Advanced Search

 LEGE nr. 42 din 20 decembrie 1975 cu privire la producţia bunurilor alimentare


Published: 1975-12-20
Read law translated into English here: https://www.global-regulation.com/translation/romania/3069872/-lege-nr.-42-din-20-decembrie-1975-cu-privire-la-producia-bunurilor-alimentare.html

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$40 per month.
LEGE nr. 42 din 20 decembrie 1975cu privire la producţia bunurilor alimentare
EMITENT MAREA ADUNARE NAŢIONALA
Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 135 din 26 decembrie 1975



 +  Capitolul 1 Dispoziţii generale +  Articolul 1În Republica Socialistă România, dezvoltarea producţiei de bunuri alimentare, diversificarea sortimentelor, ridicarea valorii nutritive a acestora, în vederea satisfacerii cerinţelor de alimentaţie ale populaţiei, constituie o problemă de stat. +  Articolul 2Producţia de bunuri alimentare se realizează pe baza unui program unitar de valorificare superioară a materiilor prime agricole şi de creştere continua a volumului şi calităţii produselor.Aprovizionarea populaţiei cu bunuri alimentare se asigura pe baza unui program anual, aprobat prin decret prezidential, la propunerea Consiliului de Miniştri. +  Articolul 3Producţia de bunuri alimentare se realizează în unităţile de stat sau cooperatiste, precum şi în gospodăriile populaţiei. +  Capitolul 2 Organizarea producerii şi livrarea bunurilor alimentare +  Articolul 4 +  Secţiunea I Materiile prime agricole destinate producţiei bunurilor alimentareProducătorii de materii prime agricole, animale şi vegetale, destinate producţiei bunurilor alimentare, au obligaţia de a asigura creşterea continua a productiilor şi a livrărilor la fondul central al statului, precum şi îmbunătăţirea conţinutului de substanţa utila, a valorii nutritive, a caracteristicilor tehnologice şi a diversificari produselor pe care le realizează.Aceştia răspund de livrarea ritmica a produselor, în cantităţile şi sortimentele contractate, precum şi de respectarea condiţiilor de calitate şi a celor sanitare şi sanitar-veterinare. +  Articolul 5La recepţia materiilor prime agricole, condiţiile de calitate se verifica în mod obligatoriu prin analize de laborator.Se interzic preluarea şi folosirea în producţie a materiilor prime care nu corespund condiţiilor de calitate şi celor sanitar-veterinare. +  Articolul 6 +  Secţiunea a II-a Organizarea producerii bunurilor alimentareUnităţile de interes republican asigura fabricarea bunurilor alimentare de baza şi în producţie de masa.Unităţile de stat de interes local şi cele cooperatiste pot fabrica, potrivit prevederilor de plan, produse zaharoase, de cofetarie, patiserie, simigerie, sucuri şi băuturi răcoritoare, inghetata, gheaţa, oţet, produse expandate din cereale şi alte bunuri alimentare.Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, în calitate de organ coordonator, împreună cu celelalte organe interesate stabilesc structura şi volumul de producţie ale unităţilor care fabrica bunuri alimentare, indiferent de subordonarea acestora.Producţia de carne şi preparate din carne se realizează în abatoare şi în unităţi complexe de industrializare a carnii, care răspund de condiţiile de calitate şi igiena a bunurilor livrate pentru acoperirea cerinţelor de consum.În scopul concentrarii şi diversificării producţiei, la abatoare se vor organiza, în funcţie de baza de materii prime şi zona de consum, secţii pentru industrializarea carnii sub forma de preparate, conserve şi semiconserve, precum şi pentru prelucrarea subproduselor. +  Articolul 7Producţia de făina, malai, pîine, specialităţi de panificatie, patiserie, paste fainoase şi biscuiti se realizează în complexe industriale şi unităţi de interes republican, precum şi mori, brutarii, simigerii şi altele asemenea, din unităţile de stat de interes local şi cele cooperatiste.Unităţile care fabrica aceste produse răspund de folosirea completa şi raţională a întregii capacităţi de producţie, de îmbunătăţirea continua a calităţii produselor şi diversificarea gamei de sortimente, potrivit traditiei locale şi cererii consumatorilor. +  Articolul 8Consiliile populare vor organiza în comune capacităţi de prelucrare a carnii în preparate, de pasteurizare şi prelucrare a laptelui, prese de ulei, capacităţi de prelucrare a legumelor şi fructelor, mori, brutarii şi altele asemenea, pentru prelucrarea superioară şi diversificata a materiilor prime agroalimentare, precum şi a unor resurse naturale, atît pentru prestări de servicii populaţiei, cît şi pentru satisfacerea unor cerinţe