Advanced Search

 LEGE nr. 9 din 5 februarie 1992 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Costa Rica privind evitarea dublei impuneri în materie de impozit pe venit şi pe capital


Published: 1992-02-05
Read law translated into English here: https://www.global-regulation.com/translation/romania/3070165/-lege-nr.-9-din-5-februarie-1992-pentru-ratificarea-acordului-dintre-guvernul-romniei-i-guvernul-republicii-costa-rica-privind-evitarea-dublei-impuner.html

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$40 per month.
LEGE Nr. 9 din 5 februarie 1992pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Costa Rica privind evitarea dublei impuneri în materie de impozit pe venit şi pe capital
EMITENT PARLAMENTUL
Publicat în  MONITORUL OFICIAL NR. 19 din 12 februarie 1992



Se ratifica Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Costa Rica privind evitarea dublei impuneri în materie de impozit pe venit şi pe capital, semnat la San Jose la 12 iulie 1991.  +  Anexa 1 ACORD între Guvernul României şi Guvernul Republicii Costa Rica privind evitarea dublei impuneri în materie de impozit pe venit şi pe capital În dorinţa de a promova şi a întări relaţiile între ambele tari, în afacerile interne, Guvernul României şi Guvernul Republicii Costa Rica au convenit următoarele:  +  Capitolul 1  +  Articolul 1Persoane vizate Prezentul acord se aplică persoanelor care sînt rezidente ale unuia sau ambelor state contractante.  +  Articolul 2Impozite vizate 1. Prezentul acord se aplică impozitelor pe venit şi pe capital, percepute de fiecare stat contractant, sau unităţilor lor administrativ-teritoriale, fără a lua în considerare sistemul de percepere. 2. Sînt considerate impozit pe venit şi pe capital toate impozitele asupra veniturilor totale, asupra capitalului total, sau asupra elementelor de venituri sau de capital, incluzind impozitele asupra cistigurilor provenite din înstrăinarea de bunuri sau imobile, ca şi impozitele asupra reevaluarii capitalului. 3. Acordul se aplică următoarele impozite existente: a) În ceea ce priveşte România: - impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice; - impozitul pe profiturile realizate de persoanele juridice; - impozitul pe salarii şi alte remuneraţii similare; - impozitul pe veniturile realizate din activităţi agricole; - impozitul pe profitul reprezentantelor străine şi societăţilor cu participare de capital străin, constituite potrivit legislaţiei române; (denumite în continuare impozit român) b) În ceea ce priveşte Costa Rica: - impozitul pe beneficiile întreprinderilor şi persoanelor fizice care desfăşoară activităţi lucrative; -impozitul pe veniturile persoanelor fizice care desfăşoară activităţi dependente; - impozitul asupra remiterilor la exterior. (denumite în continuare impozit costarican) Acest acord se aplică, de asemenea, oricăror impozite de natura identică sau analoga care ar fi impuse în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile componente ale statelor contractante îşi vor notifica reciproc orice schimbare semnificativă care se va produce în respectivele legislaţii fiscale pînă la sfîrşitul fiecărui an calendaristic.  +  Capitolul 2  +  Articolul 3Definiţii generale 1. În sensul prezentului acord, în măsura în care contextul nu stabileşte o interpretare diferita: a) termenii un stat contractant şi alt stat contractant desemnează în acest context România şi Costa Rica; b) termenul România înseamnă România şi, folosit în sens geografic, indica teritoriul României, incluzind marea sa teritorială, precum şi zona sa economică exclusiva şi platoul continental cărora România îşi exercită drepturile suverane în conformitate cu legislaţia interna şi cu dreptul internaţional cu privire la explorarea şi exploatarea resurselor naturale, biologice şi minerale existente în apele maritime, pe fundul şi în subsolul acestora; c) termenul Costa Rica înseamnă Costa Rica şi, folosit în sens geografic, indica teritoriul Costa Rica, incluzind şi spaţiul aerian al teritoriului sau, apele sale teritoriale, platoul continental, ca şi zona economică asupra căreia Costa Rica îşi exercită drepturile exclusive în conformitate cu legislaţia sa interna şi cu dreptul internaţional cu privire la protejarea, conservarea şi exploatarea tuturor resurselor şi bogăţiilor naturale în apele maritime, pe fundul şi în subsolul acestora; d) termenul persoana include o persoană fizica, o societate şi orice alt grup de persoane legal constituite în unul dintre state; e) termenul societate indica orice persoane juridică, incluzind reprezentantele şi societăţile constituite pe baza legilor române sau legilor costaricane, sau orice entitate care este considerată ca o persoană juridică în scopul impozitării în