Advanced Search

 LEGE nr. 11 din 23 decembrie 1980 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 14/1971 cu privire la gospodărirea fondurilor fixe, resurselor materiale şi aprovizionarea tehnico-materială


Published: 1980-12-23
Read law translated into English here: https://www.global-regulation.com/translation/romania/3069939/-lege-nr.-11-din-23-decembrie-1980-pentru-modificarea-i-completarea-legii-nr.-14-1971-cu-privire-la-gospodrirea-fondurilor-fixe%252c-resurselor-material.html

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$40 per month.
LEGE nr. 11 din 23 decembrie 1980pentru modificarea şi completarea Legii nr. 14/1971 cu privire la gospodărirea fondurilor fixe, resurselor materiale şi aprovizionarea tehnico-materială
EMITENT MAREA ADUNARE NAŢIONALA
Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 110 din 23 decembrie 1980



Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege: +  Articolul 1Legea nr. 14/1971 cu privire la gospodărirea fondurilor fixe, resurselor materiale şi aprovizionarea tehnico-materială, publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 133 din 22 octombrie 1971, se modifica şi se completează avînd următorul cuprins:"LEGEcu privire la gospodărirea resurselor materiale, a fondurilor fixe şi aprovizionarea tehnico-materialăRidicarea activităţii economice pe o noua treapta, calitativ superioară, impune dezvoltarea bazei proprii de materii prime, perfecţionarea în continuare a gospodăririi resurselor materiale şi a fondurilor fixe, a aprovizionarii tehnico-materiale, pentru creşterea eficientei economice, potrivit principiilor noului mecanism economico-financiar.Asigurarea bazei tehnico-materiale a producţiei, îmbunătăţirea permanenta a aprovizionarii şi desfacerii corespunzător cerinţelor de dezvoltare a economiei naţionale, fac necesară realizarea şi livrarea de către fiecare unitate economică a producţiei fizice în concordanta cu sarcinile de plan şi contractele economice încheiate, reducerea sistematica a consumurilor şi creşterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei, atragerea în circuitul economic a tuturor resurselor materiale refolosibile.Totodată, asigurarea resurselor necesare pentru buna desfăşurare a aprovizionarii tehnico-materiale, impune utilizarea cu maxima eficienta a fondurilor fixe, asigurarea întreţinerii, repararii şi modernizării acestora, organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii.Folosirea şi gospodărirea judicioasă a resurselor materiale şi a fondurilor fixe, componente principale ale avutiei naţionale, constituie factori determinanţi ai progresului neintrerupt economic şi social al tarii, a creşterii eficientei economice în toate domeniile de activitate şi pe aceasta baza a ridicării nivelului de trai al populaţiei. +  Capitolul 1 Principii de bazăArt. 1. - Dezvoltarea în ritm susţinut a întregii economii naţionale, realizarea progresului general al societăţii, impun lărgirea şi gospodărirea judicioasă a bazei de materii prime, combustibili şi energie, sporirea gradului de asigurare din resurse interne a economiei, extinderea cercetării şi asimilarii în producţie de noi materiale, produse şi tehnologii de înaltă eficienta, cu consumuri materiale şi energetice reduse.Art. 2. - Asigurarea economiei naţionale cu materii prime, combustibili şi energie face necesară cunoaşterea şi punerea în valoare a întregului potenţial de resurse materiale ale solului şi subsolului, identificarea şi introducerea în circuitul economic de noi substanţe utile şi surse energetice, creşterea gradului de utilizare a tuturor categoriilor de materii prime, materiale, combustibili şi energie, valorificarea integrală a materiilor prime vechi şi a celorlalte resurse materiale refolosibile.Proiectarea şi realizarea de noi capacităţi de producţie, dezvoltarea celor existente, crearea şi introducerea în fabricaţie de noi produse şi tehnologii se pot face condiţia asigurării integrale şi din surse certe, a materiilor prime, materialelor şi combustibililor necesari.Art. 3. - Pentru valorificarea superioară a bazei de materii prime, combustibili şi energie, în toate domeniile activităţii economice, trebuie să se asigure crearea şi aplicarea de noi tehnologii, perfecţionarea tehnologiilor existente, cercetarea, proiectarea şi realizarea de produse noi şi modernizate, cu parametri tehnici şi economici ridicati, care să conducă la reducerea substantiala a consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibili şi energie, a costurilor de producţie, la realizarea indicilor de valorificare planificati, la creşterea productivitatii muncii, a eficientei economice a întregii activităţi.Art. 4. - În toate ramurile şi sectoarele de activitate ale economiei se vor lua măsuri pentru tipizarea, potrivit legii, a materialelor şi produselor, reducerea la strictul necesar a numărului de tipodimensiuni de materiale, piese, subansamble, maşini, utilaje, instalaţii şi alte produse, în vederea valorificării superioare a resurselor materiale, folosirii eficiente a capacităţilor de producţie, creşterii productivitatii muncii, perfecţionării procesului de aprovizionare-desfacere.Fabricarea, aprovizionarea şi utilizarea materialelor şi produselor se va face cu respectarea normelor de tipizare şi standardizare aprobate.Art. 5. - Aprovizionarea tehnico-materială trebuie să asigure, în conformitate cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, necesarul fundamentat de materii prime, materiale, combustibili, energie şi produse pentru desfăşurarea ritmica a producţiei, investiţiilor, reparaţiilor, altor lucrări şi prestărilor de servicii, cu respectarea stricta a normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate.Constituirea, repartizarea şi folosirea resurselor necesare bunei desfăşurări a aprovizionarii tehnico-materiale se fac, în toate ramurile şi sectoarele de activitate ale economiei naţionale, pe baza aplicării ferme a principiilor autoconducerii muncitoresti şi autogestiunii economico-financiare, asigurindu-se: a) realizarea ritmica a producţiei fizice, în cantităţile şi în structura sortimentala stabilite prin plan; b) livrarea producţiei şi realizarea aprovizionarii tehnico-materiale, cu respectarea stocurilor normate, pe baza contractelor economice încheiate potrivit legii, în relaţii de transport optimizate şi cu respectarea zonarii aprovizionarii; c) utilizarea maxima, cu randamente superioare, a mijloacelor materiale puse la dispoziţie, încadrarea în consumurile normate, recuperarea integrală şi valorificarea resurselor materiale refolosibile; d) gospodărirea raţională a combustibililor şi energiei, încadrarea stricta a consumului în cantităţile şi sortimentele aprobate prin plan, înlocuirea tehnologiilor invechite cu consumuri energetice ridicate, limitarea fabricării şi utilizării produselor energointensive, creşterea randamentelor energetice, recuperarea resurselor energetice refolosibile, diminuarea pierderilor de energie termica şi electrica; e) folosirea cu eficienta maxima a capacităţilor de producţie, a tuturor fondurilor fixe, asigurarea întreţinerii şi repararii corespunzătoare a acestora, realizarea la termen a reparaţiilor capitale, pregătirea din timp a tuturor pieselor şi subansamblelor pentru reducerea la minimum a duratei reparaţiilor şi ridicarea calităţii lucrărilor, modernizarea unor utilaje şi instalaţii, odată cu efectuarea reparaţiilor capitale.Art. 6. - În vederea asigurării echilibrului dintre resursele materiale şi necesarul de consum al economiei, este obligatorie elaborarea de balante pentru principalele materii prime, materiale, combustibili, energie, maşini, utilaje, piese de schimb şi alte produse destinate îndeplinirii sarcinilor de producţie, de investiţii, fondului pieţei, exportului, prestărilor de servicii şi altor activităţi stabilite prin plan.Producţia, livrarea, aprovizionarea şi consumul produselor pentru care se elaborează balante materiale se fac numai cu respectarea cantităţilor, sortimentelor şi destinaţiilor stabilite potrivit balantelor aprobate.Coordonatorii de balante au obligaţia de a emite din timp repartiţiile pe beneficiari şi furnizori, astfel încît pe aceasta baza să se încheie contracte economice, potrivit legii, înainte de începerea perioadei de execuţie a planului.Art. 7. - La elaborarea balantelor materiale, determinarea necesarului de materii prime, materiale, combustibili şi energie se face numai cu condiţia încadrării în indicii de valorificare planificati, pe baza normelor şi normativelor de consum şi de valorificare, precum şi a coeficienţilor de utilizare aprobaţi potrivit legii.Normarea consumurilor materiale se face ţinînd seama de extinderea tipizarii materialelor, produselor, maşinilor, utilajelor şi subansamblelor şi de tehnologiile aplicate, la nivelul celor mai bune realizari obţinute în ţara şi pe plan mondial, în condiţii care să asigure reducerea sistematica a consumurilor materiale şi valorificarea superioară a resurselor.Încadrarea în limitele de consum stabilite prin norme şi normative este obligatorie pentru toate unităţile.Art. 8. - Dimensionarea stocurilor la toate materiile prime, materialele şi produsele se face pe bază de norme şi normative, stabilite în funcţie de ritmul producţiei, consumului şi livrărilor, precum şi de specificul activităţii unităţilor, de natura materialelor şi produselor ce se consuma.Unităţile economice sînt obligate să se încadreze în normele de stoc aprobate şi să aplice măsuri operative pentru prevenirea formării de stocuri supranormative şi fără mişcare, prin corelarea stricta a aprovizionarii cu necesităţile producţiei planificate.Art. 9. - Consiliul de Miniştri răspunde de întreaga activitate de asigurare a bazei de materii prime şi energetice, de gospodărire raţională a combustibililor şi energiei, de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile, de utilizare şi gospodărire judicioasă a fondurilor fixe şi ia măsuri pentru elaborarea şi realizarea planului de aprovizionare tehnico-materială în concordanta cu obiectivele privind dezvoltarea economico-socială a tarii.Art. 10. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe răspunde, în calitate de organ central coordonator pe economie, de asigurarea aprovizionarii tehnico-materiale, normarea judicioasă a consumurilor şi stocurilor de materii prime, materiale, combustibili, energie, utilizarea judicioasă a resurselor materiale şi a fondurilor fixe, recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor şi ia măsuri operative pentru îmbunătăţirea continua a acestor activităţi.Ministerele, celelalte organe centrale şi locale răspund de asigurarea, în cadrul unităţilor din subordine, a bazei tehnico-materiale corelata cu sarcinile de plan şi consumurile normate, de realizarea şi livrarea resurselor necesare economiei naţionale din profilul lor de activitate şi dezvoltarea de noi tehnologii şi capacităţi pentru valorificarea completa a resurselor materiale refolosibile, de extinderea tipizarii produselor, desfăşurarea ritmica a cooperării în producţie, de întărirea disciplinei şi ordinii în activitatea de producţie, aprovizionare şi desfacere.Art. 11. - Întreprinderile şi centralele răspund de asigurarea derulării ritmice a aprovizionarii tehnico-materiale a producţiei, fabricarea şi livrarea produselor în conformitate cu prevederile de plan şi contractele încheiate, gospodărirea şi utilizarea judicioasă a tuturor resurselor materiale, respectarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate, recuperarea şi valorificarea integrală a resurselor materiale refolosibile, exploatarea, întreţinerea şi repararea, potrivit legii, a fondurilor fixe din dotare.Art. 12. - Consiliile oamenilor muncii, întregul personal muncitor din unităţile socialiste, au obligaţia să asigure realizarea sarcinilor de producţie cu consumuri cît mai mici de materii prime, materiale, combustibili şi energie, gospodărirea judicioasă a fondurilor fixe şi a celorlalte mijloace materiale încredinţate spre administrare, îndeplinirea obligaţiilor asumate de unitate prin contracte, scurtarea ciclurilor de aprovizionare şi de desfacere. +  Capitolul 2 Dezvoltarea bazei proprii de materii prime şi energetice. Asigurarea economiei cu materii primeArt. 13. - Pentru dezvoltarea bazei de materii prime şi energetice se va intensifica activitatea de cercetare geologica, care să conducă la cunoaşterea potenţialului de resurse minerale al teritoriului tarii, la sporirea gradului de acoperire a necesităţilor economiei naţionale cu rezerve geologice de materii prime.Totalitatea rezervelor geologice, determinate cantitativ şi calitativ, de minereuri metalifere şi nemetalifere, cărbuni, hidrocarburi, roci, ape geotermale şi mineralizate, constituie fondul naţional de rezerve geologice al tarii, care se constituie, utilizează şi gospodareste potrivit legii.Pentru lărgirea bazei de materii prime se vor identifica conţinuturile de substanţe utile din haldele şi iazurile miniere, din zguri, cenusi, ape de mina şi ape reziduale industriale, în vederea valorificării superioare şi complexe a acestora.Utilizarea rocilor, ca şi a unor resurse prevăzute la alin. 3, ca materiale de construcţii sau pentru alte asemenea destinaţii este interzisă înainte de extragerea substanţelor minerale utile.Art. 14. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, precum şi unităţile economice care desfăşoară activităţi de cercetare geologica sînt obligate: a) sa dezvolte cercetările şi explorarile geologice pentru hidrocarburi, cărbuni, sisturi combustibile, combustibili nucleari, ape geotermale şi energie geotermica primara, în scopul unei mai bune asigurări a bazei energetice; b) să asigure cercetarea de noi zone mineralizate cu conţinut de substanţe metalifere şi nemetalifere, roci utile şi alte asemenea resurse, inclusiv din cele care urmează a se valorifica pe plan local; c) sa organizeze grupe complexe, care să cerceteze multilateral situaţia din diferite zone, spre a pune în evidenta toate rezervele din teritoriul respectiv; d) sa intensifice cercetarea rezervelor la mare adîncime şi în zonele mai greu accesibile; e) să aplice noi metode şi tehnici de cercetare, care să permită evidentierea mai rapida a tuturor substanţelor utile conţinute în zăcăminte, inclusiv a mineralizatiilor cu continuturi sarace.Art. 15. - Unităţile industriei extractive au obligaţia sa dezvolte extractia resurselor de combustibili, minereuri metalifere şi nemetalifere, roci şi alte substanţe, prin exploatarea şi recuperarea maximala a rezervelor geologice şi a substanţelor utile conţinute de acestea pentru obţinerea în ţara a necesarului de materii prime.Programele de exploatare miniera şi a hidrocarburilor trebuie să asigure continuitatea producţiei în perspectiva, prin corelarea judicioasă a extractiei cu volumul rezervelor geologice.Art. 16. - În industria extractiva este obligatorie elaborarea şi generalizarea de tehnologii care să asigure creşterea factorului final de recuperare a ţiţeiului din zăcăminte, sporirea substantiala a gradului de extracţie a rezervelor geologice de substanţe minerale utile, evitarea pierderilor şi a dilutiei componentilor utili, asigurarea protecţiei zăcămintelor, precum şi conservarea rezervelor geologice care, în funcţie de condiţiile geologice sau de tehnologiile de exploatare şi de valorificare, temporar nu se extrag.Art. 17. - Unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare sînt obligate să asigure valorificarea de noi substanţe minerale utile conţinute în zăcăminte, precum şi stabilirea de noi domenii de utilizare a resurselor materiale extrase şi prelucrate, în scopul dezvoltării continue a bazei de materii prime.Art. 18. - Pentru prepararea substanţelor minerale utile, unităţile de profil vor asimila şi aplica tehnologii pentru recuperarea tuturor componentilor utili, precum şi pentru creşterea gradului de innobilare şi de prelucrare a materiilor prime din ţara, astfel încît să se asigure obţinerea unor parametri calitativ superiori şi reducerea importului.Art. 19. - În asigurarea necesarului de energie al economiei naţionale, Ministerul Energiei Electrice, celelalte ministere, organe centrale şi locale, precum şi unităţile economice producătoare de energie răspund de utilizarea la maximum a potenţialului hidroenergetic, a carbunilor inferiori, a sisturilor bituminoase şi a resurselor energetice refolosibile rezultate din procesele tehnologice. De asemenea, sînt obligate să asigure creşterea noilor surse de energie, sa intensifice cercetările şi aplicatiile pentru utilizarea energiei geotermale, solare, a vintului, a valurilor, precum şi pentru folosirea în scop energetic a hidrogenului, a combustibililor sintetici, a resturilor menajere, gazeificarea subterana a carbunilor şi pentru producerea şi utilizarea biogazului, descoperirea şi valorificarea altor noi surse energetice.Art. 20. - Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti au obligaţia de a asigura identificarea şi punerea în valoare a tuturor resurselor locale de materii prime şi materiale, sa realizeze pe aceasta cale o gama larga de materiale şi produse, îndeosebi în domeniul construcţiilor şi al bunurilor de larg consum, asigurind în acest fel o aprovizionare corespunzătoare şi lărgirea activităţilor de producţie.Art. 21. - Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare, unităţile de stat şi cooperatiste din agricultura sînt obligate să asigure accentuarea procesului de dezvoltare intensiva a agriculturii şi a zootehniei, utilizarea intensiva a fondului funciar, obţinerea unor producţii tot mai mari pentru lărgirea bazei de materii prime necesare satisfacerii cerinţelor industriei alimentare şi celorlalte ramuri ale industriei, aprovizionarea corespunzătoare a populaţiei şi realizarea unor disponibilitati pentru export.