Advanced Search

 LEGE nr. 101 din 16 septembrie 1992 pentru aderarea României la Convenţia europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afară căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975


Published: 1992-09-16
Read law translated into English here: https://www.global-regulation.com/translation/romania/3070259/-lege-nr.-101-din-16-septembrie-1992-pentru-aderarea-romniei-la-convenia-european-asupra-statutului-juridic-al-copiilor-nscui-n-afar-cstoriei%252c-nchei.html

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$40 per month.
LEGE Nr. 101 din 16 septembrie 1992pentru aderarea României la Convenţia europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afară căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975
EMITENT PARLAMENTUL
Publicat în  MONITORUL OFICIAL NR. 243 din 30 septembrie 1992



Parlamentul României adopta prezenta lege.  +  Articolul 1România adera la Convenţia europeană asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afară căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975.  +  Articolul 2În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din convenţie, Ministerul Justiţiei va notifica secretarului general al Consiliului Europei măsurile luate pentru a asigura conformitatea legislaţiei române cu dispoziţiile convenţiei. Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 iunie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. PREŞEDINTELE SENATULUIacademician ALEXANDRU BÎRLĂDEANUAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 8 septembrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILORMARŢIAN DANCONVENŢIA EUROPEANĂ asupra statutului juridic al copiilor născuţi în afară căsătoriei*) (Strasbourg, 15 octombrie 1975) Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii, considerind ca menirea Consiliului Europei este de a infaptui o uniune mai strinsa între membrii săi, între altele inlesnind adoptarea unor reguli comune în domeniul juridic, constatind ca într-un mare număr de state membre s-au realizat sau se întreprind eforturi în vederea îmbunătăţirii statutului juridic al copiilor născuţi în afară căsătoriei micsorind deosebirile între statutul juridic al acestor copii şi cel al copiilor născuţi din căsătorie, aceste deosebiri defavorizind pe cel dintii pe plan juridic şi social, considerind ca în acest domeniu, încă mai exista ample nepotriviri în dreptul statelor membre, convinse ca trebuie îmbunătăţită condiţia copiilor născuţi în afară căsătoriei şi ca stabilirea unor anumite reguli comune privind statutul lor juridic ar înlesni înfăptuirea acestui obiectiv şi ar contribui, în acelaşi timp, la armonizarea legislatiilor în acest domeniu al statelor membre, considerind totuşi ca este necesar să se stabilească etape progresive pentru acele state care apreciază a nu fi în măsura sa adopte de îndată unele dintre regulile prezentei convenţii, au convenit după cum urmează:  +  Articolul 1Fiecare parte contractantă se angajează să asigure conformitatea legislaţiei sale cu dispoziţiile prezentei convenţii şi sa notifice secretarului general al Consiliului Europei măsurile luate în acest scop.  +  Articolul 2Filiaţia faţă de mama a tuturor copiilor născuţi în afară căsătoriei este stabilită prin singur faptul naşterii copilului.  +  Articolul 3Filiaţia faţă de tata a tuturor copiilor născuţi în afară căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoaştere voluntara sau prin hotărîrea judecătorească.  +  Articolul 4Recunoaşterea voluntara a paternităţii nu poate forma obiectul unei opoziţii sau contestaţii, cînd aceste proceduri sînt prevăzute prin legislaţia interna, decît în cazul în care persoana care vrea sa recunoască sau care a recunoscut copilul nu este, biologic, tatăl sau.  +  Articolul 5În acţiunile referitoare la filiaţia faţă de tata, probele ştiinţifice apte sa stabilească sau sa înlăture paternitatea, urmează a fi încuviinţate.  +  Articolul 61. Tatăl şi mama unui copil născut în afară căsătoriei au aceeaşi obligaţie de întreţinere faţă de acest copil ca cea care exista faţă de copilul născut din căsătorie. 2. Cînd obligaţia de întreţinere a unui copil născut din căsătorie incumba unor anumiti membri ai familiei tatălui sau a mamei, copilul născut în afară căsătoriei beneficiază, de asemenea, de aceasta obligaţie.  +  Articolul 71. Cînd filiaţia unui copil născut în afară căsătoriei este stabilită faţă de cei doi părinţi, exercitarea drepturilor părinteşti nu poate fi de drept atribuită numai tatălui. 