Advanced Search

 LEGE nr. 24 din 12 martie 1992


Published: 1992-03-12
Read law translated into English here: https://www.global-regulation.com/translation/romania/3070178/-lege-nr.-24-din-12-martie-1992.html

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$40 per month.
LEGE Nr. 24 din 12 martie 1992pentru aderarea României la Convenţia asupra prescripţiei în materie de vînzare internationala de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, şi la Protocolul de modificare de la Viena
EMITENT PARLAMENTUL
Publicat în  MONITORUL OFICIAL NR. 46 din 20 martie 1992



 +  Articolul UNICRomânia adera la Convenţia asupra prescripţiei în materie de vînzare internationala de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, şi la Protocolul de modificare a convenţiei, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980.  +  Anexa 1 CONVENŢIEasupra prescripţiei în materie de vînzare internationala de mărfuri  +  Capitolul 1 Dispoziţii generale  +  Articolul 1Sfera de aplicare 1. Prezenta convenţie determina condiţiile în care drepturile şi acţiunile reciproce ale unui cumpărător şi ale unui vinzator, născute dintr-un contract de vînzare internationala de bunuri mobile corporale, sau referitoare la o contravenţie la acest contract, rezilierea ori nulitatea sa, nu mai poată fi exercitate urmare expirării unui anumit interval de timp. Acest interval de timp este desemnat în aceasta convenţie prin expresia termen de prescripţie. 2. Prezenta convenţie nu afectează un termen în cursul căruia o parte trebuie să notifice celeilalte sau sa îndeplinească orice act, altul decît deschiderea unei proceduri, sub sancţiunea de a nu putea exercita dreptul sau. 3. În prezenta convenţie: a) termenii cumpărător, vinzator şi parte desemnează persoanele care cumpara sau vînd sau care s-au angajat sa cumpere sau sa vinda bunuri mobile corporale şi persoanele care sînt succesorii lor sau avînd cauza privind drepturile şi obligaţiile decurgind din contractul de vînzare; b) termenul creditor desemnează oricare parte care valorifica un drept, fie ca acesta are sau nu are ca obiect plata unei sume de bani; c) termenul debitor desemnează oricare parte împotriva căreia un creditor valorifica un drept; d) prin expresia contravenţie de contract se înţelege orice neexecutare de către o parte a obligaţiilor sale sau orice executare care nu conferă cu contractul; e) prin termenul procedura se înţelege orice procedura judiciară, arbitrală sau administrativă; f) prin termenul persoana trebuie să se înţeleagă deopotrivă orice societate, asociaţie sau entitate, fie publică, fie privată, capabilă de a acţiona în justiţie; g) prin termenul înscris trebuie să se înţeleagă, deopotrivă, comunicările adresate prin telegrama sau prin telex; h) termenul an desemnează un an socotit după calendarul gregorian.  +  Articolul 2În înţelesul prezentei convenţii: a) un contract de vînzare de bunuri mobile corporale este considerat ca avînd un caracter internaţional dacă, în momentul încheierii contractului, cumpărătorul şi vînzătorul îşi au sediul în state diferite; b) împrejurarea ca părţile au sediul în state diferite nu poate fi luată în considerare decît dacă aceasta reiese din contract sau din negocierile între părţi sau din informaţiile date de ele înainte de încheierea contractului sau în acest moment; c) dacă o parte într-un contract de vînzare de bunuri mobile corporale are sedii în mai mult decît un stat, sediul este acela care are legătură cea mai strinsa cu contractul şi executarea acestuia, ţinînd seama de împrejurările cunoscute de părţi sau avute în vedere de ele în momentul încheierii contractului; d) dacă o parte nu are sediu, se va avea în vedere reşedinţa sa obişnuită; e) nici naţionalitatea părţilor nici calitatea sau caracterul civil sau comercial al părţilor sau ale contractului nu sînt luate în considerare.  +  Articolul 31. Prezenta convenţie nu se aplică decît dacă, în momentul încheierii contractului, părţile dintr-un contract de vînzare internationala de bunuri mobile corporale îşi au sediul în state contractante. 2. În afară unei dispoziţii contrare prezentei convenţii, acestea se aplică fără a tine seama de legea care ar fi aplicabilă în puterea regulilor de drept internaţional privat. 