În domeniul silviculturii, Ministerul Economici Forestiere şi Materialelor de Construcţii, comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare vor asigura gospodărirea şi exploatarea judicioasă a patrimoniului silvic, în conformitate cu prevederile programului naţional pentru conservarea şi dezvoltarea fondului forestier, astfel încît să se asigure necesarul economiei, de masa lemnoasă şi alte produse.Art. 22. - În planurile de dezvoltare economico-socială se vor înscrie cu prioritate obiectivele de investiţii destinate dezvoltării bazei proprii de materii prime, precum şi cele care au asigurata în mare măsura baza de materii prime, combustibili şi energie din ţara.Ministerele, celelalte organe centrale şi locale producătoare de materii prime sînt obligate sa elaboreze programe de măsuri pentru realizarea integrală a nivelurilor de producţie planificate, la toate categoriile de materii prime, şi pentru valorificarea la maximum a tuturor resurselor. +  Capitolul 3 Gospodărirea judicioasă a combustibililor şi energieiArt. 23. - Consumul de combustibili şi energie de toate formele se face în condiţiile asigurării unor randamente energetice maxime, a eliminării oricărei forme de risipa sau consum neraţional, în concordanta cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, a balanţei energiei primare, a balantelor fizice şi a programelor energetice.Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, toate unităţile socialiste care folosesc produse petroliere sînt obligate sa stabilească programe de măsuri concrete pentru reducerea consumurilor şi încadrarea riguroasă în normele stabilite.Art. 24. - La elaborarea planurilor naţionale unice de dezvoltare economico-socială se va avea în vedere limitarea la strictul necesar a producţiei şi consumului de materiale energointensive, dezvoltarea ramurilor şi subramurilor cu consumuri energetice reduse şi înscrierea cu prioritate a lucrărilor de investiţii şi modernizări care să asigure reducerea consumurilor energetice şi recuperarea resurselor energetice refolosibile.Art. 25. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, unităţile de cercetare, inginerie tehnologică şi de proiectare, potrivit atribuţiilor ce le revin, sînt obligate să asigure: a) normarea tuturor categoriilor de consumuri energetice, urmărirea permanenta a modului cum acestea se realizează şi luarea măsurilor necesare pentru încadrarea în nivelurile aprobate; b) înfăptuirea riguroasă a programelor stabilite pentru îmbunătăţirea randamentelor energetice ale instalaţiilor, înlocuirea tehnologiilor mari consumatoare de combustibili şi energie, modernizarea arzatoarelor, cazanelor, a recuperatoarelor de căldură şi a celorlalte utilaje energetice, realizarea tuturor măsurilor prevăzute pentru economisirea combustibililor şi a energiei, eliminarea risipei de orice fel; c) recuperarea resurselor energetice refolosibile prin montarea de preincalzitoare, cazane recuperatoare şi alte instalaţii şi procedee de recuperare; se interzic proiectarea, realizarea şi punerea în funcţiune de instalaţii termoenergetice care nu sînt dotate cu echipamente recuperatoare de căldură; d) conducerea proceselor şi instalaţiilor astfel încît să se realizeze randamente energetice maxime, conform prevederilor din documentaţiile tehnice şi din proiecte; dotarea instalaţiilor în funcţiune cu aparatura de măsura, control, reglaj şi automatizare; e) funcţionarea la capacitate a instalaţiilor, agregatelor şi utilajelor, evitarea opririlor accidentale, reducerea permanenta a duratei de elaborare a sarjelor; f) stabilirea orarelor de lucru astfel încît sa determine reducerea consumului de energie electrica şi de combustibili; utilizarea cu precădere a iluminatului natural, limitarea iluminatului şi incalzitului în schimburile II şi III numai la locurile de muncă strict necesare desfăşurării activităţii; g) elaborarea, potrivit legii, a bilanţurilor energetice. Acestea vor fi actualizate anual, pe ansamblul unităţilor, pe principalele procese, utilaje şi instalaţii consumatoare şi pe localităţi; h) analizarea trimestriala a stadiului de realizare a măsurilor rezultate din bilanţurile energetice, a programelor pentru economisirea energiei sub toate formele, a încadrării în consumurile energetice normate şi în repartiţiile de combustibili, energie electrica şi termica, stabilind măsurile ce se impun pentru gospodărirea judicioasă a energiei.Art. 26. - În producţia de energie electrica şi termica, Ministerul Energiei Electrice, celelalte ministere şi organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, toate unităţile socialiste sînt obligate să asigure: a) reducerea consumului de hidrocarburi, în vederea valorificării superioare a acestora prin chimizare şi trecerea centralelor electrice care utilizează hidrocarburi la consumul de combustibili solizi, în special lignit, conform programelor stabilite; b) extinderea termoficarii urbane prin racordarea de noi consumatori la instalaţiile existente şi dezvoltarea de noi reţele de termoficare, conform prevederilor de plan; c) adaptarea, potrivit prevederilor de plan, a centralelor termoelectrice pe cărbuni care funcţionează în condensatie, astfel încît sa producă şi energie termica; d) realizarea noilor termocentrale electrice numai ca centrale electrice de termoficare; e) concentrarea treptata a centralelor termice mici în centrale mari; organizarea întreţinerii şi repararii centralelor termice şi a reţelelor de distribuţie în perioada de vara, în vederea asigurării funcţionarii la randamente maxime, diminuării pierderilor şi a eliminării risipei; f) proiectarea şi realizarea unor microhidrocentrale care să valorifice la maxim, pe plan local, potenţialul hidroenergetic.Art. 27. - Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, celelalte ministere care au în profil fabricarea de agregate energetice, au obligaţia de a asigura cercetarea, proiectarea şi fabricarea de cazane şi alte instalaţii termoenergetice cu parametri superiori, cu randamente ridicate, de cel puţin 80% pentru cazane şi care utilizează combustibili inferiori, precum şi de cazane recuperatoare, de preincalzitoare de aer, pompe de căldură, tuburi termice şi alte mijloace moderne de recuperare, care să acopere necesităţile economiei naţionale. De asemenea, vor asimila în fabricaţie şi vor produce cantităţile necesare de aparate de măsura, control, reglaj şi automatizare, de contoare pentru măsurarea consumului de energie termica în unităţile economice şi la blocurile de locuinţe.Art. 28. - Utilizarea combustibililor, energiei electrice şi termice de către unităţile beneficiare se va face numai în cadrul cantităţilor repartizate care constituie limite maxime de consum.Consumul din reţelele furnizorilor de energie electrica, energie termica sau gaze naturale peste cantităţile repartizate, fără contract sau cu încălcarea condiţiilor stabilite prin contract, se sancţionează potrivit legii.Art. 29. - Se interzice folosirea de către unităţile beneficiare a cantităţilor de energie electrica, energie termica, combustibili şi carburanţi, devenite disponibile ca urmare a realizării de economii, modernizării procesului de producţie, schimbării structurii producţiei, modificării ori neîndeplinirii sarcinilor de plan sau din orice alte cauze.Unităţile beneficiare sînt obligate sa disponibilizeze cantităţile de energie electrica, energie termica, combustibili şi carburanţi prevăzute la alin. 1. Comunicările de disponibilizare, însuşite de titularii de plan, vor fi transmise lunar, în cel mult 10 zile de la începutul lunii, unităţii furnizoare, care va opera modificările în contractele economice şi le va comunică coordonatorului de balanţa şi Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe în vederea corectării repartitiilor.Art. 30. - Ministerele, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice răspund de realizarea unei stricte discipline energetice prin proiectarea, construirea şi exploatarea utilajelor şi instalaţiilor electroenergetice, organizarea şi exploatarea sistemului electroenergetic naţional, potrivit normelor şi normativelor tehnice privind siguranţa în funcţionare a acestuia.Art. 31. - Organele specializate de control în domeniul energetic sînt obligate să asigure un control riguros asupra modului de gospodărire a resurselor energetice de către beneficiari şi sa ia măsurile necesare pentru utilizarea economică a acestor resurse.Unităţile furnizoare de gaze naturale, de energie electrica şi energie termica sînt obligate să asigure aplicarea măsurilor prevăzute de lege în cazul încălcării de către beneficiari a regulilor de distribuţie şi a măsurilor de rationalizare a energiei livrate.Art. 32. - La proiectarea şi asimilarea noilor procese tehnologice şi la fabricarea noilor produse şi utilaje care consuma sau transforma resursele energetice de orice fel se vor asigura consumuri specifice reduse şi randamente ridicate, la nivelul celor mai bune realizari obţinute în ţara şi străinătate, fundamentate prin bilanţurile energetice de proiect. În acest scop, se vor proiecta şi realiza tehnologii integrate, care valorifica în mod complex şi în trepte succesive toate resursele energetice disponibile, rezultate în diferite faze ale proceselor de producţie, în vederea creşterii randamentelor energetice.La proiectarea şi construcţia noilor obiective industriale, social-culturale şi a locuinţelor, precum şi la executarea reparaţiilor capitale se vor stabili soluţii care să asigure iluminarea naturala, un grad sporit de izolare termica, utilizarea acestora cu consumuri minime de energie.Art. 33. - În proiectele de execuţie pentru obiectivele noi sau pentru extinderea şi modernizarea celor existente se vor prevedea aparatele de măsura, control, reglaj şi automatizare şi, după caz, calculatoarele de proces, necesare urmăririi consumurilor energetice, funcţionarii economice şi în condiţii de siguranţă a utilajelor, agregatelor şi instalaţiilor, precum şi instalaţiile de recuperare şi valorificare a tuturor resurselor energetice refolosibile.Art. 34. - Este interzisă executarea şi respectiv punerea în funcţiune a obiectivelor noi sau a extinderilor şi modernizărilor dacă prin soluţiile de realizare nu se respecta avizele date în ceea ce priveşte natura combustibililor sau a energiei primare folosite, dacă au randament scăzut, dacă nu sînt dotate cu instalaţiile de recuperare a resurselor energetice refolosibile sau dacă nu s-au realizat schemele de alimentare şi măsurile tehnologice prevăzute în proiectele aprobate.Art. 35. - Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, împreună cu ministerele, celelalte organe centrale şi locale, unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice au obligaţia de a asigura modernizarea tehnologiilor şi a structurii producţiei, stabilirea de noi soluţii pentru reducerea consumurilor şi economisirea combustibililor şi a energiei electrice, folosirea de noi surse de energie, o înaltă eficienta economică în utilizarea energiei.De asemenea, sînt obligate sa ia măsuri pentru îmbunătăţirea permanenta a standardelor şi normativelor referitoare la instalaţiile care consuma sau transforma resursele energetice de orice fel. +  Capitolul 4 Recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibileArt. 36. - Întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale au obligaţia să asigure recuperarea integrală şi valorificarea tuturor materiilor prime vechi, materialelor şi celorlalte resurse refolosibile ce pot fi utilizate ca atare sau prin prelucrari.Predarea spre achizitionare sau colectare a materialelor, bunurilor uzate de folosinţă îndelungată celor de uz personal, care nu se mai utilizează în gospodăriile populaţiei, constituie o importanţa îndatorire cetateneasca.Se interzice distrugerea sau degradarea materialelor şi produselor refolosibile, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.Art. 37. - Unităţile socialiste sînt obligate sa întocmească anual, odată cu lucrările de plan, bilanţuri materiale, din care să rezulte cantităţile de materii prime şi materiale folosite în procesele de producţie, se vor regasi în produsele finite, precum şi cantităţile şi structura resurselor materiale refolosibile.Art. 38. - Unităţile socialiste sînt obligate să asigure, identificarea, stringerea, sortarea, depozitarea, gospodărirea şi predarea resurselor materiale refolosibile şi răspund de realizarea tehnologiilor, utilajelor şi capacităţilor de producţie necesare prelucrării, în scopul valorificării superioare a acestor resurse, precum şi de perfecţionarea continua a proceselor de prelucrare, eliminarea pierderilor de orice fel.Întreaga activitate de colectare, recuperare, pregătire, reconditionare, reutilizare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile trebuie realizată cu costuri minime, astfel încît unităţile să-şi acopere integral cheltuielile şi să obţină beneficii.Art. 39. - Activitatea de predare, preluare, sortare, gospodărire şi valorificare a resurselor materiale refolosibile se organizează cu respectarea următoarelor reguli de baza: a) unităţile din activitatea cărora rezultă resurse materiale refolosibile sînt obligate să asigure utilizarea într-o proporţie cît mai mare a acestora în cadrul propriei activităţi; b) cantităţile ce nu pot fi reutilizate în unitatea în care rezultă vor fi livrate direct unităţilor cărora le-au fost repartizate spre valorificare; c) resursele materiale provenite de la populaţie, instituţii precum şi cele în cantităţi mici, nevagonabile, predate de unităţile socialiste se preiau de unităţile specializate de recuperare şi valorificare; în cadrul acestora se pot organiza, potrivit legii, formaţii care să asigure prelucrarea materialelor refolosibile.Pentru asigurarea capacităţilor necesare de pregătire şi valorificare a tuturor categoriilor de resurse materiale refolosibile şi îndeosebi metal, mase plastice, textile, hirtie, lemn, sticlă, anvelope şi alte produse din cauciuc, se vor elabora programe speciale, pe baza tehnologiilor cunoscute, cu asigurarea utilajelor din ţara şi folosirea la maximum a spaţiilor construite existente.Art. 40. - Activitatea de recuperare şi de valorificare a resurselor materiale refolosibile se desfăşoară în condiţiile prevăzute de lege şi are ca scop realizarea următoarelor obiective: a) valorificarea la maximum a masei miniere exploatate prin recuperarea substanţelor utile metalifere şi nemetalifere, extragerea minereurilor din iazuri, halde, namoluri, diminuarea pierderilor de substanţe combustibile din halde şi valorificarea potenţialului caloric al acestora; b) creşterea indicilor de scoatere şi a coeficienţilor de valorificare a metalului, recuperarea şi valorificarea integrală a materialelor metalice, îndeosebi a sutajelor, capetelor laminate, straifurilor de tabla şi alte asemenea, aplicarea unor tehnologii care să valorifice pulberile, slamurile, haldele metalurgice şi alte resurse care conţin metal, precum şi recuperarea şi refolosirea elementelor de aliere; c) creşterea gradului de valorificare a resurselor materiale recuperabile de cauciuc, mase plastice, fire