locale de consum public.Aceste capacităţi vor folosi tehnologii şi utilaje care se vor realiza pe baza unui program elaborat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare judeţene. +  Articolul 9Unităţile de alimentaţie publică şi de turism, de stat sau cooperatiste, trebuie să realizeze diferite sortimente de preparate culinare, semipreparate de bucatarie, produse de carmangerie, produse de cofetarie-patiserie, produse zaharoase, inghetata, băuturi răcoritoare şi alte preparate, în funcţie de profilul de activitate şi de cerinţele consumatorilor. Aceste unităţi vor realiza, de asemenea, sortimente de mincare şi alte produse culinare cu specific local şi tradiţional.Sortimentele obligatorii pe grupe de preparate culinare, produse de cofetarie-patiserie şi băuturi răcoritoare, pentru fiecare tip de unitate de alimentaţie publică, se stabilesc de Ministerul Comerţului Interior. +  Articolul 10Unităţile de alimentaţie publică trebuie să folosească tehnologii specifice de preparare a produselor culinare, în vederea asigurării şi menţinerii proprietăţilor nutritive ale acestora, cu respectarea retetelor de preparare stabilite potrivit normelor legale.Unităţile vor lua măsuri pentru introducerea de noi retete de preparare în concordanta cu cerinţele unei alimentatii rationale, care să asigure echilibrul fiziologic şi nutritiv între principalii componenţi ai alimentelor, precum şi extinderea producţiei de preparate şi semipreparate şi a meniurilor dietetice. +  Articolul 11Bunurile alimentare în unităţile socialiste se realizează numai pe baza retetelor şi tehnologiilor de fabricaţie stabilite potrivit normelor legale.Bunurile alimentare noi pot fi fabricate sau preparate numai după omologare şi după stabilirea normelor de consum şi a preţului de către organele prevăzute de lege.Metodologia de omologare se stabileşte de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare împreună cu Ministerul Comerţului Interior, cu consultarea organelor centrale care au în subordine unităţi producătoare de bunuri alimentare şi acordul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor.Pentru bunurile alimentare noi, cu specific local, care se produc şi se desfac în acelaşi judeţ, metodologia de omologare se stabileşte de organele de specialitate ale comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene sau al municipiului Bucureşti.Omologarea bunurilor alimentare se va face după testarea preferintelor cumparatorilor. +  Articolul 12Verificarea calităţii produselor, începînd cu materia prima pînă la produsul finit, în toate fazele de fabricaţie şi în timpul depozitarii la unităţile de producţie a bunurilor alimentare, se realizează prin organele de control tehnic al calităţii. Executarea controlului nu exonereaza de răspundere pe toţi cei care organizează sau conduc procesul de producţie.În cadrul unităţilor producătoare se vor organiza laboratoare proprii, dotate şi încadrate corespunzător, prin care se vor urmări şi verifica parametrii calitativi, fizico-chimici şi bacteriologici ai materiilor prime, semifabricatelor şi produselor finite, pe tot fluxul de fabricaţie. +  Articolul 13Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare răspunde, controlează, coordonează şi îndrumă unitar întreaga producţie de bunuri alimentare şi stabileşte măsuri tehnice, obligatorii pentru toate unităţile, indiferent de subordonare.De asemenea, asigura îndrumarea acestei producţii şi în gospodăriile populaţiei. +  Articolul 14Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare stabileşte norme tehnice de calitate, norme de consum, de perisabilitate, precum şi norme şi normative de stoc pentru bunurile alimentare ce se realizează de unităţile în subordine, obligatorii pentru toate unităţile de producţie, indiferent de subordonarea lor.Pentru alte bunuri alimentare, realizate numai în unităţi de producţie subordonate altor organe, stabilirea normelor şi normativelor prevăzute la alineatul precedent revine acestor organe, cu acordul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.Pentru preparatele alimentare care se realizează numai în reţeaua de alimentaţie publică, normele şi normativele prevăzute în alin. 1 se stabilesc de Ministerul Comerţului Interior.Normele tehnice de calitate se vor stabili în toate cazurile şi cu acordul Ministerului Comerţului Interior şi al Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor.Normele şi normativele de stoc, a căror aprobare este în competenţa Comitetului de Stat al Planificarii şi Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, se stabilesc