3. Prezenta convenţie nu se aplică cînd părţile au exclus în mod expres aplicarea sa.  +  Articolul 4Prezenta convenţiei nu reglementează vînzările: a) de obiecte mobile corporale cumpărate pentru folosinţă personală, familială sau casnica; b) la licitaţii; c) urmare sechestrului sau oricărei alte modalităţi consecutive autorităţii judiciare; d) de valori mobiliare, efecte de comerţ şi monede; e) de nave, vapoare şi aeronave; f) de electricitate.  +  Articolul 5Prezenta convenţie nu se aplică drepturilor întemeiate pe: a) orice prejudiciu corporal sau decesul unei persoane; b) orice prejudiciu nuclear cauzat de către lucrul vîndut; c) orice privilegiu, gaj sau alta măsura asiguratorie; d) orice decizie sau sentinta pronunţată urmare unei proceduri; e) orice titlu executoriu potrivit legii locului unde se cere executarea; f) orice cambie sau orice cec sau bilet de ordin.  +  Articolul 61. Prezenta convenţie nu se aplică contractelor în care partea preponderenta a obligaţiilor vinzatorului consta într-o furnizare de mina de lucru sau de alte servicii. 2. Sînt asimilate vinzarilor contractele de furnizare de bunuri mobile corporale urmînd a fi fabricate sau produse, afară dacă partea care comanda lucrul nu trebuie să furnizeze o parte esenţială din elementele necesare acestei fabricatii sau producţii.  +  Articolul 7La interpretarea şi aplicarea prezentei convenţii se va tine cont de caracterul sau internaţional şi de necesitatea de a promova uniformitatea.  +  Articolul 8Termenul de prescripţie este de 4 ani.  +  Articolul 91. Sub rezerva dispoziţiilor art. 10, 11 şi 12, termenul de prescripţie curge de la data la care acţiunea poate fi exercitată. 2. Punctul de plecare al termenului de prescripţie nu este intirziat: a) cînd o parte notifica celeilalte părţi în sensul paragrafului 2 al primului articol, sau b) cînd convenţia de arbitraj prevede că nici un drept nu va lua naştere atita timp cît o sentinta arbitrală nu va fi fost pronunţată.  +  Articolul 101. O acţiune rezultind dintr-o încălcare a contractului poate fi exercitată începînd cu data la care aceasta încălcare s-a produs. 2. O acţiune sprijinita pe neconformitatea lucrurilor poate fi exercitată începînd cu data la care lucrul a fost în mod efectiv remis cumpărătorului sau oferta de remitere a lucrului refuzată de către cumpărător. 3. O acţiune sprijinita pe un dol savirsit înaintea încheierii contractului sau în momentul acestei încheieri sau rezultind din manopere frauduloase ulterioare poate fi exercitată, pentru aplicarea art. 9, începînd cu data la care faptul a fost sau trebuia în mod raţional sa fi fost descoperit.  +  Articolul 11Dacă vînzătorul a dat, privitor la lucrul vîndut, garanţie expresă valabilă pe durata unui anumit termen sau determinat în orice alt fel, termenul de prescripţie al unei acţiuni sprijinite pe garanţie începe să curgă de la data la care cumpărătorul notifica vinzatorului faptul care motiveaza exercitarea acţiunii sale şi, începînd de la data expirării garanţiei.  +  Articolul 121. Cînd, în cazurile prevăzute de legea aplicabilă contractului, o parte declara rezoluţiunea contractului înaintea datei fixate pentru executarea sa, termenul de prescripţie curge începînd cu data la care declaraţia este adresată celeilalte părţi. Dacă rezoluţiunea contractului nu este declarata înaintea datei fixate pentru executare, termenul de prescripţie nu curge decît de la această dată. 2. Termenul de prescripţie a oricărui drept sprijinit pe neexecutarea de către o parte a unui contract prevazind prestaţii sau plati eşalonate curge, pentru fiecare dintre obligaţii cu executare succesiva, începînd de la data la care neexecutarea care le afectează s-a produs. Cînd potrivit legii aplicabile contractului, o parte declara rezoluţiunea contractului următor acestei neexecutari, termenul de prescripţie a tuturor obligaţiilor cu executare succesiva curge de la data la care declaraţia este adresată celeilalte părţi.  +  Articolul 13Încetarea curgerii şi prelungirea termenului iniţial Termenul de prescripţie încetează să curgă cînd creditorul îndeplineşte orice act care, legea jurisdicţiei sesizate, este considerat introductiv a unei proceduri judiciare împotriva debitorului. La fel, cînd creditorul formulează în cursul unei proceduri deja angajate o cerere care exprima voinţa de a pune în valoare dreptul sau împotriva debitorului.  +  Articolul 141. Cînd părţile au convenit sa supună diferendul lor arbitrajului, termenul de prescripţie încetează ca curgă începînd de la data la care una dintre părţi recurge la procedura de arbitraj în modul prevăzut de convenţia de arbitraj sau prin legea aplicabilă acestei proceduri. 2. În lipsa oricărei dispoziţii în aceasta privinta, procedura de arbitraj se considera angajata la data la care cererea de arbitrare este notificată la reşedinţa obişnuită sau la sediul celeilalte părţi sau, în lipsa, la ultima sa reşedinţa sau ultimul sau sediu cunoscut.  +  Articolul 15În orice procedura alta decît acelea prevăzute la art. 13 şi 14 termenul de prescripţie încetează să curgă atunci cînd creditorul îşi valorifica dreptul sau spre a-i obţine recunoaşterea sau executarea, sub rezerva dispoziţiilor legii reglementind aceasta procedura. La fel între altele cu procedurile folosite cu ocazia: a) decesului sau incapacităţii debitorului; b) falimentului sau oricărei situaţii de insolvabilitate privind totalitatea bunurilor debitorilor; sau c) dizolvării sau lichidării unei societăţi, asociaţii sau entităţi, cînd aceasta este debitorul.  +  Articolul 16În interesul infaptuirii a ceea ce cuprind art. 13, 14 şi 15, o cerere reconvenţională este considerată a fi fost introdusă la aceeaşi dată ca şi actul privitor la dreptul căruia este opusă, cu condiţia ca atît cererea principala cît şi cererea reconvenţională sa decurgă din acelaşi contract sau din din multe contracte încheiate în cursul aceleaşi operaţiuni.  +  Articolul 171. Cînd procedura a fost introdusă potrivit art. 14 şi 15 sau 16 înainte de expirarea termenului de prescripţie, acesta este considerat să curgă dacă procedura s-a încheiat fără ca o hotărîre sa fi fost pronunţată asupra fondului pricinei. 2. Cînd, la sfîrşitul acestei proceduri, termenul de prescripţie se găseşte expirat sau trebuia sa expire în mai puţin de un an, creditorul beneficiază de un termen de un an cu începere de la încheierea procedurii.  +  Articolul 181. O procedura introdusă împotriva unui debitor face sa înceteze cursul prescripţiei faţă de un codebitor solidar dacă creditorul îl informează pe acesta din urma, în scris, despre introducerea procedurii mai înainte de expirarea termenului de prescripţie prevăzut în prezenta convenţie. 2. Cînd o procedură este introdusă de către un subdobinditor împotriva cumpărătorului, termenul de prescripţie prevăzut în prezenta convenţie încetează să curgă, cît priveşte recursul cumpărătorului împotriva vinzatorului, dacă cumpărătorul a informat, în scris, vînzătorul înaintea expirării zisului termen despre introducerea procedurii. 3. Cînd procedura vizata la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol s-a încheiat, termenul de prescripţie al recursului creditorului sau cumpărătorului împotriva debitorului solidar sau împotriva vinzatorului este considerat a nu fi încetat să curgă în temeiul paragrafelor 1 şi 2 din prezentul articol, creditorul sau cumpărătorul dispune totuşi de un termen suplimentar de un an începînd de la data la care procedura s-a încheiat, dacă în acel moment termenul de prescripţie a ajuns la expirare sau dacă îi mai rămîne să curgă mai puţin de un an.  +  Articolul 19Cînd creditorul săvîrşeşte, în statul unde debitorul îşi are sediul sau şi mai înainte de expirarea termenului de prescripţie, un act altul decît cele prevăzute la art. 13, 14, 15 şi 16 care, după legea acelui stat are drept efect redeschiderea unui termen de prescripţie, un nou termen de 4 ani începe să curgă începînd de la data stabilită prin această lege.  +  Articolul 201. Cînd înaintea expirării termenului de prescripţie debitorul recunoaşte în scris obligaţia sa faţă de creditor, un nou termen de prescripţie de 4 ani începe să curgă începînd de la zisa recunoaştere. 2. Plata dobinzilor sau executarea parţială a unei obligaţii de către debitor are acelaşi efect pentru aplicarea paragrafului 1 al prezentului articol ca o recunoaştere, dacă raţional se poate deduce din aceasta plata sau din aceasta executare ca debitorul îşi recunoaşte obligaţia sa.  +  Articolul 21Cînd faţă de împrejurări ce nu îi sînt imputabile şi pe care nu le putea nici a le evita nici invinge, creditorul este în imposibilitatea de a face sa înceteze cursul prescripţiei, termenul se prelungeşte cu un an începînd din momentul în care zisele împrejurări au încetat sa existe.  +  Articolul 22Modificarea termenului prescripţiei de către părţi 1. Termenul de prescripţie nu poate fi modificat, nici cursul sau schimbat, printr-o declaraţie a părţilor sau pe calea unui acord între ele, cu excepţia cazurilor prevăzute la paragraful 2. 2. Debitorul poate oricînd, în cursul termenului de prescripţie, sa prelungească acest termen printr-o declaraţie scrisă adresată creditorului. Aceasta declaraţie poate fi reînnoită. 3. Dispoziţiile prezentului articol nu afectează validitatea oricărei clauze a contractului de vînzare stipulind ca procedura de arbitraj poate fi angajata într-un termen de prescripţie mai scurt decît cel care este prevăzut prin prezenta convenţie, cu condiţia ca numita clauza să fie valabilă în raport cu legea aplicabilă contractului de vînzare.  +  Articolul 23Limitarea generală a termenului de prescripţie Fără a tine seama de dispoziţiile prezentei convenţii, orice termen de prescripţie expira cel mai tirziu 10 ani după data la care a început să curgă în conformitate cu art. 9, 10, 11 şi 12 ale prezentei convenţii.  +  Articolul 24Efectele expirării termenului de prescripţie Expirarea termenului de prescripţie nu este luată în considerare în orice procedura decît dacă ea este invocată de către partea interesată.  +  Articolul 251. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol şi ale art. 24, nici un drept nu este recunoscut nici nu devine executoriu în nici o procedură începută după expirarea termenului de prescripţie. 2. Fără a se tine seama de expirarea termenului de prescripţie, o parte poate invoca un drept şi sa-l opună celeilalte părţi ca mijloc de apărare sau de compensaţie, cu condiţia în acest din urmă caz: a) ca cele doua creanţe să fie născute din acelaşi contract sau din mai multe contracte încheiate în cursul aceleaşi tranzacţii, sau b) ca, creanţele sa fi putut face obiectul unei compensaţii la un moment oarecare mai înainte de expirarea termenului de prescripţie.  +  Articolul 26Dacă debitorul executa obligaţia sa după expirarea termenului de prescripţie, el nu are dreptul sa ceara restituirea, chiar dacă ignoreaza în momentul executării obligaţiei sale ca termenul de prescripţie era expirat.  +  Articolul 27Expirarea termenului de prescripţie cu privire la partea principala a datoriei are acelaşi efect privitor la dobinzile acesteia.  +  Articolul 28 Calcularea termenului de prescripţie1. Termenul de prescripţie este calculat astfel încît sa expire la miezul nopţii al zilei a carei data corespunde celei la care termenul a început să curgă. În lipsa unei date corespunzătoare, termenul de prescripţie expira la miezul nopţii al ultimei zile a ultimei luni a termenului. 2. Termenul de prescripţie este calculat prin referire la data locului unde procedura este angajata.  +  Articolul 29Dacă ultima zi a termenului de prescripţie este zi de sărbătoare sau orice alta zi de vacanta judiciară, impiedicind ca procedura să fie începută în jurisdicţia unde creditorul angajează o procedură judiciară sau revendica un drept, precum prevede art. 13, 14 sau 15, termenul de prescripţie este prelungit asa fel încît sa inglobeze prima zi utila care urmează menţionatei zile de sărbătoare sau zi de vacanta judiciară.  +  Articolul 30Efect internaţional În interesul prezentei convenţii, actele şi împrejurările prevăzute la art. 13-19 care au fost îndeplinite ori s-au realizat într-un stat contractant îşi vor produce deplin efect într-un alt stat contractant, cu condiţia ca creditorul sa fi făcut toate diligenţele pentru ca debitorul să fie informat despre aceasta în termen scurt.  +  Capitolul 2 Măsuri de aplicare  +  Articolul 311. Orice stat contractant care cuprinde doua sau mai multe unităţi teritoriale înlăuntrul cărora, potrivit constituţiei sale, se aplică sisteme de drept diferite în materiile reglementate prin prezenta convenţie, va putea, în momentul semnării, al ratificării sau al adresarii, sa declare ca prezenta convenţie se va aplica tuturor unităţilor sale teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre ele şi va putea în orice moment amenda aceasta declaraţie făcînd o noua declaraţie. 