şi fibre chimice, acid sulfuric rezidual, lesie, gudroane, namoluri, recuperarea conţinutului util al unor gaze şi ape reziduale, a uleiurilor minerale uzate, a liantilor şi a altor substanţe; d) resaparea anvelopelor de orice categorie, proprietate de stat, obsteasca sau personală; rularea anvelopelor noi auto şi de tractor este admisă pînă la atingerea limitei de uzura stabilită potrivit legii care permite resaparea acestora; unităţile socialiste şi persoanele fizice care deţin anvelope resapabile sînt obligate să le predea spre resapare, urmînd a primi în schimb anvelope noi sau resapate; unităţile socialiste care nu predau spre resapare anvelopele nu vor primi, în măsura în care nu şi-au îndeplinit aceasta obligaţie, anvelopele noi sau resapate alocate prin plan; în cazul în care anvelopa aparţinînd unei unităţi socialiste a fost rulata peste limita de uzura ce permite resaparea, contravaloarea acesteia se va imputa persoanei vinovate; e) creşterea ponderii materialelor recuperabile din lemn la producerea de PAL, PFL, celuloza şi semiceluloza, sporirea utilizării hirtiei şi cartoanelor rezultate din colectare la obţinerea de sortimente de hirtie şi cartoane inclusiv de calitate superioară; f) refolosirea, în condiţiile legii, a sticlelor, borcanelor, recipientelor din sticlă utilizate la ambalarea mărfurilor, asigurarea integrităţii acestora şi valorificarea productiva a cioburilor de sticlă în industria geamurilor şi sticlei; g) selectarea tesaturilor în funcţie de tipurile de fire şi compozitia fibroasa, utilizarea maxima a materialelor textile refolosibile, valorificarea superioară a cantităţilor de piele, talpa şi blana rezultate din colectare; h) extragerea tuturor substanţelor utile din resursele refolosibile animale şi vegetale.Art. 41. - Recuperarea, valorificarea şi, după caz, livrarea de către unităţi a resurselor materiale refolosibile se fac în conformitate cu prevederile de plan, cu respectarea repartitiilor emise şi a contractelor economice încheiate.Pentru toate categoriile de materii prime şi materiale care se refolosesc se stabilesc norme şi normative de recuperare, refolosire şi reconditionare, după caz, specifice diferitelor domenii de utilizare.Livrarea de către furnizori a materiilor prime şi materialelor şi, respectiv, primirea acestora de către beneficiari nu se vor face decît dacă se asigura de către consumatori recuperarea şi refolosirea materiilor prime vechi, materialelor şi celorlalte resurse materiale refolosibile, în conformitate cu prevederile de plan sau cu normele şi normativele de recuperare şi reconditionare.Art. 42. - Unităţile socialiste au obligaţia de a aplica soluţii care să asigure, într-o proporţie cît mai mare, refolosirea ca atare sau cu prelucrari simple a materialelor recuperate, evitindu-se astfel cheltuielile pentru prelucrarea acestora prin operaţii tehnologice primare.Pentru resursele refolosibile ce nu pot fi utilizate ca atare se vor aplica şi dezvolta tehnologii care să asigure extragerea maxima a substanţelor utile conţinute, obţinerea de materiale şi produse cu valoare de întrebuinţare ridicată, economisirea de materii prime noi şi valorificarea superioară a resurselor refolosibile.La elaborarea planurilor de aprovizionare tehnico-materială, în balantele materiale se vor prevedea distinct cantităţile de resurse materiale refolosibile, precum şi repartizarea acestora pe beneficiari, pentru valorificare şi consum. Livrarea şi consumul resurselor materiale refolosibile se fac numai pe bază de repartiţii emise de coordonatorul de balanţa, în conformitate cu prevederile din balantele materiale aprobate.Art. 43. - Normele privind activitatea de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile, precum şi obligaţiile unităţilor socialiste în acest domeniu, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat. +  Capitolul 5 Asigurarea necesarului de maşini, utilaje, instalaţii şi piese de schimbArt. 44. - Dotarea cu maşini, utilaje şi instalaţii pentru punerea în funcţiune a capacităţilor de producţie noi sau în dezvoltare şi inzestrarea cu maşini şi utilaje a industriei, agriculturii, a unităţilor de construcţii-montaj, de transporturi şi a altor activităţi se fac în conformitate cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, pe baza documentaţiilor tehnico-economice aprobate sau a normativelor de dotare.Art. 45. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile beneficiare, precum şi coordonatorii de balante vor determina necesarul de maşini, utilaje, instalaţii şi piese de schimb în condiţiile utilizării parcului existent la nivelul indicatorilor tehnico-economici aprobaţi sau al indicilor de utilizare planificati, cu respectarea normativelor de dotare stabilite.Se interzic solicitarea şi repartizarea de maşini, utilaje şi instalaţii, dacă cele existente nu sînt folosite la întreaga capacitate.Art. 46. - Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile sînt obligate să asigure din producţia interna necesarul de maşini, utilaje, instalaţii şi piese de schimb al economiei, prin folosirea intensiva a capacităţilor de producţie, dezvoltarea acestora, organizarea cooperării între unităţile producătoare, extinderea acţiunilor de autoutilare.Importurile de maşini, utilaje, instalaţii, subansamble şi piese de schimb se contractează cu precădere în cadrul unor acţiuni de cooperare în producţie şi comercială, în contrapartida cu produse din ramura construcţiei de maşini.Art. 47. - Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, celelalte ministere, organe centrale sau locale, unităţile producătoare, unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare au obligaţia să asigure tipizarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, respectarea stricta a gamei tipizate de produse, realizarea acestora la parametri tehnici şi economici ridicati.Prin activitatea de cercetare, proiectare şi tipizare se va asigura creşterea gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei, îmbunătăţirea calităţii produselor fabricate, reducerea continua a pierderilor tehnologice, creşterea productivitatii muncii.Art. 48. - În activitatea de planificare şi de fabricare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor se va acordă prioritate producerii utilajelor tehnologice destinate obiectivelor de investiţii cu termene de punere în funcţiune în cursul anului de plan şi în primul semestru al anului următor, potrivit graficului de livrare aprobat, asigurindu-se corelarea lansării în fabricaţie şi a livrării cu termenele din graficele de montaj. Unităţile economice furnizoare sînt obligate să livreze, cu prioritate, materialele, subansamblele şi echipamentele necesare pentru fabricatia de utilaje tehnologice.Art. 49. - Livrările complexe de utilaje, echipamente, instalaţii şi linii tehnologice se asigura de către furnizorul general, pe baza contractului economic încheiat între acesta şi beneficiar, precum şi pe baza contractelor de cooperare încheiate cu unităţile specializate în fabricarea unor părţi componente, piese, ansamble sau subansamble.Furnizorul general împreună cu întreprinderile care realizează utilaje complexe răspund de livrarea utilajelor la termenele stabilite prin graficele de coordonare a investiţiei, de asigurarea asistenţei tehnice şi de supravegherea asamblarii în întregime a utilajelor.Centralele industriale şi unităţile producătoare furnizoare sînt obligate a efectua în uzina toate probele tehnice prescrise în documentaţii la echipamentele, utilajele şi instalaţiile pe care le livreaza, folosind aparatura de control specifică şi metodele de control tehnic activ.Pentru produsele la care, din motive tehnologice, constructive sau economice, efectuarea încercărilor complete în unitatea producătoare nu este posibila, acestea se vor executa la beneficiar, sub răspunderea şi cu asistenţa tehnica de specialitate a uzinelor furnizoare.Art. 50. - Sarcinile privind asigurarea necesarului de piese de schimb, recuperarea şi reconditionarea pieselor uzate, asimilarea pieselor provenite din import şi a pieselor necesare reparaţiilor se stabilesc prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, pe bază de nomenclatoare şi normative de consum, recuperare şi reconditionare, cu motivare tehnica, în funcţie de parcul de maşini, utilaje, instalaţii şi bunuri de folosinţă îndelungată aflate în exploatare şi de cerinţele de export. Nomenclatoarele şi normativele se elaborează şi se actualizează de către Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, la propunerea coordonatorilor de balante facuta împreună cu unităţile producătoare şi beneficiare de piese de schimb, precum şi cu proiectantii utilajelor şi celorlalte produse.Pentru utilajele, maşinile, instalaţiile şi bunurile de folosinţă îndelungată noi, asimilate în producţie, unităţile de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică şi de proiectare, împreună cu unităţile producătoare, vor elabora nomenclatoare şi normative de consum experimentale de piese de schimb.Art. 51. - Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi ministerele producătoare răspund de asigurarea prin plan a capacităţilor de producţie şi a bazei materiale pentru acoperirea integrală a necesarului de piese de schimb destinat consumului intern şi exportului.La realizarea de noi obiective de investiţii şi dezvoltarea unităţilor existente din ramura construcţiilor de maşini este obligatorie asigurarea capacităţilor care să satisfacă integral necesarul de piese de schimb aferente maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor ce urmează a se realiza.Art. 52. - Întreprinderile şi centralele producătoare de maşini, utilaje, instalaţii şi bunuri de folosinţă îndelungată, precum şi cele care cooperează în executarea unor piese sau subansamble sînt obligate să asigure, cu prioritate, piesele de schimb necesare întreţinerii şi reparatiei acestora, în cantităţile şi conform specificatiei prevăzute în repartiţiile emise de coordonatorii de balante.Unităţile producătoare sînt obligate să asigure, potrivit legii, activitatea de service pentru maşinile, utilajele şi bunurile de folosinţă îndelungată din exploatarea cărora rezultă aceasta necesitate.Art. 53. - În cazul încetării fabricaţiei unor maşini, aparate, utilaje, instalaţii, întreprinderile şi centralele producătoare ale pieselor de schimb sînt obligate sa producă şi să asigure în continuare necesarul pe perioada de funcţionare a acestora. Stabilirea perioadei de continuare a fabricaţiei pieselor de schimb se face de către coordonatorii balantelor de piese de schimb, împreună cu beneficiarii şi furnizorii, cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ţinînd seama de normativele prevăzute la art. 50.În situaţiile justificate din punct de vedere tehnico-economic, în care fabricatia pieselor de schimb încetează, unităţile producătoare vor executa în devans întreg necesarul de piese de schimb, stabilit de organele prevăzute la alineatul precedent.Art. 54. - La transferarea producţiei unor maşini, utilaje, instalaţii şi bunuri de folosinţă îndelungată, noul producător este obligat să asigure fără întrerupere piesele de schimb necesare. Dacă producţia de piese de schimb la noul producător necesita o perioadă de asimilare, producătorul iniţial este obligat să execute în continuare piesele de schimb pînă la asimilarea acestora la termenul stabilit prin protocol.Transferul producţiei pieselor de schimb la un alt producător se face numai cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Comitetului de Stat al Planificarii.Art. 55. - În cazul pieselor de schimb necesare în cantităţi anuale reduse, unităţile producătoare pot fabrica loturi care să asigure necesarul pe o perioadă mai îndelungată.Fabricarea de piese de schimb potrivit alineatului precedent, precum şi încetarea producţiei de piese de schimb în condiţiile art. 53 se fac cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Ministerului Finanţelor.Art. 56. - Pentru stocurile de piese de schimb realizate în condiţiile art. 53 alin. 2 şi art. 55 se acordă, pînă la scoaterea din funcţiune a utilajelor, credite curente potrivit legii.Art. 57. - La contractarea importurilor de maşini, utilaje, instalaţii şi bunuri de folosinţă îndelungată, unităţile beneficiare vor asigura piesele de schimb necesare pentru prima dotare, precum şi documentaţiile tehnice de execuţie pentru asimilarea în ţara a tuturor pieselor de schimb necesare.Art. 58. - Unităţile beneficiare ale importurilor de maşini, utilaje şi instalaţii răspund de integrarea maxima, în fabricaţie proprie sau prin cooperare cu unităţi specializate, a pieselor de schimb aferente. În acest scop, titularii de plan, împreună cu coordonatorii de balante şi Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, vor elabora programe de asimilare, ale căror sarcini vor fi cuprinse distinct în planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, prevazindu-se şi capacitatile de producţie corespunzătoare.Pentru maşinile, utilajele şi instalaţiile realizate în ţara cu componente din import, sarcina asigurării în totalitate a pieselor de schimb revine unităţilor furnizoare, inclusiv pentru componentele din import, pînă la asimilarea lor în producţie.Art. 59. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, împreună cu coordonatorii de balante, răspund de constituirea stocurilor de siguranţă de agregate, subansamble şi unele piese de schimb, destinate efectuării operative a unor reparaţii accidentale la instalaţiile, maşinile şi utilajele de importanţa deosebită pentru economia naţionala, precum şi pentru efectuarea reparaţiilor cu schimb de agregate. +  Capitolul 6 Recuperarea, reconditionarea şi refolosirea pieselor şi subansamblelorArt. 60. - Întreprinderile, centralele, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale sînt obligate să asigure recuperarea şi refolosirea, ca atare sau prin reconditionare, a pieselor şi subansamblelor, rezultate la efectuarea reparaţiilor sau la dezmembrarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor scoase din funcţiune.Se interzice distrugerea, degradarea sau predarea ca materii prime vechi a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor scoase din funcţiune, mai înainte de a fi dezmembrate, precum şi a pieselor şi subansamblelor rezultate care pot fi refolosite ca atare sau prin reconditionare.Art. 61. - Sarcinile privind recuperarea, refolosirea şi reconditionarea pieselor şi subansamblelor, precum şi mijloacele necesare pentru aceste activităţi se stabilesc prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială.Repartiţiile pentru piese de schimb şi subansamble vor cuprinde cantităţile de piese noi precum şi cele obţinute din recuperari şi reconditionari, atît din activitatea proprie de reparaţii şi dezmembrari cît şi de la alte unităţi.Livrarea pieselor de schimb şi subansamblelor noi se face numai pe măsura îndeplinirii de către beneficiar a obligaţiei de recuperare, refolosire şi reconditionare, rezultată din plan şi din repartiţiile emise.Art. 62. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, la propunerea coordonatorilor de balante de piese de schimb, va stabili norme şi normative de recuperare, refolosire şi reconditionare a pieselor şi subansamble lor, obligatorii pentru toate unităţile, indiferent de subordonare.Art. 63. - Unităţile socialiste sînt obligate sa identifice, sa sorteze şi sa depoziteze toate piesele şi subansamblele refolosibile şi răspund de reutilizarea lor ca atare, precum şi de reutilizarea tehnologiilor, utilajelor şi capacităţilor de producţie necesare reconditionarii acestora.Unităţile socialiste din a căror activitate rezultă piese şi subansamble refolosibile sînt obligate sa utilizeze aceste piese şi subansamble, într-o proporţie cît mai mare, în cadrul propriei activităţi.Piesele şi subansamblele ce nu pot fi refolosite de unitatea în care rezultă se vor livra unităţilor beneficiare cărora le-au fost repartizate.Art. 64. - Piesele şi subansamblele rezultate la efectuarea reparaţiilor sau la dezmembrarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, care nu pot fi folosite ca atare, se reconditioneaza de către unitatea care efectuează reparaţia sau dezmembrarea în ateliere de producţie sau, după caz, în formaţii de lucru, ateliere sau secţii special organizate. Pentru piesele şi subansamblele care prin gradul de complexitate şi tehnicitate depăşesc nivelul tehnic de dotare al unităţilor prevăzute la alin. 1, reconditionarea se va efectua de către unităţile producătoare, care în funcţie de volumul de reconditionari şi de capacitatile de producţie de care dispun, vor putea organiza secţii şi ateliere de reconditionare specializate, pe zone teritoriale sau ansamblul economiei.Categoriile de piese şi subansamble ce urmează a fi reconditionate potrivit alineatului precedent se stabilesc de către ministerele care au în subordine unităţile producătoare, cu consultarea principalilor beneficiari.Art. 65. - Pentru piesele şi subansamblele rezultate de la repararea sau dezmembrarea bunurilor de folosinţă îndelungată provenite de la populaţie sau de la organizaţiile cooperatiste şi alte organizaţii obşteşti, reconditionarea se efectuează de către unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti şi de consum precum şi de către alte unităţi ale industriei mici.Art. 66. - Organizarea şi desfăşurarea activităţilor de recuperare, refolosire şi reconditionare a pieselor şi subansamblelor trebuie să se realizeze cu costuri minime şi consumuri reduse de materiale şi manopera astfel încît să contribuie la creşterea eficientei în întreţinerea şi repararea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor.Unităţile economice, centralele, ministerele sînt obligate sa organizeze sistemul de evidenta a tuturor pieselor şi subansamblelor şi agregatelor recuperate din reparaţii dezmembrari, a cantităţilor reconditionate, precum şi a modului de folosire a acestora, în conformitate cu reglementările privind gestiunea materială a bunurilor. +  Capitolul 7 Utilizarea şi gospodărirea judicioasă a fondurilor fixeArt. 67. - Utilizarea şi gospodărirea în condiţii de eficienta maxima a fondurilor fixe reprezintă o obligaţie de baza a întreprinderilor, centralelor, ministerelor şi celorlalte organe centrale sau locale, în care scop sînt obligate să asigure: a) încărcarea şi utilizarea completa a capacităţilor de producţie ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi funcţionarea capacităţilor de producţie la parametri proiectati, în concordanta cu necesităţile economiei naţionale; b) creşterea în ritm susţinut a productivitatii muncii, prin organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, aplicarea de metode moderne de pregătire - programare - lansare - urmărire a producţiei, realizarea programelor de mecanizare şi automatizare, reducerea la strictul necesar a personalului auxiliar şi neproductiv; c) folosirea raţională şi eficienta a spaţiilor construite; d) aprovizionarea ritmica a proceselor de producţie cu materii prime, materiale, combustibili, energie, piese şi subansamble, în conformitate cu normele de consum stabilite; e) utilitatile - abur, aer comprimat, apa industriala, gaze inerte - la parametri prescrisi şi în cantităţile necesare desfăşurării corespunzătoare a proceselor tehnologice; f) calificarea corespunzătoare şi ridicarea permanenta a nivelului de cunoştinţe ale personalului de exploatare, întreţinere şi reparaţii, întărirea ordinii şi disciplinei; g) respectarea riguroasă a prescripţiilor tehnice de exploatare, asigurarea asistenţei tehnice în toate schimburile; h) întreţinerea, revizia şi repararea fondurilor fixe conform prescripţiilor tehnice, a planurilor şi programelor stabilite, în vederea menţinerii în stare de funcţionare a fondurilor fixe şi pentru evitarea avariilor şi intreruperilor accidentale; i) modernizarea fondurilor fixe şi a tehnologiilor în condiţii de maxima eficienta, ţinînd seama de progresele realizate pe plan naţional şi în străinătate, prin folosirea îndeosebi a cercetărilor şi studiilor proprii, autoutilare, extinderea operaţiilor de exploatare a agregatelor, aplicarea de inovaţii şi invenţii.Art. 68. - Unităţile economice răspund de organizarea raţională a tuturor locurilor de muncă, precum şi de organizarea judicioasă a muncii în schimburi. Programarea schimburilor se va face în condiţii care să conducă la încărcarea optima a capacităţilor de producţie şi la folosirea judicioasă a forţei de muncă în fiecare schimb de lucru, cu respectarea următoarelor reguli: a) încărcarea completa a schimburilor de lucru prin concentrarea mijloacelor şi a forţei de muncă, eliminindu-se dispersarea acestora în schimburi incomplet folosite; b) unităţile care au asigurate comenzi pentru desfacerea producţiei, precum şi toate mijloacele necesare pentru producţie, inclusiv forta de muncă, vor organiza munca în trei schimburi complete; c) în unităţile în care exista maşini şi utilaje ce constituie locuri inguste, acestea vor fi concentrate, în funcţie de specificul procesului de producţie, în secţii speciale care vor lucra în trei schimburi; d) în unităţile cu foc continuu se va asigura procesul normal de producţie cu asistenţa tehnica prin repartizarea judicioasă a personalului tehnic cu pregătire corespunzătoare, numit pe fiecare schimb, prin decizia conducătorului unităţii.Art. 69. - Conducerile unităţilor, şefii de secţii, şefii de ateliere, maistrii şi ceilalţi conducatori ai proceselor de producţie sînt obligaţi să asigure: a) dotarea fiecărui loc de muncă cu instrucţiuni tehnice specifice privind exploatarea în condiţii normale a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi dereglare a proceselor tehnologice sau a instalaţiilor; b) efectuarea instructajelor periodice ale personalului muncitor din subordine referitoare la exploatarea şi întreţinerea fondurilor fixe; c) stabilirea, prin dispoziţia conducerii unităţii, pentru fiecare utilaj şi instalatie, în funcţie de importanţa şi complexitate, a personalului autorizat sa decidă repunerea în funcţiune a acestora, după opriri sau reparaţii; d) evidenta avariilor şi opririlor accidentale ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi analizarea periodică a acestora în organele colective de conducere ale unităţilor, precum şi cu personalul din schimburi, în vederea stabilirii măsurilor de evitare a repetarii lor; e) raportarea imediata, către inspectoratele teritoriale pentru controlul gospodăririi fondurilor fixe, a apariţiei avariilor şi opririlor accidentale la instalaţii şi utilaje de baza.Art. 70. - Pentru eliminarea locurilor inguste care limitează folosirea unor capacităţi de producţie, ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile au, în principal, următoarele obligaţii: a) să asigure exploatarea şi întreţinerea utilajelor care constituie locuri inguste cu personal avînd calificarea necesară funcţionarii acestora la parametri maximi şi prevenirii opririlor accidentale, precum şi, după caz, concentrarea acestora în secţii speciale care lucrează în trei schimburi; b) să asigure modernizarea utilajelor respective prin autoutilare sau în colaborare cu unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare, precum şi cu unităţile producătoare de asemenea utilaje; c) sa înlocuiască utilajul, cu respectarea normelor legale, sau să facă dotări suplimentare în cazul cînd prin modernizare, concentrarea acestuia potrivit art. 68 lit. c, sau asigurare cu personal calificat, nu se elimina locul ingust.Art. 71. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, unităţile de proiectare, de comerţ exterior şi celelalte unităţi răspund, potrivit legii, de luarea tuturor măsurilor necesare pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a cazanelor de abur şi similare, recipientelor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibili, a tuturor fondurilor fixe din dotare, în conformitate cu dispoziţiile legale şi prescripţiile tehnice în vigoare.Art. 72. - Unităţile de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi de proiectare sînt obligate sa prevadă, în documentaţiile tehnice pe care le elaborează, instrucţiuni tehnice pentru exploatarea, întreţinerea, revizia periodică şi repararea fondurilor fixe, lista pieselor de uzura şi de siguranţă, aparatura de măsura, control şi automatizare care să permită desfăşurarea proceselor de producţie în condiţii de siguranţă, intervenţii operative pentru prevenirea dereglarilor accidentale, precum şi mijloacele pentru limitarea efectelor eventualelor avarii.Darea în exploatare a instalaţiilor şi liniilor tehnologice se va face numai dacă au asigurate prescripţiile tehnice de exploatare şi sînt dotate cu aparatura de măsura, control şi automatizare prevăzută în proiecte.Art. 73. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile sînt obligate să asigure aplicarea şi respectarea riguroasă în procesele de producţie a tehnologiilor proiectate şi omologate, perfecţionarea tehnologiilor pentru îmbunătăţirea permanenta a parametrilor tehnici şi economici ai utilajelor şi instalaţiilor, creşterea gradului de valorificare a materiilor prime şi materialelor.Perfecţionarea tehnologiilor se aproba potrivit legii, pe baza experimentarii, verificării şi omologării prealabile şi numai dacă prin aceasta se atesta îndeplinirea condiţiilor de siguranţă în funcţionarea utilajelor şi instalaţiilor respective.Se interzic abaterile de la tehnologiile stabilite sau aplicarea de tehnologii neomologate.Art. 74. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile răspund de menţinerea în stare de funcţionare a întregului parc de maşini, utilaje, instalaţii şi a celorlalte fonduri fixe din dotare, prin lucrări de întreţinere curenta, revizii tehnice, reparaţii curente şi prin reparaţii capitale.Art. 75. - Lucrările de întreţinere, reviziile şi reparaţiile curente se efectuează pe baza programelor şi graficelor stabilite de organul de conducere al unităţii care deţine fondul fix şi trebuie să asigure exploatarea în condiţii de siguranţă şi la nivelul parametrilor proiectati a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, pînă la perioada de efectuare a reparatiei capitale.Art. 76. - Reparaţiile capitale se efectuează potrivit legii. Principalele instalaţii tehnologice, clădiri şi construcţii, precum şi grupele mai importante de maşini şi utilaje standardizate, la care urmează să se efectueze lucrări de reparaţii capitale, se nominalizeaza, pe titularii de plan, în planurile de dezvoltare economico-socială, cu precizarea necesarului de piese de schimb, a costului lucrărilor, a executanţilor şi a termenelor de realizare.În plan se vor stabili şi principalele lucrări de modernizare care se efectuează cu ocazia reparaţiilor capitale, în scopul creşterii capacităţii de producţie, îmbunătăţirii calităţii produselor, ridicării randamentelor, reducerii consumurilor specifice materiale şi energetice, sporirii gradului de automatizare, creşterii productivitatii muncii.Art. 77. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile răspund de executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, în care scop: a) asigura folosirea corespunzătoare, dezvoltarea şi dotarea sectoarelor de întreţinere, reparaţii, fabricaţie şi reconditionare de piese de schimb, corelate cu volumul şi tehnicitatea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor aflate în dotare; b) organizează unităţi specializate pentru repararea centralizata a maşinilor şi utilajelor standardizate, de serie, pe economie, zone teritoriale, pe ministere sau centrale; c) iau măsuri pentru reducerea la minimum a duratei de imobilizare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor pentru reparaţii, prin asigurarea pieselor de schimb, subansamblelor, materialelor, sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor, a forţei de muncă calificată, precum şi prin extinderea pe scara larga a metodei repararii prin înlocuirea de subansamble şi agregate componente; d) organizează recuperarea şi reconditionarea pieselor şi subansamblelor uzate, precum şi a materialelor refolosibile, care rezultă la repararea fondurilor fixe; e) asigura urmărirea sistematica a îndeplinirii planurilor, programelor şi graficelor de întreţinere, revizii şi reparaţii, analizează periodic în cadrul organelor de conducere colectivă modul de realizare şi stabilesc măsuri de respectare riguroasă a acestora.Art. 78. - Planificarea şi efectuarea lucrărilor de revizii şi reparaţii ale fondurilor fixe se fac pe bază de: a) normative tehnice privind duratele de funcţionare între revizii şi reparaţii; b) normative de timp pe operaţii şi categorii de lucrări.Normativele prevăzute la lit. a) stabilesc ciclurile de funcţionare între diferitele categorii de revizii şi reparaţii, timpul maxim de stationare în revizii sau reparaţii, precum şi limita costurilor reparaţiilor în procente din valoarea de inventar sau, după caz, de înlocuire a fondurilor fixe. Aceste normative se elaborează şi se aproba după cum urmează:- normativele cu caracter republican şi cele de ramura se stabilesc de către ministerele coordonatoare de ramura, cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi sînt obligatorii pentru toate unităţile, indiferent de subordonare;- normativele de întreprindere se elaborează pentru fondurile fixe necuprinse în normativele republicane sau de ramura, de către unităţile economice şi se aproba de către centrala în subordinea căreia funcţionează unitatea elaboratoare.Normativele prevăzute la lit. b) se elaborează de institutele de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică şi se aproba de ministerele şi celelalte organe centrale în subordinea cărora se afla. Ele determina volumul manoperei pe operaţiuni şi categorii de lucrări necesare în executarea reviziilor şi reparaţiilor şi sînt obligatorii pentru toate unităţile care executa asemenea lucrări, indiferent de subordonare.Art. 79. - Comitetul de Stat al Planificarii împreună cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Ministerul Finanţelor şi Direcţia Centrala de Statistica organizează evidenta fondurilor fixe şi a utilizării capacităţilor de producţie pe ansamblul economiei, elaborează normative generale de determinare a capacităţilor de producţie.Art. 80. - După îndeplinirea duratelor normate de serviciu, fondurile fixe pot fi scoase din funcţiune în condiţiile şi cu aprobările prevăzute de lege.Dezmembrarea şi demolarea fondurilor fixe se va face numai cu recuperarea şi valorificarea tuturor pieselor, subansamblelor şi celorlalte materiale refolosibile. Pentru fondurile fixe amortizate, care se justifica din punct de vedere economic să fie menţinute în funcţiune, se vor examina şi aplica soluţii eficiente de modernizare a acestora, în condiţiile legii. +  Capitolul 8 Normarea consumurilor de materii prime, materiale, combustibili şi energieArt. 81. - Materiile prime, materialele, combustibilîi şi energia precum şi celelalte resurse materiale se folosesc în întreaga economie naţionala numai pe bază de norme şi normative de consum aprobate potrivit legii.Normele şi normativele de consumuri materiale şi energetice pentru produsele şi tehnologiile existente în fabricaţie se revizuiesc anual şi se aproba odată cu adoptarea planului.Pentru obiectivele de investiţii, produsele şi tehnologiile noi, normele şi normativele de consumuri materiale şi energetice se elaborează şi se supun aprobării odată cu proiectele de execuţie.Produsele şi tehnologiile noi, precum şi modernizarea celor existente nu pot fi proiectate şi introduse în producţie decît dacă asigura consumuri specifice materiale şi energetice mai reduse faţă de cele aflate în fabricaţie, urmărindu-se de regula atingerea celor mai bune performanţe realizate în ţara şi străinătate în domeniul respectiv.Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, institutele de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică, de proiectare şi de învăţămînt superior răspund de reducerea sistematica a normelor de consum, creşterea permanenta a eficientei utilizării şi valorificării resurselor materiale, în care scop sînt obligate să asigure: a) crearea de produse noi şi reproiectarea celor existente, în construcţie uşoară, miniaturizate şi cu parametri funcţionali competitivi, prin perfecţionarea principiilor functionale, sporirea valorii de întrebuinţare, îmbunătăţirea calităţii, durabilitatii şi a fiabilitatii, simplificarea operaţiilor de întreţinere şi reparaţii, astfel încît să se asigure creşterea sistematica a gradului de valorificare a resurselor materiale; b) aplicarea sau extinderea tehnologiilor noi care să asigure creşterea gradului de utilizare a materialelor, a randamentelor şi performantelor maşinilor-unelte şi utilajelor din dotare, creşterea productivitatii muncii; c) utilizarea de materiale tipizate, eficiente, produse în ţara şi limitarea la strictul necesar a întrebuinţării celor provenite din import; d) extinderea utilizării materialelor noi inlocuitoare avantajoase tehnico-economic; e) creşterea gradului de recuperare şi refolosire eficienta a materialelor recuperabile şi a resurselor energetice refolosibile rezultate din procesele tehnologice; f) asigurarea funcţionarii utilajelor şi instalaţiilor la parametrii proiectati, îmbunătăţirea calităţii reparaţiilor şi a asistenţei tehnice de exploatare; g) creşterea randamentului proceselor termice, concomitent cu micşorarea pierderilor de transport şi distribuţie a agenţilor energetici; h) extinderea tehnologiilor economice de debitare, debitarilor complexe, concomitent cu asigurarea aprovizionarii materialelor la dimensiuni fixe şi multiple, conform necesităţilor producţiei.Art. 82. - Întreprinderile, centralele, unităţile de cercetare, inginerie tehnologică şi de proiectare, ministerele, celelalte organe centrale şi locale au obligaţia de a asigura normarea consumurilor pentru toate categoriile de materii prime, materiale, combustibili, energie prin: a) norme şi normative de consum, care stabilesc limitele maxime ale consumurilor materiale şi energetice pe unitatea de produs; b) normative de valorificare, prin care se determina limita minima a valorii produselor ce trebuie obţinută prin prelucrarea unei unităţi de material; c) coeficienţi de utilizare, care reprezintă proporţia minima în care materialele utilizate se regăsesc în produsele finite.Art. 83. - Normele şi normativele de consum, ceilalţi indicatori utilizaţi în normarea consumurilor se determina pe baza documentaţiilor tehnice ale produselor, îmbunătăţite la nivelul celor mai bune realizari din ţara şi din străinătate, corespunzător sarcinilor din planul de cercetare ştiinţifică şi de introducere a progresului tehnic, inventiilor, inovatiilor şi măsurilor tehnico-organizatorice din programele de reducere a consumurilor materiale cu efect în perioada pentru care se face normarea.Determinarea normelor şi normativelor de consum se face luînd în considerare numai materii prime, materiale, repere şi subansamble prevăzute în normele de tipizare aprobate.Prin acţiunea de tipizare a materiilor prime, materialelor, reperelor şi subansamblelor trebuie să se asigure, în principal: a) stabilirea tipurilor optime şi reducerea la strictul necesar a numărului de tipodimensiuni; b) reducerea consumurilor normate de materii prime, materiale, combustibili şi energie, creşterea eficientei economice prin introducerea pe scara larga a progresului tehnic, îmbunătăţirea calităţii şi fiabilitatii produselor; c) extinderea posibilităţii de utilizare multipla între repere şi sortimente, la o gama cît mai larga de produse; d) creşterea ponderii materiilor prime, materialelor şi produselor din producţia interna, precum şi a gradului de valorificare a materiilor prime şi materialelor introduse în ciclurile de fabricaţie.Art. 84. - În activitatea de construcţii-montaj, normele de consum se stabilesc pe baza normelor de deviz şi în funcţie de volumul şi structura lucrărilor de construcţii-montaj planificate. Normele de deviz vor cuprinde materialele de construcţii tipizate, prevăzute în proiectele tip aprobate şi vor fi revazute sistematic, în vederea reducerii consumurilor, extinderii utilizării de noi materiale din ţara, cu consumuri energetice reduse.La elaborarea proiectelor tip şi refolosibile, a tuturor documentaţiilor tehnice pentru obiectivele de investiţii, institutele de cercetare şi proiectare de profil au obligaţia să asigure reducerea consumurilor specifice de materiale comparativ cu soluţiile existente.Art. 85. - Normele de consum pentru produsele care se executa prin cooperare se elaborează pentru întregul produs de către întreprinderile coordonatoare a produsului, pe baza datelor transmise de întreprinderile colaboratoare.Art. 86. - Indicatorii de plan pentru normarea consumurilor materiale se aproba după cum urmează: a) plin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, pentru principalele consumuri de materii prime, materiale, combustibili şi energie electrica ale căror balante se aproba prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială; indicatorii se elaborează de către Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, în colaborare cu Comitetul de Stat al Planificarii, pe baza propunerilor primite de la centrale, ministere şi celelalte organe centrale şi locale; b) de către Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, pentru consumurile detaliate din indicatorii de consum aprobaţi prin planul naţional unic de dezvoltare ecomico-socială, la propunerea ministerelor şi celorlalte organe centrale sau locale; c) de către ministere, celelalte organe centrale şi locale, pentru principalele consumuri privind materialele ale căror balante se aproba de acestea, la propunerea centralelor şi celorlalte unităţi din subordine; d) de către centrale şi întreprinderi, pentru alte consumuri materiale decît cele aprobate potrivit prevederilor de la lit. a) - c).Indicatorii de plan pentru normarea consumurilor materiale se elaborează în deplina concordanta cu producţia nominalizată în plan la nivelul fiecărei trepte organizatorice.Art. 87. - Normele de consum stau la baza elaborării planului de aprovizionare tehnico-materială, contractării, livrării, introducerii în consum şi utilizării materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei în industrie, agricultura, construcţii-montaj, transporturi, prestarea de servicii şi în alte activităţi economice.Art. 88. - Ministerele, celelalte organe centrale sau locale şi unităţile economice sînt obligate să asigure îmbunătăţirea sistematica a indicatorilor de normare a consumurilor, pe bază de programe pentru reducerea consumurilor normate.Programele se elaborează în fiecare întreprindere, la nivel de reper, subansamblu şi produs şi vor cuprinde: măsuri tehnico-organizatorice cu efecte de reducere a consumurilor materiale în perioada pentru care se elaborează programul; cuantumul reducerilor materiale aferente fiecărei măsuri propuse; termenele principalelor faze de realizare şi termenul de aplicare.Art. 89. - Pe baza programelor elaborate de întreprinderi, a analizelor proprii, a rezultatelor lucrărilor de cercetare şi proiectare, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale vor elabora programe pentru reducerea consumurilor normate, pe grupe de produse, tehnologii şi categorii de materiale pe ansamblul centralei, respectiv ministerului.Art. 90. - Programele de reducere a consumurilor normate se vor elabora în cadrul lucrărilor pentru întocmirea şi definitivarea planurilor cincinale, cu eşalonare pe ani, şi se vor actualiza anual potrivit legii, ţinînd seama şi de măsurile stabilite în acţiunile de reducere a consumurilor materiale.Art. 91. - Ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile au obligaţia să asigure baza tehnico-materială a măsurilor propuse în programele de reducere a consumurilor şi sa includă în planul de cercetare ştiinţifică şi de introducere a progresului tehnic sarcinile de proiectare şi asimilare în producţie rezultate din aceste programe.De asemenea, sînt obligate sa conlucreze pentru soluţionarea operativă a problemelor şi îndeosebi a celor de cooperare şi sa reflecte în indicatorii de plan pentru normarea consumurilor efectele reducerii consumurilor materiale rezultate ca urmare a aplicării prevederilor programelor.Elaborarea şi urmărirea realizării programelor de reducere a consumurilor, a normelor şi normativelor de consum se fac prin compartimentele tehnice din întreprinderi, centrale şi ministere. +  Capitolul 9 Planificarea şi realizarea aprovizionarii tehnico-materiale +  Secţiunea 1 Planificarea aprovizionarii tehnico-materialeArt. 92. - Planul de aprovizionare tehnico-materială asigura baza materială necesară îndeplinirii sarcinilor şi obiectivelor planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, în condiţiile fundamentarii consumurilor prin norme şi normative, corelat cu structura fizica a producţiei, precum şi a valorificării complete a tuturor materiilor prime şi a resurselor materiale refolosibile, a întregului potenţial tehnico-productiv, încadrării în normele de stoc, stabilirii unor rezerve de plan care să permită desfăşurarea continua a proceselor productive.Planul de aprovizionare tehnico-materială se elaborează în cadrul activităţii de întocmire a planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, pe toate treptele organizatorice pornind de la unităţile de baza economice, social-culturale şi teritorial-administrative.A. Balantele materialeArt. 93. - Sarcina elaborării şi prezentării proiectelor balantelor materiale şi soluţiilor de echilibrare ale acestora pentru planurile cincinale şi anuale, adaptării balantelor materiale potrivit imbunatatirilor ce se aduc planurilor anuale, emiterii repartitiilor pentru încheierea sau adaptarea contractelor economice şi răspunderea pentru executarea balantelor aprobate revine coordonatorilor de balante.Coordonator de balanţa este principalul producător: întreprindere, centrala, minister. Coordonator poate fi şi unitatea de desfacere sau, după caz, principalul beneficiar.Art. 94. - Coordonatorii de balante, pe baza resurselor alocate titularilor de plan prin balantele materiale din planul cincinal, vor emite repartiţii desfăşurate pe fiecare an al cincinalului, pe beneficiari, cu indicarea furnizorilor, precum şi repartiţii anuale cu defalcare pe trimestre, corespunzător prevederilor actualizate din planurile anuale.Repartiţiile se vor emite atît pentru materiile prime, materialele, produsele, piesele şi subansamblele noi, cît şi pentru cele refolosibile, provenite din propria unitate sau de la alte unităţi, precum şi pentru materialele inlocuitoare a unor resurse deficitare.Art. 95. - Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale sau locale, precum şi cu coordonatorii de balante, unităţile producătoare şi consumatoare vor lua măsuri pentru ca la elaborarea balantelor energetice şi de materiale să fie cuprinse toate resursele disponibile, inclusiv cele recuperabile de orice fel, iar repartizarea acestora să se facă pe categorii de consumuri, pe bază de norme fundamentate tehnic.Organele şi unităţile prevăzute la alineatul precedent răspund de: a) includerea integrală în balante a resurselor din ţara, astfel încît să asigure dezvoltarea bazei interne de materii prime, încărcarea optima a capacităţilor de producţie, cu evidentierea distinctă a tuturor resurselor materiale refolosibile; b) asigurarea volumului de mărfuri pentru export, în conformitate cu sarcinile fizice nominalizate în planul de comerţ exterior şi cooperare economică internationala; c) repartizarea judicioasă a resurselor pe consumatori, pe bază de norme şi normative de consum şi de stoc, a structurii planificate a producţiei fizice şi cu promovarea în consum a materialelor inlocuitoare, eficiente din punct de vedere economic; d) acoperirea necesarului de marfa pentru fondul pieţei; e) prevederea de rezerve dimensionate în funcţie de natura materialelor şi specificul proceselor productive, în vederea acoperirii unor nevoi neprevăzute sau cerinţe suplimentare care apar în cursul executării planului.Destinaţia rezervelor din balantele materiale se stabileşte de către Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, ţinînd seama de priorităţile stabilite în utilizarea resurselor materiale, de sarcinile de producţie sau de prestaţii şi de normele de consum şi de stoc; pentru produsele ale căror balante se aproba prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, stabilirea destinaţiei rezervelor se face cu consultarea Comitetului de Stat al Planificarii.Art. 96. - Odată cu propunerea construirii de noi capacităţi, de dezvoltare a celor existente sau de introducere în fabricaţie a noi produse, ministerele, împreună cu coordonatorii de balante, vor stabili măsurile ce se impun pentru asigurarea certa şi în perspectiva, îndeosebi din ţara, a necesarului de materii prime, materiale, produse de completare, piese de schimb şi ambalaje, precum şi pentru desfacerea producţiei ce urmează a se realiza pe aceste capacităţi după punerea lor în funcţiune.Art. 97. - În scopul elaborării balantelor materiale, centralele sînt obligate sa transmită coordonatorilor de balante necesarul de consum fundamentat tehnico-economic pentru materiile prime, materialele, ambalajele, piesele de schimb, combustibilii, carburanţii, energia, maşinile şi utilajele la care se elaborează balante, respectiv datele privind nivelurile de producţie şi celelalte resurse ce se cuprind în balante.Pentru unităţile direct subordonate ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, obligaţiile prevăzute la alin. 1 se aduc la îndeplinire de acestea.Fundamentarea necesarului de aprovizionare se va face pe bază de norme şi normative de consum şi de stoc aprobate, în condiţiile valorificării superioare a tuturor resurselor materiale, accentuarii reducerii consumurilor specifice, creşterii indicilor de valorificare şi de utilizare a materiilor prime, intensificării recuperării şi reutilizarii tuturor materiilor prime, materialelor şi resurselor energetice refolosibile.Art. 98. - Balantele materiale pentru planurile cincinale şi anuale se aproba astfel: a) prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, pentru materiile prime, materialele, combustibilii, carburanţii, energia, maşinile şi utilajele cu rol hotărîtor în dezvoltarea economiei şi în stabilirea proportiilor între ramurile acesteia; b) de către organele de conducere colectivă din ministere şi celelalte organe centrale sau de organele locale, cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Comitetului de Stat al Planificarii, pentru alte produse importante care condiţioneaza îndeplinirea unor sarcini din planul naţional unic de dezvoltare economico-socială sau la care sînt necesare importuri ori se prevăd sarcini de export; c) de către organele de conducere colectivă din centrale şi întreprinderi, însuşite de către ministerul tutelar şi cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodării Fondurilor Fixe, pentru celelalte produse.Art. 99. - Nomenclatorul produselor pentru care se elaborează balante, coordonatorii de balante, precum şi competentele de aprobare a balantelor materiale se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Comitetului de Stat al Planificarii.Actualizarea nomenclatorului balantelor materiale, ca urmare a modificărilor ce rezultă din aplicarea unor dispoziţii legale privind indicatori ai planului naţional unic de dezvoltare economico-socială sau din schimbarea structurii organizatorice ori a profilului de activitate al titularilor de plan se va face de către Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Comitetul de Stat a Planificarii.Art. 100. - Pe baza resurselor şi destinaţiilor din balantele materiale aprobate şi a specificatiilor pe sortimente, tipuri şi dimensiuni primite de la beneficiari, coordonatorii de balante vor elabora balantele analitice, programele de fabricaţie, precum şi cele de optimizare a transporturilor şi vor emite repartiţiile pe beneficiari în limita cantităţilor repartizate prin balante titularilor de plan.Cantităţile de materiale care se aloca unităţilor economice trebuie să fie în stricta concordanta cu producţia fizica sau cu volumul de prestări de servicii planificat şi cu normele de consum şi de stoc.Coordonatorii de balante vor putea modifica sau anula repartiţiile emise numai în cazurile în care această măsură este consecinţa modificării unor sarcini din planul naţional unic de dezvoltare economico-socială sau a dispoziţiei obligatorii emise de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe în condiţiile prezentei legi.Se interzice modificarea sau anularea repartitiilor de către coordonatorii de balante după expirarea perioadei pentru care acestea au fost emise.B. Normarea stocurilor de materii prime, materiale, combustibili şi carburanţiArt. 101. - Normele de stoc trebuie să asigure desfăşurarea ritmica a producţiei conform planului şi a proceselor tehnologice, în condiţiile folosirii cu maximum de eficienta a resurselor materiale şi a capacităţilor de producţie.Normele de stoc se revizuiesc anual şi se aproba odată cu adoptarea planului naţional unic de dezvoltare economico-socială.