de aceste organe.Criteriile de stabilire a normelor şi normativelor prevăzute în prezentul articol se aproba prin decret prezidential. +  Articolul 15Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, celelalte organe centrale şi organele locale, care au în subordine unităţi de producţie a bunurilor alimentare, împreună cu Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Ministerul Industriei Chimice, Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, Ministerul Comerţului Interior, precum şi Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, vor lua măsuri, pe baza unor programe de perspectiva, în concordanta cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, pentru: a) asigurarea maşinilor, utilajelor, pieselor de schimb şi materialelor necesare pentru fabricarea bunurilor alimentare la nivelul cerinţelor rezultate din programul unitar de dezvoltare a industriei alimentare; b) asigurarea utilajelor necesare unităţilor de alimentaţie publică pentru prepararea produselor; c) diversificarea producţiei de maşini, utilaje şi materiale destinate industriei alimentare şi reţelei de alimentaţie publică, ţinînd seama de noile bunuri alimentare ce urmează să fie fabricate sau preparate. +  Articolul 16 +  Secţiunea a III-a Livrarea bunurilor alimentareLa omologarea bunurilor alimentare se stabilesc denumirile acestora, termenele de garanţie, indicii de calitate şi condiţiile de păstrare care asigura menţinerea însuşirilor calitative ale produselor în cadrul acestor termene, cît şi ambalajele de desfacere şi transport.Pentru bunurile alimentare conservate, la omologare se vor stabili şi termenele de valabilitate. Termenele de garanţie şi de valabilitate pentru aceste bunuri se prevăd, după caz, în standardele de stat sau în normele interne.Prin termen de garanţie se înţelege limita de timp în cadrul căreia reconditionarea sau înlocuirea bunului alimentar se face pe seama şi cheltuiala unităţii producătoare, dacă nu se dovedeşte ca degradarea acestuia s-a produs din culpa unităţii beneficiare.După expirarea termenului de garanţie, pentru bunurile alimentare conservate unitatea producătoare răspunde pentru vicii ascunse, în cadrul termenului de valabilitate. Prin termen de valabilitate se înţelege perioada limita de consum în care bunul alimentar conservat, depozitat şi transportat în condiţii corespunzătoare trebuie să-şi menţină nemodificate caracteristicile de calitate înscrise în standardul de stat sau în norma interna. +  Articolul 17Unităţile producătoare trebuie să livreze bunurile alimentare cu respectarea condiţiilor de calitate. Unităţile beneficiare sînt obligate sa refuze primirea produselor care, datorită lipsurilor calitative, nu pot fi puse în vînzare.Livrarea bunurilor alimentare de către unităţile producătoare se va face ritmic, înainte de împlinirea unei treimi din termenul de garanţie al bunului.Pentru conserve de peste, legume sau fructe, unităţile producătoare şi cele beneficiare pot conveni ca livrarea să se facă la o dată ulterioară, dacă nu este posibila livrarea acestora în limita prevăzută la alineatul precedent, fără însă a depăşi termenul de garanţie. În acest caz, perioada de garanţie a bunului alimentar se prelungeşte de drept cu durata de timp dintre data implinirii unei treimi din termenul iniţial de garanţie şi data livrării, fără a depăşi termenul de valabilitate.Pentru bunurile alimentare altele decît cele conservate, termenul de garanţie stabilit la omologare poate fi prelungit numai pe baza reexaminarii indicilor de calitate de către laboratoarelor de specialitate, în condiţiile stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Comerţului Interior. Se interzice prelungirea termenului de garanţie la bunurile alimentare care se consuma numai în stare proaspăta sau au o destinaţie specială. +  Articolul 18Livrările de bunuri alimentare de la întreprinderile comerciale cu ridicată la reţeaua cu amănuntul se vor face în ordinea vechimii, fără a se depăşi termenul de depozitare, iar în ce priveşte cele conservate, în nici un caz perioada de două treimi din termenul de valabilitate.Unităţile beneficiare pot refuza bunurile alimentare nelivrate în termenele prevăzute la art. 17 şi alineatul precedent. +  Articolul 19Ministerele, celelalte organe centrale şi organele locale ale administraţiei de stat, care au în subordine unităţi de producţie a bunurilor alimentare, împreună cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, prin Direcţia generală a rezervelor de stat, vor lua măsuri ca bunurile alimentare conservate constituie rezerva de stat