2. Aceste declaraţii se vor comunică secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi vor indica în mod expres unităţile teritoriale la care convenţia se aplică. 3. Dacă un stat contractant menţionat la paragraful 1 al prezentului articol nu face vreo declaraţie cu prilejul semnării, ratificării sau aderării convenţia se va aplica la întreg teritoriul acestui stat.  +  Articolul 32Cînd, în prezenta convenţie, se face referire la legea unui stat unde se aplică sisteme juridice diferite, aceasta referire se va interpreta ca făcînd trimitere la legea sistemului juridic care este avut în vedere.  +  Articolul 33Fiecare stat contractant va aplica dispoziţiile prezentei convenţii contractelor care au fost încheiate cu începere de la intrarea în vigoare a convenţiei.  +  Capitolul 3 Declaraţii şi rezerve  +  Articolul 34Doua sau mai multe state contractante pot oricînd declara ca contractele de vînzare încheiate între vinzatori avînd sediul pe teritoriul unuia dintre aceste state şi cumpărători avînd sediul pe teritoriul altuia dintre aceste state nu vor fi reglementate prin prezenta convenţie întrucît, asupra materiilor pe care ele le rezolva, ei aplica reguli juridice identice sau apropiate.  +  Articolul 35Orice stat contractant poate declara, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, ca el nu va aplica dispoziţiile prezentei convenţii acţiunilor în anularea contractului.  +  Articolul 36Orice stat contractant poate declara, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, că nu este obligat a aplica dispoziţiile art. 24 al prezentei convenţii.  +  Articolul 37Prezenta convenţie nu deroga de la convenţiile deja încheiate sau urmînd a se încheia şi care cuprind dispoziţii privind materiile reglementate prin prezenta convenţie, cu condiţia ca vînzătorul şi cumpărătorul să aibă sediul lor în state-părţi la una dintre aceste convenţii.  +  Articolul 381. Orice stat contractant care este parte la o convenţie existenta referitoare la vînzarea internationala de bunuri mobile corporale poate declara, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare sau de aderare, ca va aplica prezenta convenţie exclusiv contractelor de vînzare internationala de bunuri mobile corporale definite în aceasta convenţie existenta. 2. Aceasta declaraţie va inceta să aibă efect prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 12 luni după ce o noua convenţie asupra vinzarii internaţionale de bunuri mobile corporale, încheiată sub auspiciile Organizaţi ei Naţiunilor Unite, va fi intrat în vigoare.  +  Articolul 39Nici o alta rezerva alta decît cele făcute, potrivit art. 34, 35 şi 38 ale prezentei convenţii, nu este autorizata.  +  Articolul 401. Declaraţiile făcute în aplicarea prezentei convenţii se va adresa secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi vor capata efect la data intrării în vigoare a prezentei convenţii faţă de statul declarant. Declaraţiile făcute posterior acestei intrari în vigoare vor capata efect prima zi a lunii următoare expirării unui termen de 6 luni de la data primirii lor de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Orice stat care a făcut o declaraţie în puterea prezentei convenţii poate oricînd sa o retragă printr-o notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aceasta retragere capata efect prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 6 luni după data la care secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va fi primit notificarea. În cazul unei declaraţii făcute în puterea art. 34, acesta va atrage deopotrivă caducitatea, începînd de cînd capata efect orice declaraţie reciprocă facuta de către un alt stat în puterea aceluiaşi articol.  +  Capitolul 4 Dispoziţii finale  +  Articolul 41Prezenta convenţie va fi deschisă semnării tuturor statelor, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, pînă la 31 decembrie 1975.  +  Articolul 42Prezenta convenţie este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare se vor depune pe lîngă secretarul Organizaţiei Naţiunilor Unite.  +  Articolul 43Prezenta convenţie va rămîne deschisă aderării oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Organizaţiei Natiuni lor Unite.  +  Articolul 441. Prezenta convenţie va intra în vigoare prima zi a lunii urmînd expirarea unei perioade de 6 luni după data depunerii celui de-al saselea instrument de ratificare sau de aderare. 2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenţia sau care vor adera la ea după depunerea celui de-al saselea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 6 luni după data depunerii de către acest stat a instru mentului sau de ratificare sau de aderare.  +  Articolul 451. Fiecare stat contractant va putea denunta prezenta convenţie prin notificare adresată în acest scop secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. 2. Denunţarea va produce efecte în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 12 luni de la data primirii notificării de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.  +  Articolul 46Originalul prezentei convenţii, ale carei texte englez, chinez, spaniol francez şi rus sînt deopotrivă autentice, va fi depus pe lîngă secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.  +  Anexa 2 PROTOCOLde modificare a Convenţiei din 1974 asupra prescripţiei în materie de vînzare internationala de mărfuri  +  Articolul 11. Paragraful 1 al art. 3 se înlocuieşte prin dispoziţia următoare: "1. Prezenta convenţie nu se aplică decît: a) dacă, în momentul încheierii contractului, părţile la un contract de vînzare internationala de bunuri mobile corporale îşi au sediul în state contractante; b) dacă regulile dreptului internaţional privat fac aplicabilă contractului de vînzare legea unui stat contractant." 2. Paragraful 2 al art. 3 se inlatura. 3. Paragraful 3 al art. 3 devine astfel paragraful 2.  +  Articolul 21. Alin. a) al art. 4 este înlăturat şi înlocuit cu următoarea dispoziţie: "a) de obiecte mobile corporale cumpărate pentru o folosinţă personală, familială sau casnica, afară dacă vînzătorul, la un moment oarecare înainte de încheierea sau chiar la încheierea contractului, nu a ştiut şi nu ar fi fost presupus a cunoaşte ca aceste obiecte erau cumpărate pentru o asemenea folosinţă." 2. Alin. e) al art. 4 este înlăturat şi înlocuit prin următoarea dispoziţie: "e) de nave, vapoare, aeroglisoare şi aeronave."  +  Articolul 3Noul paragraf 4 care urmează se adauga la art. 31: "4. Dacă în puterea unei declaraţii făcute în conformitate cu prezentul articol, prezenta convenţie se aplică uneia sau mai multor unităţi teritoriale ale unui stat contractant, însă nu la toate, şi dacă sediul unei părţi la contract este situat în acest stat, acest sediu va fi considerat, în înţelesul prezentei convenţii, ca nefiind situat într-un stat contractant, afară dacă nu este situat într-o unitate teritorială căreia i se aplică convenţia."  +  Articolul 4Dispoziţiile art. 34 sînt inlaturate şi înlocuite prin următoarele: "1. Doua sau mai multe state contractante care, în materii reglementate prin prezenta convenţie, aplica reguli juridice identice sau apropiate pot, oricînd, sa declare ca convenţia nu se va aplica contractelor de vînzare internationala de mărfuri atunci cînd părţile au sediul lor principal în aceste state. Asemenea declaraţii pot fi făcute împreună sau să fie unilaterale şi reciproce." "2. Un stat contractant care, în materii reglementate prin prezenta convenţie aplica reguli juridice identice sau apropiate cu cele ale unuia sau mai multor state necontractante poate, oricînd, sa declare ca convenţia nu se va aplica contractelor de vînzare internationala de mărfuri cînd părţile îşi au sediul în aceste state." "3. Cînd un stat faţă de care a fost facuta o declaraţie în puterea paragrafului 2 al prezentului articol devine ulterior stat contractant, menţionată declaraţie va avea, cu începere de la data la care prezenta convenţie va intra în vigoare faţă de acest nou stat contractant, efectele unei declaraţii făcute în puterea paragrafului 1, cu condiţia ca noul stat contractant să se asocieze la aceasta sau să facă o declaraţie unilaterala cu titlu reciproc."  +  Articolul 5Dispoziţiile art. 37 sînt inlaturate şi înlocuite prin textul următor: "Prezenta convenţie nu prevalează asupra unui acord internaţional deja încheiat sau urmînd a fi încheiat care cuprinde dispoziţii privind materiile reglementate prin prezenta convenţie, cu condiţia ca vînzătorul şi cumpărătorul să-şi aibă sediul în state-părţi la acest acord."  +  Articolul 6Dispoziţia următoare se adauga la finele paragrafului 1 al art. 40: "Declaraţiile unilaterale şi reciproce făcute în puterea art. 34 vor capata efect prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 6 luni după data primirii ultimei declaraţii de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite."  +  Articolul 7Dispoziţii finale Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este desemnat ca depozitar al prezentului protocol.  +  Articolul 81. Prezentul protocol va fi deschis aderării oricărui stat. 2. Aderarea la prezentul protocol de către un stat, care nu este parte contractantă la Convenţia din 1974 asupra prescripţiei, va avea efectul unei aderari la convenţia astfel modificată prin prezentul protocol, sub rezerva dispoziţiilor art. XI. 3. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.  +  Articolul 91. Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a celei de-a sasea luni următoare depunerii celui de-al doilea instrument de aderare, cu condiţia: a) ca Convenţia din 1974 asupra prescripţiei să fie ea însăşi în vigoare la această dată, şi b) ca Convenţia din 1980 asupra vinzarii să fie, de asemenea, în vigoare la această dată. Dacă aceste convenţii nu sînt ambele în vigoare la această dată, prezentul protocol va intra în vigoare în chiar ziua în care ambele vor fi în vigoare. 2. Pentru fiecare din statele care vor adera la prezentul protocol după ce cel de-al doilea instrument de aderare va fi fost depus, prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a celei de-a sasea luni următoare depunerii instrumentului sau de aderare, dacă la această dată protocolul este el însuşi în vigoare. Dacă la această dată protocolul nu este el însuşi în vigoare, va intra în vigoare cu privire la acest stat la data intrării sale în vigoare.  +  Articolul 10Dacă un stat ratifica Convenţia din 1974 asupra prescripţiei sau adera la aceasta după intrarea în vigoare a prezentului protocol, aceasta ratificare sau aceasta aderare va constitui, de asemenea, o aderare la prezentul protocol, cu condiţia ca statul sa adreseze depozitarului o notificare în acest scop.  +  Articolul 11Orice stat care devine parte contractantă la Convenţia din 1974 asupra prescripţiei, astfel cum se modifica prin prezentul protocol în puterea art. 8, a art. 9 sau a art. 10 ale prezentului protocol, şi care nu adresează o notificare în sens contrar depozitarului, va fi considerat ca fiind, de asemenea, parte contractantă la Convenţia din 1974 asupra prescripţiei nemodificata în raporturile sale cu oricare parte contractantă la aceasta ultima convenţie care nu a devenit parte contractantă la prezentul protocol.  +  Articolul 12Orice stat poate să declare, în momentul depunerii instrumentului sau de aderare sau notificare în puterea art. 10, că nu va fi legat prin art. 1 al protocolului. O declaraţie în puterea prezentului articol va trebui facuta în scris şi notificată în mod formal depozitarului.  +  Articolul 131. Orice stat contractant va putea denunta prezentul protocol prin notificare adresată în acest scop depozitarului. 2. Denunţarea va produce efecte prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 12 luni socotite de la data primirii notificării de către depozitar. 3. Orice stat contractant cu privire la care prezentul protocol va inceta să aibă efect în aplicarea paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol va rămîne parte contractantă la Convenţia din 1974 asupra prescripţiei, nemodificata, în afară de denunţarea la aceasta convenţie, efectuată în conformitate cu art. 45.  +  Articolul 141. Depozitarul va transmite tuturor statelor un exemplar certificat pentru conformitate al prezentului protocol. 2. Cînd prezentul protocol va intra în vigoare în conformitate cu art. 9, depozitarul va stabili textul Convenţiei din 1974 asupra prescripţiei astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol şi va adresa un exemplar al acesteia certificat pentru conformitate tuturor statelor-părţi la numita convenţie, astfel cum a fost modificată prin prezentul protocol. Întocmit la Viena, la unsprezece aprilie o mie noua sute optzeci, într-un singur original, ale cărui texte englez, arab, chinez, spaniol, francez şi rus sînt deopotrivă autentice. --------------