În activitatea de aprovizionare tehnico-materială unităţile economice sînt obligate să se încadreze în normele de stoc aprobate.Art. 102. - La dimensionarea nivelului normelor de stoc, întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale şi locale sînt obligate să asigure: a) desfăşurarea continua, ritmica, a proceselor de producţie, folosirea intensiva a capacităţilor de producţie şi a forţei de muncă, în condiţiile respectării stricte a consumurilor normate, evitînd golurile în aprovizionare; b) reflectarea modificărilor intervenite în structura producţiei şi consumului, în creşterea complexităţii tehnologiilor şi a calităţii produselor ce se executa; c) reducerea sistematica a consumurilor materiale pe baza perfecţionării continue a produselor şi tehnologiilor, precum şi a largirii bazei de materii prime interne; d) corelarea judicioasă între dinamica stocurilor materiale şi dinamica producţiei nete, astfel încît pe ansamblul economiei volumul stocurilor materiale raportat la 1.000 lei venit naţional creat să prezinte o dinamica descrescătoare; e) reflectarea măsurilor de perfecţionare continua a procesului de aprovizionare tehnico-materială, în special în ce priveşte optimizarea fluxurilor de transport şi zonarea aprovizionarii, precum şi a surselor aprovizionare; pentru produsele cu pondere la import, nivelul stocurilor va ţine seama de durata ciclurilor de aprovizionare pe diferite pieţe; f) scurtarea ciclului de fabricaţie specific diferitelor subramuri şi grupe de produse, îmbunătăţirea organizării producţiei şi optimizarea fluxurilor de producţie şi a loturilor de fabricaţie, corelarea stocurilor de produse finite cu mărimea ciclurilor de livrare şi facturare, eliminindu-se imobilizarile în stocuri de produse finite.Determinarea nivelului normelor de stoc de materii prime, materiale şi produse se face potrivit metodologiei aprobate de Consiliul de Miniştri.Art. 103. - Nivelurile normelor de stoc se stabilesc după cum urmează: a) nivelul normelor de stoc la producători pentru fiecare materie prima, material, combustibil şi produse se stabileşte prin balantele materiale; b) nivelul normelor de stoc la consumatori pentru fiecare materie prima, material, combustibil, carburant şi produs la care se elaborează balante materiale se stabileşte de către ministere şi celelalte organe centrale şi locale, împreună cu coordonatorii de balante şi se aproba de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Comitetul de Stat al Planificarii, în cadrul resurselor materiale prevăzute prin planul naţional unic de dezvoltare economico-socială; c) pentru alte produse, normele de stoc la producător şi consumator se stabilesc de organul de conducere colectivă al unităţii economice.Desfăşurarea nivelurilor normelor de stoc stabilite potrivit lit. a) şi b) se face odată cu ceilalţi indicatori ai planului naţional unic de dezvoltare economico-socială.Art. 104. - Se interzice consumarea de către unităţile economice a stocurilor normate în scopul depăşirii planului de producţie sau pentru acoperirea unor consumuri mai mari decît cele aprobate.Art. 105. - În cadrul stocurilor normate se stabilesc stocuri de siguranţă, pentru asigurarea continuităţii procesului de producţie în cazul eventualelor întreruperi în aprovizionare, ca urmare a unor neregularităţi în procesul de producţie al furnizorilor sau în transporturi.Stocurile de siguranţă vor putea fi consumate numai cu aprobarea organului ierarhic superior, în cazuri temeinic justificate, cu obligaţia reintregirii lor, în termenul cel mai scurt, din livrările curente. Pentru materiile prime şi materialele ale căror balante se aproba odată cu planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, stocurile de siguranţă vor putea fi consumate numai cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe.Pentru rezolvarea unor probleme care apar în procesul de aprovizionare tehnico-materială, determinate de întreruperi în livrări, modificări în structura producţiei, pentru intervenţii urgente în cazul unor avarii, calamitati şi în alte situaţii similare, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe va constitui stocuri de intervenţie în bazele de aprovizionare tehnico-materială din subordine; stocurile de intervenţie nu sînt considerate ca stocuri cu mişcare lenta şi fără mişcare şi se crediteaza cu dobinda curenta.Art. 106. - Întreprinderile, centralele, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale sînt obligate ca, în cazul modificărilor de plan, sa adapteze în mod corespunzător normele de stoc şi sa ia măsuri pentru introducerea în circuitul economic, potrivit prevederilor prezentei legi, a stocurilor devenite disponibile ca urmare a acestor modificări.Art. 107. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor, Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale, Direcţia Centrala de Statistica împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale vor analiza periodic stocurile de materii prime şi materiale existente în economie comparativ cu cele avute în vedere la elaborarea planului şi vor face propuneri de reglementare a acestora. +  Secţiunea 2 Desfăşurarea aprovizionarii tehnico-materiale şi gospodărirea judicioasă a resurselor materialeArt. 108. - Aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibili şi alte produse din ţara şi din import se efectuează în temeiul contractelor încheiate, astfel: a) cantităţile vagonabile, prin livrări directe de la producători sau, după caz, de la punctul de frontieră la consumatorul efectiv; b) cantităţi nevagonabile:- prin reţeaua de baze a Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, pentru materialele de uz general şi pentru materialele din import care necesita să fie lotizate în bazele de la frontiera înainte de livrarea către diferiţi consumatori din ţara;- prin bazele specializate ale ministerelor şi centralelor, în cadrul nomenclatoarelor stabilite cu acordul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, pentru materialele şi produsele specifice unor ramuri de activitate, pentru cele de valoare ridicată sau care sînt uşor perisabile ori degradabile, precum şi pentru materialele şi produsele speciale din import sau care se importa în cantităţi mici.Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe poate prelua, cu avizul Ministerului Finanţelor, desfacerea integrală prin reţeaua proprie de baze şi depozite a unor materiale şi aprovizionarea integrală a unor unităţi economice, în condiţiile în care se asigura o eficienta economică sporită a procesului de desfacere şi aprovizionare, urmînd ca livrările cantităţilor vagonabile să se efectueze direct de la furnizor la consumator.Este interzisă derularea prin bazele de aprovizionare-desfacere a maşinilor şi utilajelor.Art. 109. - Coordonatorii de balante sînt obligaţi sa emita repartiţiile iar întreprinderile şi centralele sa încheie contractele pe baza calculelor prealabile de optimizare a transporturilor, asigurind reducerea distantelor de transport, eliminarea transporturilor inutile, încadrarea în zonele de desfacere-aprovizionare aprobate.Totodată, se va asigura ca bazele de la care se transporta materiale, mai cu seama pentru construcţii, să se afle cît mai aproape de locul de consum, de regula, în judeţul respectiv.La stabilirea amplasamentelor noilor capacităţi producătoare sau consumatoare de materii prime şi materiale de masa, titularii de plan sînt obligaţi sa ţină seama de soluţiile optimizate de transport pentru aprovizionare şi desfacerea produselor.Art. 110. - Unităţile economice trebuie să asigure aprovizionarea tehnico-materială numai cu materii prime, materiale, piese, subansamble şi ansamble de uz general care, prin parametrii lor tehnico-economici, se încadrează în normele de tipizare şi să livreze produsele finite numai dacă întrunesc condiţiile prevăzute în aceste documente.Art. 111. - Pentru prevenirea formării de stocuri disponibile sau fără mişcare de materii prime, materiale, piese de schimb, ambalaje şi produse, în situaţiile în care unităţile socialiste realizează economii de materiale, folosesc inlocuitori ai unor materiale deficitare, apar schimbări în structura producţiei, modificări ale sarcinilor de plan sau din alte cauze, planul de aprovizionare, repartiţiile şi contractele economice se modifica sau se adapteaza pe baza cererilor fundamentate ale unităţilor beneficiare, în condiţiile prezentei legi.În acest scop, unităţile beneficiare vor transmite organului ierarhic superior cererile fundamentate de renunţare, pentru produsele la care se elaborează balante materiale, astfel: a) pentru maşini, utilaje şi instalaţii de serie, organe de asamblare, scule, impletituri şi tesaturi din sirma, cabluri şi conductori electrici, rulmenti, armături, produse electrotehnice şi electronice, cu cel puţin 90 de zile înainte de începerea trimestrului în care este prevăzută livrarea; b) pentru materii prime, materiale şi alte produse, cu cel puţin 60 de zile înainte de începerea trimestrului în care este prevăzută livrarea.În cazul produselor specificate prin bazele de aprovizionare tehnico-materială, cererile de renunţare se transmit acestora, iar termenele de mai sus se reduc cu 15 zile.La maşini, utilaje şi instalaţii complexe, cu ciclu lung de fabricaţie, unităţile beneficiare pot renunţa în condiţiile şi la termenele stabilite de părţi prin contract, în funcţie de specificul de fabricaţie a fiecărui produs.La produsele la care nu se elaborează balante materiale, modificarea contractelor se va face prin acordul de voinţa al părţilor contractante, potrivit legii.Art. 112. - Pe baza cererilor de renunţare, organul ierarhic superior, în termen de 10 zile, va redistribui cantităţile respective unităţilor din subordine, în funcţie de cererile temeinic fundamentate apărute în cursul executării planului şi va incunostinta despre aceasta coordonatorii de balante.Pentru cantităţile rămase neredistribuite, ministerele şi celelalte organe centrale şi locale vor transmite cererile de renunţare, temeinic fundamentate, Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, cu cel puţin 75 de zile înainte de începerea trimestrului la care se referă pentru produsele prevăzute la art. 111 lit. a), respectiv 45 de zile, pentru produsele prevăzute la art. 111 lit. b).Art. 113. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe va include în rezerva de plan cantităţile comunicate potrivit art. 112 alin. 2, în vederea stabilirii destinaţiilor potrivit legii.Art. 114. - Coordonatorii de balante sînt obligaţi sa modifice în termen de 5 zile de la primirea comunicării privind măsurile de redistribuire, repartiţiile emise unităţilor furnizoare şi beneficiare, în vederea adaptării contractelor economice. În acest scop, beneficiarii transmit coordonatorilor de balante, în aceleaşi termene prevăzute la art. 111 alin. 2, cererile de renunţare, cu precizarea modificării specificatiilor.Art. 115. - Pentru modificări de specificăţii în cadrul cantităţilor repartizate şi a contractelor încheiate, cererile justificate se transmit direct coordonatorilor de balante, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112 alin. 2. Coordonatorii de balante sînt obligaţi sa accepte modificări, dacă se încadrează în capacitatile şi profilul de producţie şi sa comunice în termen de cel mult 5 zile modificările celor interesaţi.Art. 116. - În cazul modificării, adaptării sau încetării executării contractelor, părţile contractante, organele lor ierarhic superioare şi coordonatorii de balante vor lua măsuri operative pentru evitarea formării de stocuri supranormative sau disponibile, prin modificarea, în condiţiile legii, a programelor de fabricaţie, a graficelor de livrări şi de aprovizionare sau, după caz, a balantelor materiale.Art. 117. - Stocurile de materiale disponibile sau fără mişcare, care nu au putut fi valorificate de către unităţile deţinătoare potrivit legii, vor fi comunicate bazelor de aprovizionare tehnico-materială din subordinea Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, pentru materialele şi produsele de uz general, sau bazelor departamentale specializate, pentru materialele şi produsele specifice, pînă la data de 15 ale lunii următoare. Bazele vor asigura redistribuirea directa, de la deţinător, a acestor stocuri sau, după caz, le vor prelua în depozite proprii, în termen de 20 de zile prin contract sau confirmare scrisă a ofertei de preluare şi pe bază de certificat de calitate.Stocurile preluate vor fi creditate cu dobinda curenta, creditele urmînd a fi rambursate pe măsura valorificării stocurilor respective, dar nu mai tirziu de doi ani de la acordarea creditelor.Art. 118. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale vor organiza în cadrul sistemului informational al aprovizionarii tehnico-materiale evidenta centralizata, pe calculator, a stocurilor de materiale disponibile sau fără mişcare şi vor lua măsuri pentru redistribuirea operativă a acestora unităţilor care intimpina dificultăţi în asigurarea bazei materiale necesare realizării sarcinilor de producţie.Art. 119. - În activitatea de depozitare, manipulare şi conservare a bunurilor materiale, unităţile socialiste au obligaţia să asigure: a) recepţia, depozitarea şi conservarea corespunzătoare, astfel încît să se menţină calitatea şi integritatea produselor; b) circulaţia raţională în depozite, utilizarea judicioasă a spaţiilor de depozitare prin încărcarea optima a suprafeţelor existente; c) mecanizarea operaţiilor de manipulare, transport şi depozitare a produselor, creşterea gradului de dotare cu mijloace mecanice de ridicat şi transportat; d) evitarea pierderilor în manipularea, depozitarea şi transportul produselor şi crearea condiţiilor de reducere continua a coeficienţilor de perisabilitate stabiliţi potrivit legii şi de restringere a nomenclatorului de produse perisabile; e) asigurarea unei gestionari şi evidente stricte a bunurilor materiale şi a integrităţii patrimoniului încredinţat spre gospodărire.Art. 120. - Ministerele şi celelalte organe centrale coordonatoare de ramura sau domenii de activitate, cu avizul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, vor elabora şi propune norme maxime fundamentate tehnic şi condiţiile în care se pot acorda scazamintele la bunurile perisabile, specifice ramurilor sau domeniilor ce le coordonează. Normele de perisabilitate se aproba de Consiliul de Miniştri.Pentru mărfurile din reţeaua comercială, normele de perisabilitate se propun de Ministerul Comerţului Interior. +  Secţiunea 3 Gospodărirea şi circulaţia ambalajelorArt. 121. - Ambalarea mărfurilor se face în funcţie de specificul fiecărei categorii de marfa, cu limitarea la strictul necesar a ambalajelor şi materialelor de ambalare, în condiţii care să asigure păstrarea calităţii, integritatea şi conservarea produselor pe întregul parcurs de la producător la consumator, reducerea greutatii ambalajelor, stabilirea unor unităţi de incarcatura judicioase, aplicarea tehnologiilor moderne de transport şi de manipulare, eliminarea materialelor scumpe şi deficitare, reducerea cheltuielilor de circulaţie.Art. 122. - Pentru fiecare tip de ambalaj de transport se stabilesc durate normate de serviciu în funcţie de viteza anuală de rotaţie a acestuia, de specificul mărfii, de condiţiile de manipulare, conservare şi transport, precum şi de materialele din care este confectionat ambalajul.În cadrul duratei normate de serviciu unităţile socialiste sînt obligate să asigure rotatia cît mai rapida a ambalajelor, cu respectarea normativelor privind numărul minim de cicluri ce trebuie efectuate de fiecare tip de ambalaj.Dotarea prin plan cu ambalaje noi a unităţilor socialiste se face numai după îndeplinirea duratei de serviciu şi a numărului de cicluri de utilizare normate a ambalajelor din folosinţă.Art. 123. - Circulaţia mărfurilor ambalate şi a ambalajelor după utilizare se face cu reducerea la strictul necesar a operaţiilor de manipulare şi depozitare şi cu eliminarea verigilor intermediare, potrivit următoarelor reguli de baza: a) pentru mărfurile ambalate care se livreaza între unităţi producătoare, ambalajele se restituie de către unitatea beneficiara direct unităţii furnizoare; b) mărfurile destinate fondului pieţei, ambalate de producător, circula, de regula, direct de la unitatea producătoare la magazinul de desfacere cu amănuntul, iar restituirea ambalajelor se face către unitatea producătoare cu mijloacele de transport utilizate pentru aducerea mărfurilor; c) mărfurile livrate în vrac, containere, cisterne, butoaie, lăzi, vagoane şi alte asemenea mijloace circula direct de la producător la magazinele de desfacere sau la depozitele din centrele de consum. Depozitele sînt obligate să asigure sortarea, împărţirea în loturi, îmbutelierea, preambalarea şi celelalte operaţiuni prealabile livrării către beneficiar. Ambalajele de transport se restituie producătorului de către depozit şi respectiv depozitului de către beneficiar, cu mijloacele de transport cu care a fost adusă marfa.Unităţile beneficiare sînt obligate să asigure buna gospodărire, manipularea cu grija, efectuarea de reparaţii şi livrarea în termen a ambalajelor către unităţile furnizoare de marfa, iar acestea sînt obligate sa primească integral ambalajele de la unităţile beneficiare, în conformitate cu repartiţiile emise şi contractele încheiate şi să asigure repararea acestora înainte de recirculare, cu respectarea stricta a normativelor de circulaţie stabilite.Art. 124. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi economice răspund de: a) modernizarea şi perfecţionarea ambalajelor şi ambalarii produselor, extinderea tipurilor eficiente de ambalaje care se întrebuinţează repetat, realizarea de ambalaje rezistente la transport, manipulare şi depozitare, igienice şi cu aspect atragator, în condiţiile unui consum raţional de materiale; b) asigurarea depozitarii, întreţinerii, repararii şi manipulării corespunzătoare a ambalajelor, respectarea stricta a normativelor de utilizare stabilite; c) livrarea potrivit prevederilor de plan a bunurilor de consum destinate populaţiei în sistem preambalat; d) stabilirea modurilor de ambalare şi de formare a unităţilor de incarcatura în funcţie de caracteristicile tehnice ale sistemelor de manipulare, transport, depozitare şi distribuire pe întregul parcurs al produselor, pînă la beneficiari; adoptarea de soluţii care să satisfacă toate cerinţele determinate de aplicarea tehnicilor moderne de manipulare, transport şi depozitare; e) extinderea mecanizarii operaţiilor de încărcare-descărcare, precum şi a paletizarii, containerizarii şi transcontainerizarii, urmărind reducerea continua a timpului de imobilizare a mijloacelor de transport.Art. 125. - Unităţile socialiste răspund de gospodărirea şi întreţinerea ambalajelor pe toată durata normata de serviciu, precum şi de folosirea intensiva, cu maxima eficienta, a materialelor de ambalare şi ambalajelor alocate prin plan.După îndeplinirea duratei de serviciu şi a numărului de cicluri normate ale ambalajelor, unităţile socialiste sînt obligate: a) sa utilizeze în continuare ambalajele care sînt în stare de funcţionalitate, economiile obţinute prin depăşirea duratei de serviciu normata a ambalajelor vor constitui unul dintre criteriile de premiere a personalului muncitor care a contribuit la obţinerea acestora; b) sa repare, în vederea refolosirii, ambalajele deteriorate care, după îndeplinirea duratei de serviciu şi a numărului de cicluri de utilizare normate, pot fi folosite în continuare; c) sa valorifice, ca materii prime vechi, ambalajele deteriorate cu durata totală de serviciu îndeplinită şi care nu mai pot fi reparate.Art. 126. - Introducerea în circuitul economic a oricăror categorii de ambalaje se poate face numai cu respectarea normelor de tipizare aprobate potrivit legii şi dacă se asigura prin această măsură creşterea eficientei economice în activitatea de producţie şi de circulaţie a mărfurilor. Asimilarea şi producţia de ambalaje noi sau de serie mare se fac pe baza avizului Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, în urma efectuării de către acesta a verificărilor şi încercărilor privind materialele utilizate, numărul de cicluri de refolosire, durabilitatea şi a altor parametri tehnici şi economici.Art. 127. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor împreună cu celelalte ministere şi organe centrale sau locale vor asigura introducerea şi extinderea containerizarii şi paletizarii, luînd măsuri pentru adaptarea corespunzătoare a mijloacelor existente de transport feroviare, navale şi auto, precum şi pentru mecanizarea operaţiunilor de încărcare şi descărcare a mărfurilor.Art. 128. - Ministerele, celelalte organe centrale sau locale şi unităţile socialiste răspund de elaborarea de programe speciale anuale, cincinale şi de perspectiva, în vederea extinderii tipurilor eficiente de ambalaje, folosirii de noi materiale şi tipuri de ambalaje, cu consumuri specifice reduse, utilizării de tehnologii de mare randament pentru ambalare, manipulare, transport şi conservare a produselor şi răspund de realizarea acestora. +  Capitolul 10 Atribuţii în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, gospodăririi resurselor materiale şi a fondurilor fixeArt. 129. - Consiliul de Miniştri răspunde de înfăptuirea sarcinilor cuprinse în planul naţional unic de dezvoltare economico-socială cu privire la asigurarea aprovizionarii tehnico-materiale şi ia măsuri pentru extinderea bazei interne de materii prime şi energetice, întărirea disciplinei în gospodărirea combustibililor şi a energiei, recuperarea şi valorificarea tuturor resurselor materiale refolosibile, realizarea necesarului de maşini, utilaje, instalaţii şi piese de schimb. De asemenea, controlează şi urmăreşte folosirea optima, în întreaga economie, a fondurilor fixe, a tuturor capacităţilor de producţie, în condiţii de siguranţă şi de eficienta economică.Consiliul de Miniştri răspunde de luarea măsurilor necesare pentru aprovizionarea ritmica a economiei cu materii prime, materiale, combustibili şi energie, în concordanta cu cerinţele de realizare a sarcinilor de plan, pentru respectarea riguroasă a normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate, pentru perfecţionarea continua a întregului proces de aprovizionare tehnico-materială.Art. 130. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe înfăptuieşte politica partidului şi statului în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, al gospodăririi resurselor materiale şi al controlului gospodăririi fondurilor fixe, în care scop: a) răspunde de realizarea aprovizionarii tehnico-materiale şi intervine operativ în vederea preintimpinarii intreruperilor ce pot apare în fluxurile de aprovizionare şi în redistribuirea resurselor materiale pentru evitarea imobilizarilor; b) răspunde, în calitate de organ central coordonator pe economie, de activităţile de normare a consumurilor, de utilizare raţională a resurselor materiale, de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile; c) asigura prin reţeaua proprie de baze şi depozite aprovizionarea materialelor din profilul de activitate al acestora; constituie în aceste unităţi, prin ordin, stocuri de intervenţie pentru produse, sortimente şi în cantităţi corelate cu specificul consumului din fiecare zona; d) participa la elaborarea şi fundamentarea planului de aprovizionare tehnico-materială; elaborează, în colaborare cu Comitetul de Stat al Planificarii, ministerele, celelalte organe centrale şi locale, precum şi cu centralele, normele şi normativele de consum şi de stoc pentru principalele materii prime, materiale şi produse care se aproba prin planul naţional unic; e) coordonează pe economie activitatea de optimizare a transporturilor, colaborind în acest scop cu Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor şi cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, furnizoare şi beneficiare; răspunde de elaborarea indicatorilor de plan pentru optimizarea transporturilor de materiale şi produse; asigura zonarea aprovizionarii; f) organizează reintroducerea în circuitul economic a stocurilor materiale disponibile şi fără mişcare, în condiţiile prezentei legi; g) îndeplineşte funcţia de organ central coordonator pe economie în domeniul utilizării şi circulaţiei ambalajelor şi al paletizarii, pachetizarii, containerizarii şi transcontainerizarii şi expedierii mecanizate a produselor; h) emite, cu consultarea ministerelor şi celorlalte organe centrale interesate, normative şi dispoziţii privind utilizarea şi circulaţia ambalajelor, paletelor şi containerelor, obligatorii pentru toate unităţile socialiste care executa activităţi supuse coordonării; i) ia sau, după caz, propune măsuri cu privire la perfecţionarea continua a organizării aprovizionarii tehnico-materiale în economie.Art. 131. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe exercita, în întreaga economie, controlul cu privire la: a) asigurarea menţinerii echilibrului balantelor materiale în cursul executării planului, emiterea repartitiilor, încheierea şi executarea contractelor economice, utilizarea şi circulaţia ambalajelor, materialelor de ambalare, paletelor şi containerelor, desfăşurarea întregului proces de aprovizionare tehnico-materială; b) respectarea de către coordonatorii de balante, de către toate unităţile socialiste, a programelor anuale de optimizare a transporturilor; c) respectarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc, precum şi îndeplinirea sarcinilor cuprinse în programele de reducere a consumurilor materiale; d) recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile; reconditionarea pieselor de schimb uzate şi valorificarea materialelor şi pieselor rezultate, dezmembrarea fondurilor fixe; e) utilizarea cu maxima eficienta a combustibililor şi energiei, recuperarea şi valorificarea resurselor energetice refolosibile, modernizarea instalaţiilor consumatoare în vederea ridicării randamentelor şi reducerii continue a consumurilor specifice energetice, reducerii pierderilor şi eliminării risipei; f) folosirea în condiţii de siguranţă a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor şi celorlalte fonduri fixe, exploatarea, întreţinerea, repararea corespunzătoare a acestora şi asigurarea cu piese de schimb; propune măsuri pentru încărcarea raţională a utilajelor şi redistribuirea celor nefolosite sau slab încărcate la alte unităţi economice; g) funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibili, potrivit legii şi prescripţiilor tehnice în vigoare; h) îndeplinirea de către centrale şi întreprinderi a obligaţiilor ce le revin cu privire la dotarea, menţinerea în stare de funcţionare, întreţinerea şi repararea aparaturii de măsura, control şi automatizare; i) asigurarea cu personal calificat corespunzător nivelului producţiei şi indicilor de utilizare planificati, pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, precum şi organizarea instruirii periodice pentru însuşirea de către acesta a instrucţiunilor de lucru.Organele de control răspund de stabilirea de măsuri, potrivit legii, care să asigure înlăturarea neajunsurilor constatate, tragerea la răspundere a persoanelor vinovate, îmbunătăţirea permanenta a activităţii.Art. 132. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, cu consultarea, după caz, a ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, emite decizii obligatorii cu privire la: a) derularea în condiţii normale a aprovizionarii tehnico-materiale, normarea consumurilor şi a stocurilor; b) utilizarea, în condiţiile prevăzute de lege, a rezervelor din balantele materiale, stabilirea de prioritati în contractare, în fixarea termenelor de livrare, în distribuirea de stocuri; c) modificarea repartitiilor şi adaptarea corespunzătoare a unor contracte încheiate, în cazul în care lipsa de resurse materiale periclitează îndeplinirea unor sarcini de importanţa deosebită pentru economia naţionala; în aceasta situaţie părţile vor pune de acord contractul cu decizia comunicată; d) interzicerea aprovizionarii şi livrărilor, atunci cînd se constata stocuri nejustificate, utilizări nerationale, risipa şi pierderi, precum şi atunci cînd prin plan sau prin alte reglementări s-a stabilit folosirea unor inlocuitori mai eficienti.Măsurile privind organizarea aprovizionarii tehnico-materiale şi a reţelelor de baze se stabilesc de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, cu acordul ministerelor, celorlalte organe centrale sau locale.Art. 133. - Compartimentele de aprovizionare şi desfacere din ministere şi din unităţile subordonate acestora sînt subordonate şi Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, în ceea ce priveşte asigurarea bazei materiale a planului, derularea aprovizionarii tehnico-materiale şi optimizarea transporturilor, aplicarea măsurilor de reducere a consumurilor materiale şi energetice, valorificarea resurselor materiale refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor, paletizarea, containerizarea şi alte activităţi privind desfăşurarea aprovizionarii tehnico-materiale.Adjunctii ministrului şi asimilaţii acestora care coordonează în cadrul ministerelor şi departamentelor activitatea de aprovizionare şi desfacere sînt subordonaţi şi ministrului aprovizionarii tehnico-materiale şi controlului gospodăririi fondurilor fixe, faţă de care răspund de întreaga activitate desfăşurată în aceste domenii în cadrul ministerului sau departamentului respectiv.Numirea şi eliberarea din funcţie a directorilor generali, directorilor generali adjuncţi, directorilor şi directorilor adjuncţi ai direcţiilor generale şi direcţiilor de aprovizionare-desfacere din ministere şi departamente se fac prin ordin al ministrului sau şefului departamentului respectiv, cu acordul ministrului aprovizionarii tehnico-materiale şi controlului gospodăririi fondurilor fixe.Art. 134. - Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Ministerul Finanţelor, Comitetul de Stat al Planificarii, băncile finanţatoare, ministerele, celelalte organe centrale şi locale răspund de stabilirea şi controlul măsurilor care să asigure încadrarea în normele de stoc de materii prime şi materiale, semifabricate, producţie neterminată şi produse finite şi de prevenirea şi lichidarea stocurilor supranormative şi a imobilizarilor financiare.Art. 135. - Comitetul de Stat al Planificarii răspunde, împreună cu ministerele şi celelalte organe centrale şi locale, de echilibrul material al planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, de asigurarea bazei tehnico-materiale necesare infaptuirii obiectivelor şi sarcinilor prevăzute şi de asigurarea prin plan a utilizării intensive, cu eficienta maxima, a fondurilor fixe. În acest scop: a) asigura echilibrarea balantelor materiale care se aproba odată cu planul naţional unic de dezvoltare economico-socială şi balanţei energiei primare, precum şi stabilirea soluţiilor de realizare a acestor balante; stabileşte, împreună cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi coordonatorii de balante, soluţii de echilibrare a balantelor materiale deficitare; b) colaborează cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe la elaborarea indicatorilor de consum din planul naţional unic de dezvoltare economico-socială; c) răspunde, împreună cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, cu celelalte ministere, organe centrale şi locale, de dezvoltarea bazei interne de materii prime, materiale şi energie, de valorificarea superioară a resurselor naturale şi a rezervelor existente în economie, în concordanta cu cerinţele pieţei interne şi tendintele conjuncturale ale pieţei externe; d) analizează, pe parcursul executării planului, modul de asigurare a materiilor prime, materialelor, utilajelor, pieselor de schimb şi propune Consiliului de Miniştri măsuri pentru menţinerea echilibrului planului naţional unic de dezvoltare economico-socială şi desfăşurarea ritmica şi eficienta a activităţii economice; e) analizează încălcarea principalelor capacităţi de producţie, suprafeţelor productive, maşinilor şi utilajelor şi asigura prin plan folosirea deplina a acestora, eliminarea locurilor inguste.Art. 136. - Ministerele, celelalte organe centrale şi locale au, în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale şi gospodăririi resurselor materiale şi a fondurilor fixe, următoarele raspunderi şi obligaţii principale: a) răspund de realizarea producţiei planificate, precum şi de asigurarea bazei tehnico-materiale pentru îndeplinirea sarcinilor de plan ce le revin; b) asigură realizarea aprovizionarii tehnico-materiale, elaborarea, echilibrarea şi realizarea balantelor materiale, respectarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate, precum şi întocmirea şi actualizarea bilanţurilor materiale şi energetice; c) răspund de încheierea şi executarea contractelor economice, îndeplinirea programelor de asimilare a produselor noi şi reproiectate şi de tipizare a produselor; d) elaborează programele pentru reducerea consumurilor normate, asigura baza tehnico-materială necesară realizării