aeroporturilor, porturilor şi a punctelor de trecere a frontierei de stat, a stadioanelor şi terenurilor de sport, a oboarelor şi pieţelor; b) protecţia specială a persoanelor cu handicap, încadrate în unităţi speciale ocupationale; c) asigurarea condiţiilor de igiena în unităţi de îngrijire a copiilor şi în unităţi de învăţământ; d) protecţia personalului care este încadrat în munca şi organizarea asistenţei medicale preventive la locul de muncă; stabilirea standardelor privind concentraţia maxima admisă a noxelor la locurile de muncă şi a unor măsuri de prevenire a bolilor profesionale;2. Norme pentru înregistrarea şi controlul medicamentelor şi al produselor biologice de uz uman;3. Norme de igiena şi antiepidemice pentru activitatea care se desfăşoară în unităţile sanitare publice şi private;4. Norme privind funcţionarea farmaciilor publice şi private, a unităţilor de producţie şi a depozitelor de distribuire a medicamentelor şi materialelor sanitare;5. Norme privind producţia, păstrarea şi utilizarea substanţelor toxice şi a stupefiantelor;6. Norme privind protecţia persoanelor care lucrează în locuri de muncă cu radiatii ionizante sau care vin în contact cu substanţe radioactive;7. Norme privind activitatea de servicii funerare;8. Norme privind modul de îndepărtare şi de neutralizare a reziduurilor solide, lichide, gazoase, menajere şi industriale, precum şi de orice alta natura;9. Norme privind funcţionarea unităţilor care asigura servicii pentru populaţie.II. Alte activităţi medicale preventive:1. Norme privind evaluarea dezvoltării psihosomatice a copiilor şi organizarea examinarilor de bilanţ al stării de sănătate;2. Norme privind funcţionarea cabinetelor de planificare familială şi de prevenire a complicatiilor sarcinii şi lauziei;3. Norme privind examinarea elevilor şi studenţilor care practica sport competitional neprofesionist;4. Metodologii privind principiile de promovare a sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate;5. Norme privind alte probleme de sănătate publică.III. Activităţi medicale pentru autorităţi publice:1. Norme privind consultatiile medicale şi eliberarea certificatelor medicale care se cer de către autorităţile publice;2. Norme privind efectuarea expertizelor medicale pentru stabilirea unor capacităţi şi aptitudini legate de starea de sănătate a persoanelor, examinarea conducătorilor auto şi a persoanelor care cer sau au autorizaţie de portarma;3. Norme privind raportarea unor date referitoare la morbiditate de către unităţile sanitare publice şi private.----------