LEGE nr. 78 din 8 aprilie 1998


Published: 1998-04-08

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$20 per month, or Get a Day Pass for only USD$4.99.
LEGE nr. 78 din 8 aprilie 1998
pentru aderarea României la Convenţia pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor, adoptată la Geneva la 29 octombrie 1971

EMITENT

Parlament

Publicat în 

MONITORUL OFICIAL nr. 156 din 17 aprilie 1998

Parlamentul României adopta prezenta lege.


Articolul UNIC

România adera la Convenţia pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor, adoptată la Geneva la 29 octombrie 1971.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 10 februarie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
RADU VASILE
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 9 martie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ANDREI IOAN CHILIMAN


CONVENŢIE

pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor*)
(29 octombrie 1971)
* Traducere
Statele contractante,
preocupate de extinderea din ce în ce mai mare a reproducerii neautorizate a fonogramelor şi de ingrijorarea ce rezultă din aceasta pentru interesele autorilor, ale artiştilor interpreţi sau executanţi şi ale producătorilor de fonograme,
convinse ca protecţia producătorilor de fonograme împotriva unor asemenea acte va servi în mod egal intereselor artiştilor interpreţi sau executanţi şi autorilor, ale căror executii şi opere sunt înregistrate pe fonogramele respective,
recunoscând valoarea eforturilor depuse în acest domeniu de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţia, Ştiinţa şi Cultura şi de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale.
preocupate sa nu aducă atingere în nici un mod convenţiilor internaţionale în vigoare şi, în mod deosebit, sa nu împiedice cu nimic o acceptare mai larga a Convenţiei de la Roma din 26 octombrie 1961, care acorda o protecţie artiştilor interpreţi sau executanţi şi organismelor de radiodifuziune, ca şi producătorilor de fonograme,
au convenit următoarele:


Articolul 1

Definiţii
În sensul prezentei convenţii, prin:

a) fonograma se înţelege orice fixare exclusiv sonora a sunetelor provenite dintr-o execuţie sau a altor sunete;
  

b) producător de fonograme se înţelege persoana fizica sau juridică care fixează cea dintâi sunetele provenind dintr-o execuţie sau alte sunete;
  

c) copie se înţelege un suport conţinând sunete reluate direct sau indirect de pe o fonograma şi care incorporeaza totalitatea sau o parte substantiala a sunetelor fixate în aceasta fonograma;
  

d) distribuire către public se înţelege orice act al cărui obiect este de a oferi copii, direct sau indirect, publicului, în general, sau oricărei părţi a acestuia.
  


Articolul 2

Angajamentul statelor contractante. Criteriul protecţiei; obiectul protecţiei
Fiecare stat contractant se angajează sa protejeze producătorii de fonograme resortisanti ai altor state contractante împotriva producerii de copii făcute fără consimţământul producătorului şi împotriva importului unor asemenea copii, dacă producţia sau importul se face în scopul distribuirii către public, ca şi împotriva distribuirii acestor copii către public.


Articolul 3

Aplicarea convenţiei de către statele contractante
Legislaţiei naţionala a fiecărui stat contractant îi sunt rezervate mijloacele prin care prezenta convenţie va fi aplicată şi care vor cuprinde unul sau mai multe dintre mijloacele următoare: protecţia prin acordarea unui drept de autor sau a unui alt drept specific; protecţia prin intermediul legislaţiei privind concurenta neloială; protecţia prin sancţiuni penale.


Articolul 4

Durata protecţiei
Durata protecţiei acordate este rezervată legislaţiei naţionale a fiecărui stat contractant. Totuşi, dacă legea naţionala prevede o durată specifică privind protecţia, aceasta durata nu va putea fi mai mica de 20 de ani calculati de la încheierea fie a anului în cursul căruia sunetele încorporate în fonograma au fost fixate pentru prima data, fie a anului în cursul căruia fonograma a fost publicată pentru prima data.