conformitate cu legislatiile fiscale ale fiecărui stat contractant; f) termenii întreprindere a unui stat contractant întreprindere a celuilalt stat contractant semnifica, respectiv, o întreprindere condusă de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere condusă de un rezident al celuilalt stat contractant; g) termenul naţionali înseamnă toate persoanele fizice care au cetăţenia unui stat contractant şi toate persoanele juridice sau alte entităţi constituite pe baza legilor în vigoare într-un stat contractant; h) termenul trafic internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o nava aeronava sau autovehicul exploatate de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia cazului cînd respectivul transport se realizează numai între locuri situate în celălalt stat contractant; i) termenul autoritate competentă înseamnă: 1. în România, ministrul economiei şi finanţelor sau reprezentantul sau autorizat; 2. în Costa Rica, ministrul finanţelor sau reprezentantul sau autorizat. 2. În ce priveşte aplicare acordului de către fiecare stat contractant, orice termen care nu este definit în acord va avea sensul ce i se atribuie de către legislaţia fiscală a acelui stat contractant referitoare la impozitele care fac obiectul acordului, dacă contextul nu cere o interpretare diferita.  +  Articolul 41. În sensul prezentului acord, termenul rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, conform legislaţiei acestui stat, este subiect de impunere în acel stat datorită domiciliului sau, reşedinţei, locului de administrare sau oricărui criteriu de natura similară. 2. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1 al prezentului articol, o persoană fizica este rezidenţă a ambelor state contractante, statutul ei juridic se determina în conformitate cu următoarele reguli: a) este considerată rezidenţă a statului contractant unde deţine un domiciliu permanent. Dacă dispune de un domiciliu permanent în ambele state contractante, este considerată rezidenţă a statului contractant cu care activităţile personale şi economice sînt mai importante; b) dacă statul contractant în care aceasta persoana deţine principalele activităţi nu poate fi determinat sau dacă persoana nu dispune de un domiciliu permanent în nici unul dintre statele contractante, este considerată rezidenţă a statului contractant unde deţine domiciliul în mod obişnuit; c) dacă aceasta persoana deţine un domiciliu în mod obişnuit în ambele state contractante sau în nici unul dintre ele, este considerată rezidenţă a statului contractant al cărui naţional este; d) dacă acesta persoana este naţional al ambelor state contractante sau al nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord. 3. Cînd potrivit prevederilor paragrafului 1 al acestui articol, o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidenţă a ambelor state contractante, în acest caz va fi considerată rezidenţă a statului contractant în care se afla sediul conducerii sale efective.  +  Articolul 51. În sensul prezentului acord, termenul sediu permanent înseamnă un loc fix prin care întreprinderea îşi desfăşoară, în întregime sau în parte, activitatea sa. 2. Termenul sediu permanent include, în special: a) un sediu de conducere; b) o sucursala; c) un birou; d) o uzina; e) un atelier; f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale; g) un şantier de construcţii sau de montaj, în măsura în care perioada depăşeşte 12 luni. 3. Termenul sediu permanent nu include: a) folosirea unei instalaţii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri pe baza unui contract de vînzare de bunuri sau mărfuri aparţinînd întreprinderii; b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării; c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinînd întreprinderii exclusiv în scopul preluării de către alta întreprindere; d) vînzarea de produse sau mărfuri aparţinînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziţii temporare după închiderea tirgului sau expoziţiei menţionate; e) menţinerea unui loc fix exclusiv în scopul cumpărării de bunuri şi produse ori pentru culegerea de informaţii pentru întreprindere; f) menţinerea unui loc fix, folosit exclusiv pentru întreprindere în scopul de a face reclama, pentru a furniza informaţii, pentru cercetări ştiinţifice sau pentru activităţi similare care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere. 4. O persoana activind într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant, alta decît un agent cu un statut independent în sensul paragrafului 5, se considera sediu permanent în primul stat contractant dacă ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obişnuit, permitindu-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiţia ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere. 5. O întreprindere a unui stat contractant nu se considera ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai datorită faptului ca îşi exercită activitatea în acel celălalt stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite. 6. Faptul ca o societate care este rezidenţă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidenţă a celuilalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuşi suficient pentru a face din una dintre aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.  +  Capitolul 3  +  Articolul 6Venituri din bunuri imobile 1. Venitul provenit din bunuri imobile, inclusiv venitul din agricultura şi exploatări forestiere, poate fi impus în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Termenul bunuri imobile are sensul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care bunurile în cauza sînt situate. Termenul va include în orice caz, toate accesoriile proprietăţii imobile, inventarul viu şi echipamentul utilizat în exploatările agricole şi forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile şi dreptul la sume variabile sau fixe pentru exploatarea zăcămintelor minerale şi altor resurse naturale sau ca preţ al dreptului de exploatare a acestora; navele şi aeronavele nu sînt considerate bunuri imobile. 3. Prevederile paragrafului 1 al prezentului articol se aplică venitului obţinut din exploatarea directa, din închirierea sau arendarea, precum şi din orice formă de exploatarea a bunurilor imobile. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 ale acestui articol se aplică, de asemenea venitului provenit din bunuri imobile ale unei întreprinderi şi venitului din bunuri imobile utilizate la exercitarea unei profesii independente.  +  Articolul 7Beneficiile întreprinderii 1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant pot fi supuse impozitării în acest stat contractant, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuibile acelui sediu permanent. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 3 al acestui articol, cînd o întreprindere a unui stat contractant exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat contractant, se atribuie în fiecare stat, acelui sediu permanent, beneficiile pe care le-ar putea realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitind activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratind cu toată independenta cu întreprinderea al carei sediu permanent este. Dacă întreprinderea exercita activitatea sa în acest mod, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea sînt atribuite acelui sediu permanent. 3. La determinarea beneficiilor unui sediu permanent sînt admise la scădere cheltuielile efectuate pentru scopurile urmărite de acest sediu permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte. 4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca beneficiile atribuibile unui sediu permanent să fie determinate pe baza unei repartizari a beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părţi componente nici o dispoziţie a paragrafului 2 al prezentului articol nu împiedica acest stat contractant sa determine beneficiile impozabile potrivit repartiţiei uzuale; totuşi metoda de repartizare adoptată trebuie să fie de asa natura încît rezultatul obţinut să fie conform cu principiile cuprinse în prezentul articol. 5. Nici un beneficiu nu se va atribui unui sediu permanent pentru simplul fapt ca acesta cumpara bunuri sau mărfuri pentru întreprindere; totuşi dacă acest sediu permanent vinde aceste bunuri şi mărfuri, beneficiul i se va atribui. 6. În vederea aplicării prevederilor paragrafelor precedente, beneficiile atribuite unui sediu permanent se termina în fiecare an, prin aceeaşi metoda, în afară de cazul cînd exista motive valabile şi suficiente pentru a proceda altfel. 7. Cînd beneficiile includ venituri tratate separat în alte articole ale prezentului acord, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.  +  Articolul 8Întreprinderi de transport 1. Beneficiile provenite din operaţiuni de exploatare a navelor, aeronavelor şi a vehiculelor auto în trafic internaţional vor fi impuse numai în statul în care este situata conducerea efectivă a întreprinderii. 2. Dacă locul conducerii efective al unei întreprinderi de transport naval se afla la bordul unei nave, acest loc se considera situat în statul contractant în care este situat portul de baza al navei sau, dacă nu exista un atare port, în statul în care cel care exploatează nava este rezident. 3. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol se vor aplica de asemenea, şi asupra beneficiilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau printr-un organism internaţional de exploatare. 