2. Exercitarea drepturilor părinteşti urmează să poată fi transferata; cazurile de transfer sînt supuse legislaţiei interne.  +  Articolul 8Cînd tatăl sau mama unui copil născut în afară căsătoriei nu are exerciţiul drepturilor părinteşti ori al dreptului privind încredinţarea copilului, acest părinte poate obţine un drept de vizitare în cazurile îndreptăţite.  +  Articolul 9Drepturile copilului născut în afară căsătoriei la succesiunea tatălui şi mamei sale şi a membrilor familiilor lor sînt aceleaşi ca şi cînd s-ar fi născut din căsătorie.  +  Articolul 10Căsătoria tatălui şi mamei unui copil născut în afară căsătoriei conferă acestui copil statutul juridic al unui copil născut din căsătorie.  +  Articolul 111. Prezenta convenţie este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată, acceptată sau aprobată. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Consiliului Europei. 2. Convenţia va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare. 3. Ea va intra în vigoare, faţă de orice stat semnatar care o va ratifica, accepta sau incuviinta ulterior, după 3 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aprobare.  +  Articolul 121. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al consiliului sa adere la prezenta convenţie. 2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lîngă secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care va produce efect după 3 luni de la data depunerii sale.  +  Articolul 131. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenţie. 2. Orice stat poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare ori în orice alt moment următor, sa extindă aplicarea prezentei convenţii, prin declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie şi căruia îi asigura relaţiile internaţionale sau pentru care este abilitat sa stipuleze. 3. Orice declaraţie facuta în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în aceasta declaraţie, în condiţiile prevăzute de art. 15 al prezentei convenţii.  +  Articolul 141. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare sau cînd va face o declaraţie potrivit paragrafului 2 din art. 13 al prezentei convenţii, sa formuleze cel mult trei rezerve cu privire la dispoziţiile art. 2-10 ale acesteia. Rezerve cu caracter general nu sînt admise; fiecare rezerva nu se poate purta decît asupra unei dispoziţii. 2. Fiecare rezerva va produce efecte timp de cinci ani cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii faţă de partea luată în considerare. Ea va putea fi reînnoită pentru perioade succesive de cîte cinci ani, prin mijlocirea unei declaraţii adresate înainte de expirarea fiecărei perioade secretarului general al Consiliului Europei. 3. Orice parte contractantă poate retrage, în total sau în parte, o rezervă formulată de ea în temeiul paragrafelor precedente prin mijlocirea unei declaraţii adresate secretarului general al Consiliului Europei şi care urmează sa producă efecte de la data primirii sale.  +  Articolul 151. Orice parte contractantă va putea, în ceea ce o priveşte, sa denunţe prezenta convenţie, adresind o notificare secretarului general al Consiliului Europei. 2. Denunţarea va produce efecte după şase luni de la data primirii notificării de către secretarul general.  +  Articolul 16Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale consiliului şi oricărui stat care a aderat la prezenta convenţie: a) orice semnare; b) depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare; c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii, potrivit art. 11; d) orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor art. 1; e) orice declaraţie primită în aplicarea paragrafelor 2 şi 3 ale art. 13; f) orice rezerva formulată în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al art. 14; g) reînnoirea oricărei rezerve efectuate în aplicarea paragrafului 2 al art. 14; h) retragerea oricărei rezerve efectuate în aplicarea paragrafului 3 al art. 14; i) orice notificare primită în aplicarea art. 15 şi data la care denunţarea va produce efecte. Drept pentru care, subsemnaţii, legal împuterniciţi, au semnat prezenta convenţie. Întocmită la Strasbourg la 15 octombrie 1975, în limbile franceza şi engleza, ambele texte avînd aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care se va depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei o va comunică în copie certificată conform fiecăruia dintre statele semnatare şi care adera.