Articolul 5

Formalităţi
Atunci când un stat contractant cere, în baza legislaţiei sale naţionale, îndeplinirea de formalităţi cu titlu de condiţie pentru protecţia producătorilor de fonograme, aceste exigente vor fi considerate ca îndeplinite, dacă toate copiile autorizate de pe fonograma, care sunt distribuite publicului, sau invelisul care le conţine poarta o menţiune constituită din simbolul "P", însoţit de indicarea anului primei publicari, aplicată într-un mod care să arate într-o maniera clara ca protecţia este rezervată; dacă copiile sau invelisul lor nu permite identificarea producătorului, a deţinătorului dreptului sau a titularului licenţei exclusive (prin intermediul numelui, al marcii sau al oricărei desemnari corespunzătoare), menţiunea va trebui sa conţină, de asemenea, numele producătorului, al deţinătorului dreptului sau al titularului licenţei exclusive.


Articolul 6

Limite ale protecţiei
Orice stat contractant care asigura protecţia prin intermediul dreptului de autor sau al unui alt drept specific, sau chiar prin intermediul sancţiunilor penale, poate, în legislaţia sa naţionala, sa prevadă limitări ale protecţiei producătorilor de fonograme, de aceeaşi natura cu acelea care sunt admise în materie de protecţie a autorilor de opere literare şi artistice. Totuşi nu va putea fi prevăzută nici o licenta obligatorie, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) reproducerea este destinată utilizării exclusiv în învăţământ şi cercetare ştiinţifică;
  

b) licenta nu va fi valabilă decât pentru reproducerea pe teritoriul statului contractant a cărui autoritate competentă a acordat licenta şi nu se va extinde la exportul copiilor;
  

c) reproducerea facuta în baza licenţei da dreptul la o remuneraţie echitabila, care se fixează de respectiva autoritate, ţinând seama, printre alte elemente, de numărul de copii care vor fi realizate.
  


Articolul 7

Protejarea anumitor situaţii
1. Protejarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe.
2. Protejarea artiştilor interpreţi sau executanţi.
3. Neretroactivitatea convenţiei.
4. Criteriul unic al fixării.

(1) Prezenta convenţie nu ar putea fi interpretată, în nici un mod, ca limitand sau aducând atingere protecţiei acordate autorilor, artiştilor interpreţi sau executanţi, producătorilor de fonograme sau organismelor de radiodifuziune, în baza legilor naţionale sau a convenţiilor internaţionale.
  

(2) Legislaţia naţionala a fiecărui stat contractant va determina, după caz, întinderea protecţiei acordate artiştilor interpreţi sau executanţi a căror execuţie este fixată pe o fonograma, ca şi condiţiile în care ei se vor bucura de o asemenea protecţie.
  

(3) Nici un stat contractant nu este obligat să aplice dispoziţiile prezentei convenţii, în ceea ce priveşte fonogramele fixate înainte ca aceasta să între în vigoare, în ceea ce priveşte statul respectiv.
  

(4) Orice stat a cărui legislaţie naţionala, în vigoare la data de 29 octombrie 1971, asigura producătorilor de fonograme o protecţie stabilită numai în funcţie de locul primei fixări poate, printr-o notificare depusa pe lângă directorul general al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, sa declare ca va aplica acest criteriu în locul celui al naţionalităţii producătorului.
  


Articolul 8

Administrarea convenţiei

(1) Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale culege şi publică informaţiile privind protecţia fonogramelor. Fiecare stat contractant comunică Biroului internaţional, imediat ce este posibil, textul oricărei legi noi, ca şi toate textele oficiale privind aceasta problema.
  

(2) Biroul internaţional furnizează oricărui stat contractant, la cererea acestuia, informaţii despre problemele privind prezenta convenţie; de asemenea, procedează la studii şi furnizează servicii destinate sa faciliteze protecţia prevăzută de convenţie.
  

(3) Biroul internaţional exercita funcţiile enumerate la alin. (1) şi (2) de mai sus în colaborare, în ceea ce priveşte problemele care ţin de respectivele lor competente, cu Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura şi cu Organizaţia Internationala a Muncii.
  