4. Cu toate prevederile dispoziţiilor paragrafului 1 al acestui articol şi ale art. 7, beneficiile provenind din exploatările navale, aeronavale şi rutiere de către o întreprindere dintr-un stat contractant, folosite în principal, pentru transportul exclusiv între doua puncte situate într-un stat contractant, sînt impozabile în acest stat.  +  Articolul 9Întreprinderi asociate Cînd: a) o întreprindere dintr-un stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau b) aceleaşi persoane participa, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi dintr-un stat contractant şi a unei întreprinderi din celălalt stat contractant şi, fie într-un caz fie în celălalt, cele doua întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, beneficiile care, fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute datorită acestor condiţii, pot fi incluse în beneficiile acestei întreprinderi şi impuse în consecinţa.  +  Articolul 10Dividende 1. Dividendele plătite de către o societate care este rezidenţă a unui stat contractant, unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în celălalt stat. 2. Totuşi, aceste dividende pot fi impuse în statul contractant în care este rezidenţă societatea plătitoare de dividende, potrivit legislaţiei acestui stat contractant; cînd primitorul dividendelor este beneficiarul lor şi subiect de impunere în celălalt stat contractant impozitul astfel stabilit nu va putea depăşi: a) 5% din totalul brut al dividendelor, dacă beneficiarul este o societate, alta decît societăţile de persoane, care ar utiliza direct cel puţin 25% din capitalul societăţii la care subscrie; b) 15% din totalul brut al dividendelor în toate celelalte cazuri. Autorităţile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord, forma de aplicare a acestor limite. Prevederile acestui paragraf nu afectează impozitarea societăţii pentru beneficiile din care au fost plătite dividendele. 3. Termenul dividende, folosit în acest articol înseamnă veniturile provenite din acţiuni, din drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator, sau alte drepturi, cu excepţia creanţelor, ca şi veniturile din alte părţi sociale asimilate veniturilor din acţiuni conform cu legislaţia fiscală a statului contractant în care este rezidenţă societatea distribuitoare a dividendelor. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică atunci cînd beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unuia dintre statele contractante, are în celălalt stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo, iar deţinerea pachetului de acţiuni în virtutea căruia sînt plătite dividendele este efectiv legată de activităţile desfăşurate prin asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz. 5. Cînd o societate rezidenţă a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acest celălalt stat nu poate să perceapă nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, decît în măsura în care participarea generatoare de dividende este legată efectiv de un sediu permanent sau de o baza fixa situata în acest celălalt stat, nici sa prevaleze vreun impozit, cu titlul de impunere a beneficiilor nedistribuite, asupra beneficiilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite constau, total sau parţial, din beneficii sau venituri provenind din acest celălalt stat.  +  Articolul 11Dobinzi 1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat. 2. Totuşi, astfel de dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislaţia acestui stat; dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor este subiect de impunere în celălalt stat, impozitul astfel perceput nu va putea depăşi 10% din totalul brut al dobinzilor. Dispoziţiilor paragrafului 2 al acestui articol nu se aplică dobinzilor plătite în virtutea unui credit acordat şi garantat, direct sau indirect, de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau un organism public (cuprinde instituţii financiare sau bănci de stat). 3. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare şi de un drept de participare la beneficii, şi, în special, veniturile din efecte publice, din titluri sau obligaţii, inclusiv premii şi prime aferente acestor efecte, titluri sau obligaţii. Penalităţile pentru plata cu întîrziere nu vor fi considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat, unde societatea plătitoare de dobinzi este rezidenţă, un sediu permanent sau prestează servicii personale independente la o baza fixa situata acolo, iar creanta în virtutea căreia sînt plătite dobinzile este efectiv legată de activităţile desfăşurate printr-un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situaţie se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz. 5. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este statul însuşi, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd persoana care plăteşte dobinzile, fie ca este rezidenţă a unui stat contractant sau nu, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătesc dobinzile şi aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, asemenea dobinzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa. 6. Cînd, datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană, suma dobinzilor depăşeşte suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor impozabilă conform legislaţiei fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.  +  Articolul 12Comisioane 1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant şi plăţile unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozabile în acest celălalt stat. 2. Totuşi, asemenea comisioane pot fi impuse în statul contractant din care provin şi în conformitate cu legislaţia acelui stat, numai dacă persoana care primeşte comisionul este beneficiarul efectiv, impozitul astfel stabilit neputind depăşi 5% din suma bruta a comisionului. 3. Termenul comisioane indica sumele plătite oricărei persoane pentru serviciile prestate în calitate de intermediar, comision sau orice altă persoană asimilată unui intermediar sau unui comisionar de către legislaţia fiscală a statului contractant din care provin astfel de sume. 4. Prevederile paragrafului 1 şi 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al comisionului, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provine comisionul un sediu permanent, iar obţinerea comisionului este legată direct de un asemenea sediu permanent. În asemenea caz, se vor aplica prevederile art. 7. 5. Comisionul va fi considerat ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident din acel stat. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare a comisionului, fie ca este sau nu rezidenţă a unui stat contractant, are într-un stat contractant obligaţia plăţii comisionului şi un atare comision este suportat de sediu permanent respectiv, atunci comisionul se va considera ca provine din statul contractant în care este situat sediul permanent. 6. Cînd datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi creditor sau între ambii şi o altă persoană suma comisioanelor depăşeşte, indiferent de cauza, suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă, conform legislaţiei fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.  +  Articolul 13Redevenţe 1. Redevenţele obţinute într-un stat contractant şi plătite către un rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat. 2. Totuşi, asemenea redevenţe pot fi impuse şi în statul contractant din care provin în conformitate cu legislaţia acelui stat, însă în cazul în care beneficiarul efectiv al redevenţelor este supus impozitului în celălalt stat, impozitul astfel stabilit nu va putea depăşi 10% din suma bruta a redevenţelor 3. Termenul redevenţe, asa cum este folosit în acest articol, indica sumele de orice natura primite pentru folosirea sau concesionarea dreptului de folosire, a unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor cinematografice, filmelor şi benzilor magnetice destinate radioteleviziunii şi televiziunii, a unui brevet de invenţie, a unei mărci de fabrica sau de comerţ, desen, model, plan, a unor formule sau procedee secrete, ca şi pentru folosirea şi concesionarea dreptului de folosire a unui echipament industrial, comercial sau ştiinţific, ori pentru informaţii referitoare la experienta în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific. 4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al unui stat contractant şi are în celălalt stat contractant unde societatea plătitoare de redevenţe este rezidenţă un sediu permanent sau o baza fixa situata acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redevenţele sînt efectiv legate cu activităţile desfăşurate prin asemenea sediu permanent sau baza fixa. În asemenea situaţie, se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz. 5. Redevenţele sînt considerate ca provenind dintr-un stat contractant cînd plătitorul este acel stat însuşi, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, cînd persoana plătitoare a redevenţelor, fie ca este sau nu rezidenţă a unui stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa, asemenea redevenţe sînt considerate ca provenind din statul contractant în care este situat sediu permanent sau baza fixa. 6. Cînd datorită relaţiilor speciale dintre plătitor şi beneficiar sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, avînd în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiar, în lipsa unor astfel de relaţii, dispoziţiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor rămîne impozabilă, conform legislaţiei fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziţii ale prezentului acord.  +  Articolul 14Cistiguri din capital 1. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6, sînt impozabile în statul contractant în care acestea sînt situate. 2. Cistigurile provenind din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant în care în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile aparţinînd unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unor profesii personale independente, inclusiv cîştigurile provenind din înstrăinarea acestui sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), sau acestei baze fixe, sînt impozabile în acest celălalt stat. 3. Cistigurile provenite din înstrăinarea navelor, aeronavelor şi vehiculelor şi vehiculelor rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile legate de aceasta exploatare nu sînt impozabile decît în statul contractant unde, în conformitate cu stipularile art. 8, cîştigurile din astfel de activităţi sînt impozabile. 4. Cistigurile provenite din înstrăinarea altor proprietăţi, decît cele menţionate la paragrafele 1, 2 şi 3 ale acestui articol, sînt impozabile numai în statul contractant al cărui rezident este cedentul  +  Articolul 15Profesiuni independente 1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii libere sau a altor activităţi independente cu caracter similar sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd acest rezident are o baza fixa la dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul exercitării activităţii sale. Dacă are o asemenea baza fixa, veniturile pot fi impuse în celălalt stat contractant. 2. Termenul profesii independente cuprinde în special activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independenta a profesiei de medic, avocat, inginer arhitect, dentist şi contabil.  +  Articolul 16Profesiuni dependente 1. Sub rezerva prevederilor art. 17, 19, 20, 21, şi 22 salariile, soldele şi alte remuneraţii similare pe care un rezident al unui stat contractant le primeşte pentru activitatea salariata sînt impozabile numai în acel stat, cu condiţia ca activitatea sa nu fie exercitată şi în celălalt stat contractant. Dacă activitatea este exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţia primită din aceasta activitate este impozabilă în acel celălalt stat. 2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1 al acestui articol, remuneraţia pe care un rezident al unui stat contractant o primeşte pentru activitatea sa salariala, exercitată în celălalt stat contractant menţionat, dacă: a) beneficiarul rămîne în celălalt stat contractant o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal, şi b) remuneraţia este plătită de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidenţă a celuilalt stat, şi c) remuneraţia nu este suportată de către un sediu permanent sau o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat. 3. Prin derogare de la dispoziţiile precedente ale acestui articol, remuneraţia pentru exercitarea unei activităţi salariate la bordul unei nave, aeronave şi vehicul rutier exploatate în trafic internaţional este impozabilă în statul contractant în care se afla locul conducerii efective a întreprinderii.  +  Articolul 17Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie Tantiemele, jetoanele de prezenta şi alte remuneraţii primite de către un rezident al unui stat contractant, în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie sau supraveghere a unei societăţi rezidente în celălalt stat contractant, sînt impuse în acel celălalt stat.  +  Articolul 18Artişti şi sportivi 1. Prin derogare de la prevederile art. 15 şi 16, veniturile realizate de rezidentii unui stat contractant, ca profesionisti de spectacole, cum sînt artiştii de teatru, de cinema, de radio sau televiziune şi interpreţii muzicali, precum şi de sportivi, din activitatea lor profesională desfăşurată în aceasta calitate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat 2. Cînd venitul în legătură cu activităţile personale ale unui astfel de profesionist de spectacole sau sportiv nu revine acestuia ci unei alte persoane, prin derogare de la prevederile art. 7, 15 şi 16, acel venit poate fi impus în statul contractant în care sînt exercitate activităţile profesionistului de spectacole sau ale sportivului. 3. Venitul realizat din asemenea activităţi desfăşurate în cadru unui program special pentru schimburi culturale, încheiat între statele contractante, este reciproc scutit de impozitare.  +  Articolul 19Pensii Sub rezerva dispoziţiilor art. 20, pensiile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident de către un stat contractant pentru o activitate anterioară nu sînt impozabile decît în acest stat, dacă legea naţionala o stipulează.  +  Articolul 20Funcţii publice 1. a) Remuneraţiile, altele decît pensiile, plătite de un stat contractant sau de o unitate administrativ-teritorială unei persoane fizice în legătură cu servicii prestate guvernului acelui stat sau unei unităţi administrativ-teritoriale, se vor impune numai în acel stat. b) Totuşi, aceste remuneraţii sînt impozabile în acest stat contractant, numai dacă serviciile sînt prestate în acest stat şi dacă beneficiarul remuneraţiei este rezident al acestui stat care: (i) poseda cetăţenia acelui stat, sau (îi) nu a devenit rezident al acestui stat numai în scopul prestării serviciilor. 2. Prevederile art. 16, 17 şi 19 se vor aplica remuneraţiilor plătite în virtutea unor servicii prestate în cadrul unei activităţi exercitate pentru un stat contractant sau o unitate administrativ-teritorială a acestuia.  +  Articolul 21Profesori Remuneraţiile profesorilor şi celorlalţi membri ai corpului profesoral, rezidenţi ai unui stat contractant, care predau sau care realizează cercetări ştiinţifice într-o universitate sau o alta instituţie de învăţămînt, oficial recunoscută de celălalt stat contractant, nu sînt impozabile decît în primul stat.  +  Articolul 22Studenţi şi stagiari Sumele pe care un student sau un stagiar, care este sau care a fost înainte rezident al unui stat contractant şi care locuieşte în celălalt stat contractant numai în scopul de a-şi continua studiile, le primeşte pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere, studii sau de formare, nu sînt impozabile în acest celălalt stat cu condiţia ca ele sa provină din surse din afară acestui celălalt stat.  +  Capitolul 4 Impozit pe capital  +  Articolul 23Impozite pe capital 1. Capitalul constituit din bunuri imobiliare, ca cele definite în paragraful 2 al art. 6, se impozitează în statul contractant în care aceste bunuri sînt situate. 2. Capitalul constituit din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent al unei întreprinderi sau bunuri mobile aparţinînd unei baze fixe folosite pentru exercitarea unei profesii libere este impozabil în statul contractant unde este situat sediul permanent sau baza fixa. 3. Navele, aeronavele şi vehiculele rutiere exploatate în trafic internaţional, precum şi bunurile mobile aparţinînd acestor exploatări, se impun numai în statul contractant în care este situata conducerea efectivă a întreprinderii. 4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident dintr-un stat contractant nu sînt impozabile decît în acest stat.  +  Articolul 24Alte venituri Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de provenienţă, care nu sînt tratate în articolele precedente ale prezentului acord, se impozitează în acest stat.  +  Capitolul 5  +  Articolul 25Metode de evitare a dublei impuneri 1. Dubla impozitare va fi evitata în următoarea maniera: În ceea ce priveşte România, impozitul plătit de un rezident al României pe venituri şi pe capital obţinute în Costa Rica, în concordanta cu prevederile acestui acord, va fi dedus din totalul impozitului român exigibil, conform legislaţiei fiscale române. Aceasta deductie nu poate să depăşească fracţiunea de impozit calculată înainte de deducere, corespunzător elementelor sale de venit primite în acest celălalt stat. 2. În ceea ce priveşte Costa Rica, veniturile obţinute în celălalt stat contractant vor fi exonerate în totalitate.  +  Capitolul 6 Dispoziţii generale  +  Articolul 26Nediscriminare 1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nici o impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferita sau mai împovărătoare decît impunerea şi obligaţiile la care sînt sau pot fi supuşi naţionalii acestui celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. Prin derogare de la prevederile art. 1, prezenta prevedere se aplică şi naţionalilor unui stat contractant care nu sînt rezidenţi ai nici uneia din statele contractante. 2. Un stat contractant nu va mari impozitarea unui rezident din celălalt stat contractant, incluzind elementele de venit care au fost impuse deja în celălalt stat contractant, după expirarea perioadei prevăzute de legislaţiei naţionala, şi în orice caz, după 3 ani de la finele perioadei impozabile. 3. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt stat decît impunerea stabilită întreprinderilor acelui celălalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Nici o prevedere cuprinsă în prezentul articol nu va fi interpretată ca obligind un stat contractant sa acorde persoanelor fizice, care nu sînt rezidente în acel stat oricare din deducerile, înlesnirile şi reducerile de ordin fiscal, cu caracter personal, care sînt acordate persoanelor fizice rezidente, ţinînd cont de starea lor civilă şi problemele lor familiale. 