măsurilor prevăzute şi includerea în planul de cercetare ştiinţifică şi de introducere a progresului tehnic a sarcinilor de cercetare, proiectare şi asimilare în producţie, rezultate din aceste programe; e) controlează şi iau măsuri pentru preintimpinarea imobilizarilor în stocuri şi pentru redistribuirea operativă a stocurilor disponibile sau fără mişcare; f) asigura recuperarea şi reutilizarea materiilor prime, materialelor şi resurselor energetice refolosibile, utilizarea şi circulaţia ambalajelor, preambalarea, paletizarea, pachetizarea şi containerizarea produselor; g) răspund de organizarea expedierii şi primirii mărfurilor fără ambalaje de transport, prin utilizarea paletelor-lăzi, containerelor, vehiculelor speciale pentru transport în vrac sau mijloacelor de transport de uz general, în toate cazurile în care acest mod de livrare asigura integritatea calitativă şi cantitativă a produselor; h) răspund de stabilirea măsurilor necesare pentru ca proiectarea, executarea şi punerea în funcţiune, precum şi exploatarea, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe să se realizeze în condiţii de eficienta economică maxima şi în deplina siguranţa în funcţionare; i) răspund de organizarea de unităţi sau secţii de reparaţii pentru tipurile de maşini, utilaje şi instalaţii la care sînt producători sau principali deţinători, care să satisfacă necesarul de reparaţii capitale la nivelul economiei naţionale, precum şi de recuperarea şi reconditionarea pieselor de schimb; j) organizează şi controlează întocmirea şi difuzarea de cataloage cuprinzînd produsele ce se fabrica de către unităţile în subordine.Art. 137. - Centralele au, în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, gospodăririi resurselor materiale şi a fondurilor fixe, următoarele raspunderi şi obligaţii principale: a) răspund de realizarea producţiei, în structura, sortimentatia şi în cantităţile prevăzute în plan, precum şi de asigurarea prin contracte a aprovizionarii şi desfacerii producţiei, inclusiv pentru unităţile care urmează să între în funcţiune în perioada de plan; b) stabilesc nomenclatorul produselor pentru care aprovizionarea sau desfacerea se realizează centralizat de către centrala şi obligaţiile ce revin unităţilor subordonate din contractele încheiate direct de centrala; c) asigura încadrarea consumurilor în nivelurile planificate, controlează şi sprijină întreprinderile subordonate pentru realizarea la termen a măsurilor prevăzute în programele de reducere a consumurilor materiale şi a oricăror alte propuneri cu efecte de reducere a consumurilor materiale; d) răspund de preintimpinarea formării de stocuri supranormative şi pentru readucerea în circuitul economic a stocurilor disponibile şi fără mişcare; e) verifica bilanţurile materiale elaborate de către unităţile în subordine, asigura aplicarea măsurilor pentru valorificarea superioară a tuturor resurselor puse la dispoziţie, inclusiv pentru recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile; f) asigura reducerea continua a consumurilor specifice energetice, verifica bilanţurile energetice elaborate şi actualizate de întreprinderile din subordine, aplica măsurile de economisire a combustibililor şi energiei rezultate din acestea, precum şi măsurile de rationalizare şi economisire prevăzute în planurile energetice; g) asigura proiectarea, realizarea şi exploatarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, a celorlalte fonduri fixe în condiţii de eficienta economică şi deplina siguranţa în procesul de producţie; h) răspund de respectarea stricta în procesele de producţie a tehnologiilor stabilite; i) întocmesc şi difuzează cataloage comerciale, care să cuprindă produsele ce se fabrica în unităţile din subordine şi a căror desfacere este realizată de către centrala.Art. 138. - Întreprinderile au, în asigurarea bazei materiale a producţiei şi desfacerii produselor, în gospodărirea resurselor materiale de care dispun şi a fondurilor fixe din dotare, următoarele raspunderi şi obligaţii principale: a) răspund de realizarea integrală şi ritmica a producţiei în sortimentele fizice planificate, de asigurarea bazei tehnico-materiale necesare realizării producţiei şi de livrarea produselor, potrivit contractelor încheiate direct sau de către centrala; b) răspund de dimensionarea judicioasă a necesarului de materii prime, materiale, utilaje, ambalaje şi alte produse, în conformitate cu sarcinile de plan şi cu producţia contractată, cu normele, normativele de consum şi ceilalţi indicatori de consum, cu normele de stoc aprobate, de defalcarea indicatorilor de consum aprobaţi pe produse şi secţii de producţie şi de stabilirea măsurilor necesare pentru respectarea stricta a consumurilor normate; c) aplica măsuri pentru reducerea consumurilor normate, prevazind în acest scop sarcinile de cercetare, proiectare, introducerea în fabricaţie a produselor noi şi modernizate şi asigura baza tehnico-materială necesară realizării în termen a măsurilor propuse; d) răspund de preintimpinarea formării de stocuri supranormative şi de valorificarea operativă a stocurilor disponibile sau fără mişcare; e) iau măsuri de utilizare raţională a combustibililor şi energiei, cu respectarea stricta a repartitiilor emise, de modernizare a instalaţiilor, agregatelor, proceselor energetice şi tehnologice, precum şi de recuperare şi valorificare a resurselor energetice refolosibile; f) răspund de gospodărirea judicioasă a materiilor prime şi materialelor, de utilizarea de materiale inlocuitoare ale materiilor prime şi materialelor deficitare şi de recuperarea şi valorificarea integrală a resurselor materiale refolosibile, de reconditionarea pieselor schimb; g) asigura ambalarea şi formarea unităţilor de incarcatura, manipularea, depozitarea şi expediţia mecanizata a produselor; h) asigura funcţionarea continua, încărcarea optima, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe, potrivit prescripţiilor tehnice, utilitatile necesare şi răspund de evidenta capacităţilor de producţie; i) răspund de dotarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor cu aparatura de măsura, control, reglare şi automatizare prevăzută în documentaţii şi de luarea măsurilor necesare pentru menţinerea acesteia în stare de funcţionare, la precizia prescrisă; j) asigura pregătirea din timp a personalului necesar pentru exploatarea, întreţinerea şi repararea fondurilor fixe, conform normelor de structura şi normativelor de personal aprobate şi răspund de îndrumarea tehnica corespunzătoare a proceselor de producţie de către şefii de secţii, şefii de instalaţii şi maiştri şi de dotarea locurilor de muncă cu instrucţiuni tehnice specifice; k) stabilesc şi aplica măsuri pentru respectarea regimului de lucru prevăzut de tehnologiile de fabricaţie, a prescripţiilor tehnice în legătură cu utilizarea şi întreţinerea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor şi pentru executarea la timp şi de calitate a lucrărilor de revizii şi reparaţii, în conformitate cu normativele tehnice în vigoare; l) organizează, împreună cu organul ierarhic superior, activitatea de service pentru produsele fabricate, potrivit legii; m) întocmesc şi difuzează cataloage comerciale, care să cuprindă produsele pe care le fabrica şi a căror desfacere este în sarcina lor.Art. 139. - Institutele de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică, unităţile de cercetare şi proiectare au, în domeniul valorificării superioare a resurselor materiale şi perfecţionării fondurilor fixe, următoarele obligaţii principale: a) elaborează studii şi proiecte pentru materiale şi produse noi sau modernizate, care să asigure obţinerea de parametri calitativi, tehnici şi economici ridicati, cu consumuri materiale şi energetice reduse la fabricaţie şi în exploatare; b) asigura, la întocmirea documentaţiilor tehnice, soluţii pentru încadrarea în consumurile materiale aprobate, respectarea stricta a normelor de tipizare; c) participa la elaborarea programelor privind asigurarea materialelor noi, modernizarea produselor din fabricatia curenta şi perfecţionarea tehnologiilor, precum şi la stabilirea şi realizarea măsurilor de reducere a consumurilor materiale, în vederea creşterii continue a eficientei acestora; d) adopta soluţii constructive optime din punct de vedere tehnico-economic, care să permită funcţionarea în condiţii de siguranţă a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor noi proiectate sau reproiectate; e) prevăd în documentaţiile tehnice verificările şi încercările ce trebuie efectuate în uzine şi pe santiere pentru controlul parametrilor de siguranţă în funcţionare, subansamblele şi piesele de rezerva importante şi asigura, la cererea beneficiarilor, asistenţa tehnica necesară la punerea în funcţiune, exploatarea şi efectuarea reparaţiilor capitale ale fondurilor fixe; f) elaborează norme tehnice pentru exploatarea, întreţinerea, revizia periodică şi repararea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, pentru reconditionarea pieselor uzate, precum şi pentru calificarea necesară a personalului de exploatare. +  Capitolul 11 SancţiuniArt. 140. - Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală a celor vinovaţi.Art. 141. - Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinînd avutului obştesc ori împiedicarea măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit Codului penal.Art. 142. - Constituie contravenţie la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă nu sînt săvîrşite în astfel de condiţii încît potrivit legii penale sa constituie infracţiuni, şi se sancţionează astfel:I. Cu amenda de la 3.000 la 6.000 lei: a) neluarea măsurilor pentru buna gospodărire a materiilor prime, materialelor şi produselor; b) încălcarea obligaţiilor cu privire la constituirea, repartizarea şi folosirea rezervei de plan; c) încălcarea obligaţiilor cu privire la normarea integrală a consumurilor în industrie, construcţii-montaj şi prestarea de servicii, precum şi cu privire la normarea stocurilor; d) consumarea stocurilor normate în scopul depăşirii, fără aprobare, a planului de producţie sau ca urmare a depăşirii consumurilor normate, precum şi consumarea stocurilor de siguranţă cu încălcarea legii; e) neintocmirea planului de reparaţii sau neexecutarea reparaţiilor în conformitate cu normativele tehnice în vigoare, precum şi recepţia acestora cu încălcarea normelor tehnice; f) nerespectarea deciziilor date, potrivit legii, de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe în domeniul aprovizionarii tehnico-materiale, obligatorii pentru unităţi, indiferent de subordonare; g) încălcarea obligaţiilor cu privire la aplicarea şi respectarea în procesele de producţie a tehnologiilor proiectate şi omologate; h) neprevederea în documentaţiile tehnice a aparatelor de măsura, control şi automatizare sau neasigurarea aparatelor de măsura, control şi automatizare prevăzute în documentaţiile tehnice la darea în exploatare a instalaţiilor şi liniilor tehnologice.II. Cu amenda de la 1.000 la 3.000 lei: a) nerespectarea prevederilor legale privind elaborarea balantelor materiale, încălcarea obligaţiei de repartizare şi contractare a resurselor conform destinaţiilor din balantele materiale aprobate, emiterea sau anularea de repartiţii de către coordonatorii de balante cu încălcarea legii, livrarea fără repartiţii între unităţile socialiste de produse pentru care se elaborează balante, precum şi încălcarea de către beneficiar a condiţiilor de elaborare a specificatiilor; b) elaborarea, cu încălcarea prevederilor legale, a normelor şi normativelor de consum sau neintocmirea programelor pentru reducerea consumurilor normate; c) neelaborarea de către proiectant a instrucţiunilor tehnice pentru exploatarea, întreţinerea, revizia periodică şi repararea fondurilor fixe, precum şi a listelor pieselor de uzura şi siguranţa necesare bunei exploatări a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor; d) neluarea măsurilor prevăzute de lege pentru preintimpinarea formării de stocuri disponibile sau fără mişcare din producţia interna sau din import, precum şi pentru reintroducerea acestora în circuitul economic; e) nerespectarea prescripţiilor şi normelor tehnice de întreţinere, reparare, exploatare şi siguranţa în funcţionare a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor, inclusiv cazanelor de abur şi similare, recipientelor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi aparatelor consumatoare de combustibili; f) împiedicarea sub orice formă a organelor de control de a-şi exercită atribuţiile prevăzute de lege; g) prezentarea de cereri de materiale şi produse nefundamentate pe bază de norme de consum şi de stoc.Art. 143. - Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 142 şi aplicarea sancţiunilor se fac de către: a) personalul cu atribuţii de control şi inspecţie din cadrul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, personalul de inspecţie financiară al Ministerului Finanţelor şi personalul de inspecţie al băncilor, desemnat de conducerile acestora; b) personalul cu atribuţii de control din cadrul ministerelor, celorlalte organe centrale, din aparatul comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti şi din cadrul centralelor, anume împuternicit de conducătorii organelor respective, pentru contravenţiile săvîrşite în unităţile subordonate, precum şi în celelalte unităţi dacă personalul împuternicit funcţionează în unităţi care au calitate de coordonator de balanţa.Art. 144. - Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plîngere în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia.Plîngerea se depune la organul din care face parte agentul constatator şi va fi însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei.Art. 145. - Dispoziţiile privind contravenţiile din prezenta lege se intregesc cu prevederile din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.Art. 146. - Contravenţiile în domeniul gospodăririi combustibililor şi energiei, precum şi cele din domeniul refolosirii şi valorificării resurselor materiale reutilizabile şi a circulaţiei ambalajelor, sînt cele prevăzute de lege. +  Capitolul 12 Dispoziţii finaleArt. 147. - Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător şi organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti.Art. 148. - Pentru unităţile din subordinea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi unităţile cooperaţiei agricole de producţie prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile legale specifice acestor domenii." +  Articolul 2Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1981.Pe aceeaşi dată se abroga:- Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1106/1959 privind îmbunătăţirea normarii consumurilor, a stocurilor şi normativelor mijloacelor circulante, publicată în Buletinul Oficial nr. 28 bis din 19 august 1959;- Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 879 din 29 iulie 1972 privind stabilirea competentelor de aprobare a normelor şi normativelor de consum şi de stoc, publicată în Buletinul Oficial nr. 85 din 4 august 1972;- Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 413 din 17 aprilie 1972 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind aprovizionarea tehnico-materială, gospodărirea fondurilor fixe, a combustibililor, energiei şi ambalajelor, publicată în Buletinul Oficial nr. 37 din 17 aprilie 1972;- Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1285 din 25 octombrie 1972 privind unele măsuri pentru readucerea în circuitul economic a stocurilor disponibile de materiale de uz general şi creditarea stocurilor disponibile şi de intervenţie;- Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 742 din 24 iunie 1974 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii de planificare, normare, fabricaţie şi gospodărire a consumului şi stocurilor de piese de schimb pentru maşini, utilaje, instalaţii, aparate şi bunuri de consum de folosinţă îndelungată;- Art. 7, 8 şi 9 din Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 1270/1975 privind aprobarea nomenclatorului produselor pentru care se elaborează balante, coordonatorii şi competentele de aprobare a balantelor materiale, republicată în Buletinul Oficial nr. 122 din 22 noiembrie 1977, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.Această lege a fost adoptată de Marea Adunare Naţionala în şedinţa din 18 decembrie 1980.PreşedinteleMarii Adunări Naţionale,NICOLAE GIOSAN────────────────