Articolul 9

Modalităţi de acceptare a convenţiei
1. Semnarea şi depunerea convenţiei.
2 şi 3. Accesul la convenţie.
4. Conformitatea legii naţionale cu convenţia.

(1) Prezenta convenţie este depusa la Secretariatul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ea rămâne deschisă spre semnare, până la data de 30 aprilie 1972, oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, al uneia dintre instituţiile specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sau ale Agenţiei internaţionale pentru Energia Atomica ori parte la Statutul Curţii internaţionale de Justiţie.
  

(2) Prezenta convenţie este supusă ratificării sau acceptării statelor semnatare. Ea este deschisă aderării oricărui stat vizat la alin. (1) al prezentului articol.
  

(3) Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aderare se depun la secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
  

(4) Se înţelege ca, în momentul în care un stat devine parte la prezenta convenţie, el trebuie să fie în măsura, conform legislaţiei sale interne, de a aplica dispoziţiile convenţiei.
  


Articolul 10

Rezerve
Nici o rezervă nu este admisă la prezenta convenţie.


Articolul 11

Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea convenţiei
1 şi 2. Intrarea în vigoare a convenţiei.
3 şi 4. Aplicabilitatea convenţiei unor anumite teritorii.

(1) Prezenta convenţie intră în vigoare la 3 luni de la depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare.
  

(2) În ceea ce priveşte statul care ratifica sau accepta prezenta convenţie ori care adera la ea după depunerea celui de-al cincilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, prezenta convenţie intră în vigoare la 3 luni de la data la care directorul general al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale informează statele, conform art. 13 alin. (4), despre depunerea instrumentului sau.
  

(3) Oricare stat poate, în momentul ratificării, al acceptării ori al aderării, sau în orice moment ulterior, sa declare, prin notificare scrisă adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca prezenta convenţie este aplicabilă ansamblului sau unuia dintre teritoriile cărora le asigura relaţiile internaţionale. Aceasta notificare devine aplicabilă la 3 luni de la data primirii ei.
  

(4) Totuşi alineatul precedent nu poate fi interpretat în nici un caz ca implicând recunoaşterea sau acceptarea tacită, de către oricare dintre statele contractante, a situaţiei de fapt din orice teritoriu căruia prezenta convenţie îi este aplicabilă, datorită unui alt stat contractant în baza alineatului sus-numit.
  


Articolul 12

Denunţarea convenţiei

(1) Orice stat contractant are dreptul de a denunta prezenta convenţie fie în nume propriu, fie în numele unuia sau al ansamblului teritoriilor la art. 11 alin. (3), printr-o notificare scrisă, adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
  

(2) Denunţarea devine aplicabilă la 12 luni de la data la care secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a primit notificarea.
  


Articolul 13

Limbile convenţiei şi ale notificărilor

(1) Prezenta convenţie este semnată într-un singur exemplar, în limbile engleza, spaniola, franceza şi rusa, cele patru texte având valabilitate egala.
  

(2) Textele oficiale sunt stabilite de către directorul general al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, după consultarea guvernelor interesate, în limbile germană, arabă, italiana, olandeza şi portugheză.
  

(3) Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite notifica directorului general al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, directorului general al UNESCO şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii:
  

a) semnăturile prezentei convenţii;
  

b) depunerea instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aderare;
  

c) data intrării în vigoare a prezentei convenţii;
  

d) orice declaraţie notificată în baza art. 11 alin. (3);
  

e) primirea notificărilor de denunţare.
  

(4) Directorul general al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale informează statele vizate la art. 9 alin. (1) asupra notificărilor primite privind aplicarea alineatului precedent, cat şi asupra declaraţiilor făcute în baza art. 7 alin. (4). El notifica, de asemenea, respectivele declaraţii directorului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultura şi directorului general al Biroului Internaţional al Muncii.
  

(5) Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite transmite doua exemplare, certificate, conforme prezentei convenţii, statelor vizate la art. 9 alin. (1).
  

-----------------