4. Întreprinderile unui stat contractant al căror capital este deţinut în totalitate sau în parte, în mod direct sau indirect, de către unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant nici unei impuneri sau oricărei obligaţiuni în legătură cu aceasta care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea şi obligaţiile în legătură cu aceasta la care sînt sau pot fi supuse întreprinderile similare ale primului stat menţionat. 5. Prevederile prezentului articol se aplică tuturor impozitelor de orice fel şi denumire.  +  Articolul 27Procedura amiabila 1. Cînd un rezident al unui stat contractant considera ca datorită măsurilor luate de unul sau ambele state contractante rezultă sau va rezultă pentru el o impozitare care nu este conformă cu prezentul acord, el poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia naţionala a acestor state, sa supună cazul sau autorităţii competente a statului contractant al cărui rezident este. Cazul trebuie să fie prezentat celuilalt stat contractant într-o perioadă de 3 ani de la data comunicării impozitului din care rezultă o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentului acord. 2. Autoritatea competenţa se va strădui, dacă reclamaţia îi pare intemeiata şi dacă ea însăşi nu este în măsura sa aducă o soluţionare corespunzătoare, sa rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prevederile prezentului acord. 3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve pe calea procedurii amiabile orice dificultăţi sau îndoieli rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării prezentului acord. Ele pot, de asemenea, să se pună de acord în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de prezentul acord. 4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor precedente. Dacă pentru facilitarea acestui acord, este nevoie de un schimb oral de păreri, acest schimb va trebui să se realizeze prin intermediul unei comisii constituite din reprezentanţi ai autorităţilor competente ale statelor contractante.  +  Articolul 28Schimb de informaţii 1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor face schimb de informaţii necesare pentru aplicarea dispoziţiilor prezentului acord şi a legislatiilor naţionale ale statelor contractante, cu privire la impozitele cuprinse în prezentul acord, în măsura în care impozitarea nu este contrară acestui acord. Orice informaţie astfel obţinută va fi ţinuta secret, în măsura în care acesta este permisă de legislaţia statelor contractante şi nu va putea fi divulgată decît persoanelor sau autorităţilor însărcinate cu stabilirea sau încasarea impozitelor prevăzute în acest acord. 2. Dispoziţiile paragrafului 1 al acestui articol nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligaţia: a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislaţii sau practici administrative a unuia sau a celuilalt stat contractant; b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii sale administrative normale ale unuia sau ale celuilalt stat contractant; c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional, sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.  +  Articolul 29Funcţionari diplomatici şi consulari Nici o prevedere a acestui acord nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază funcţionarii diplomatici sau consulari, precum şi ai altor organizaţii internaţionale, în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional sau în virtutea prevederilor acordurilor speciale.  +  Capitolul 7 Dispoziţii finale  +  Articolul 30Dispoziţii finale 1. Prezentul acord se va supune aprobării conform cu prevederile constituţionale din fiecare din statele contractante şi va intra în vigoare la data primirii ultimei notificări de aprobare. 2. Dispoziţiile prezentului acord vor fi aplicabile astfel: a) în cazul României, pentru impozitele pe venit şi pe capital aferente perioadei impozabile, de la 1 ianuarie al anului calendaristic intrării în vigoare a prezentului acord; b) în ceea ce priveşte Costa Rica, cu privire la veniturile obţinute într-o perioadă fiscală, începînd cu 1 octombrie pînă la 30 septembrie din anul următor, sau orice alta perioada fiscală autorizata expres de lege.  +  Articolul 31Denunţare Prezentul acord va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate să-l denunţe pe cale diplomatică, printr-o nota de denunţare pînă la 30 iunie al fiecărui an calendaristic, începînd din cel de-al cincilea an următor celui intrării în vigoare a acordului. În acest caz, prezentul acord va inceta să aibă efect la 31 decembrie al anului calendaristic în cursul căruia denunţarea va fi notificată. Semnat la San Jose la 12 iulie 1991, în doua exemplare originale în limbile română şi spaniola, ambele texte fiind egal autentice. -------------