să fie reimprospatate. Păstrarea acestor bunuri în depozitele rezervelor de stat nu poate depăşi mai mult de jumătate din termenul de valabilitate. +  Articolul 20Pentru asigurarea desfacerii bunurilor alimentare conservate în cadrul termenului de valabilitate, acestea vor fi recepţionate şi depozitate pe loturi, în ordinea datei de fabricaţie, instituindu-se în acest scop o evidenta operativă, pe termene de valabilitate, astfel ca livrările şi desfacerea prin magazine să se facă în ordinea vechimii.Unităţile producătoare pot păstra în spaţiile proprii de depozitare, la cererea unităţilor beneficiare, bunuri alimentare ale acestora, pe o durată de cel mult jumătate din termenul de valabilitate. În acest caz, plata bunurilor alimentare se va face de beneficiari la termenele scadente din contracte, cu suportarea cheltuielilor aferente perioadei de depozitare.Unităţile producătoare sînt obligate sa ia măsuri pentru preintimpinarea creării de stocuri de bunuri alimentare fără desfacere asigurata, care pot conduce la depăşirea termenului de garanţie sau de valabilitate şi la degradarea calitativă a acestora. +  Articolul 21Unităţile comerciale cu ridicată, precum şi cele cu amănuntul, vor asigura desfacerea integrală a bunurilor alimentare conservate în cadrul termenului de valabilitate. Sortimentele cu desfacere mai lenta vor fi concentrate în timp util în unităţile comerciale cu volum mare de desfacere şi în localităţile în care produsele sînt mai solicitate, concomitent cu accelerarea livrărilor la consumurile colective şi la unităţile de alimentaţie publică. +  Articolul 22În cazul în care unele bunuri alimentare nu au putut fi desfăcute către populaţie în cadrul termenului de valabilitate, întreprinderile comerciale deţinătoare le vor livra pentru consum numai pe baza buletinelor de analiza emise de organele sanitare sau sanitar-veterinare, care vor atesta ca acestea sînt apte pentru consumul uman şi pot fi desfăcute prin reţeaua comercială. Analiza bunurilor alimentare conservate de origine animala se va face de către laboratoarele sanitare şi sanitar-veterinare, iar cele vegetale, de laboratoarele sanitare. Analizele se vor efectua prin probe reprezentative, prelevate pe loturi, în conformitate cu normele legale.Valorificarea bunurilor alimentare se va face de către întreprinderile comerciale în termen de 1-3 luni de la data atestării lor pentru consum, potrivit alineatului precedent. Termenul şi condiţiile de valorificare se vor înscrie în buletinul de analiza, în funcţie de natura produsului şi rezultatele probelor de laborator.Bunurile alimentare care nu se valorifica în aceste termene se exclud din consumul uman. +  Articolul 23 +  Secţiunea a IV-a Ambalarea şi depozitarea bunurilor alimentareAmbalajele folosite la bunurile alimentare trebuie să asigure păstrarea cantităţii şi calităţii acestora, prezentarea estetica a mărfurilor şi informarea consumatorilor cu privire la felul şi calitatea produsului, cantitatea continuta, preţul de vînzare, marca de fabrica şi data fabricaţiei, condiţiile de păstrare şi de utilizare şi alte caracteristici.Pentru bunurile alimentare stabilite de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare împreună cu Ministerul Sănătăţii, Ministerul Comerţului Interior şi Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor, pe ambalaj sau pe produs se va trece şi termenul de garanţie. De asemenea, unităţile producătoare sînt obligate sa înscrie pe ambalaj sau pe eticheta la bunurile alimentare conservate şi data implinirii termenului de valabilitate. +  Articolul 24Ministerele, celelalte organe centrale şi organele locale, care au în subordine unităţi de producţie a bunurilor alimentare, vor lua măsuri pentru asigurarea preambalarii sau ambalarii bunurilor alimentare destinate fondului pieţei, în scopul păstrării calităţii acestora şi inlesnirii desfacerii prin unităţi de autoservire. +  Articolul 25În depozitele din unităţile de producţie a bunurilor alimentare şi din reţeaua de desfacere se vor asigura condiţii de igiena, temperatura, umiditate şi lumina, corespunzătoare fiecărei categorii de mărfuri, precum şi spaţii de manipulare care să permită folosirea mijloacelor mecanizate.Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, împreună cu Ministerul Comerţului Interior, elaborează norme tehnice pentru depozitarea bunurilor alimentare, obligatorii pentru toate unităţile, indiferent de subordonare. +  Articolul 26Ministerele, celelalte organe centrale şi organele locale, care au în subordine unităţi de producţie a bunurilor alimentare, împreună cu Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Ministerul Industriei Metalurgice, Ministerul Industriei Chimice, Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, Ministerul Industriei Uşoare, Ministerul Comerţului Interior, Ministerul Transporturilor şi Telecomunicatiilor, precum şi Comitetul de Stat al Planificarii şi Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, vor lua măsuri, pe baza unor programe de perspectiva, elaborate în concordanta cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, pentru: a) asigurarea cantitativă şi calitativă a ambalajelor şi materialelor de ambalare; b) dotarea unităţilor cu utilaje şi dispozitive de ambalare şi preambalare; c) extinderea transporturilor bunurilor alimentare cu mijloace de transport specializate; d) dezvoltarea spaţiilor de depozitare a bunurilor alimentare, în special a celor prevăzute cu sisteme de răcire, atît la unităţile de producţie a bunurilor alimentare, cît şi la unităţile de desfacere, precum şi dotarea spaţiilor de depozitare existente cu instalaţii şi mijloace tehnice pentru realizarea condiţiilor de păstrare conform normelor stabilite. +  Capitolul 3 Cercetarea ştiinţifică în domeniul producţiei bunurilor alimentare +  Articolul 27Bunurile alimentare se produc pe baza rezultatelor obţinute în activitatea de cercetare ştiinţifică.Cercetarea ştiinţifică în domeniul producţiei bunurilor alimentare va fi orientata, în principal, pentru înfăptuirea următoarelor obiective: a) îmbunătăţirea calităţii produselor, îndeosebi prin creşterea valorilor nutritive, prin tehnologii şi utilaje noi, retete, metode de ambalare şi conservare, care să asigure echilibrul fiziologic şi nutritiv între principalii componenţi ai alimentelor - proteine, grăsimi, hidrati de carbon şi vitamine - în funcţie de natura muncii şi vîrsta consumatorilor, de zone geografice, gusturi şi traditii locale; b) diversificarea şi innoirea produselor pe baza cerinţelor populaţiei, urmărindu-se cu precădere elaborarea de tehnologii şi retete pentru fabricarea de produse dietetice, produse pentru copii şi produse semipreparate care să usureze munca în gospodării; c) valorificarea superioară a materiilor prime agroalimentare şi atragerea în circuitul economic a unor noi resurse de materii prime; d) îmbunătăţirea tehnologiilor şi condiţiilor igienico-sanitare la fabricarea sau prepararea bunurilor alimentare. +  Articolul 28Cercetarea pentru crearea de noi bunuri alimentare va ţine seama de rezultatele testarii preferintelor populaţiei. Metodologia de testare se stabileşte de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare împreună cu Ministerul Comerţului Interior.Pentru bunurile alimentare dietetice, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare împreună cu Ministerul Sănătăţii vor organiza testarea pe categorii de consumatori, diferenţiat în funcţie de maladii şi categorii de vîrsta. +  Articolul 29Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va asigura includerea sarcinilor fizice pentru valorificarea cercetărilor efectuate în planul de producţie al unităţilor, indiferent de subordonarea lor. +  Capitolul 4 Asigurarea condiţiilor de igiena în unităţile de producţie a bunurilor alimentare +  Articolul 30Unităţile de producţie a bunurilor alimentare vor funcţiona pe baza autorizaţiei sanitare. Pentru unităţile care produc şi desfac bunuri alimentare de origine animala este necesară şi autorizaţia sanitar-veterinara. +  Articolul 31Unităţile de producţie a bunurilor alimentare, indiferent de subordonare, sînt obligate: a) sa organizeze procesul de producţie astfel încît să se asigure continuitatea fluxului tehnologic normal, evitarea incrucisarilor între fazele salubre şi cele insalubre şi respectarea normelor de igiena, în toate fazele de producţie; b) sa păstreze şi sa depoziteze materiile prime, materialele şi produsele finite în spaţii uşor de curatat şi dezinfectat, care să asigure menţinerea calităţii bunurilor depozitate; c) să respecte la livrare normele sanitare şi, după caz, cele sanitar-veterinare, atît cu privire la produs, cît şi la ambalajul acestuia; d) sa întreţină în stare de curăţenie clădirile din dotare, spaţiile interioare şi exterioare ale acestora, dependintele, grupurile sociale, utilajele şi mobilierul; e) să asigure echipamentul pentru protecţia sanitară a bunurilor alimentare şi echipamentul de protecţie a muncii, potrivit dispoziţiilor legale. +  Articolul 32Unităţile de producţie a bunurilor alimentare vor utiliza în procesul de producţie apa potabilă.Utilizarea apei nepotabile este permisă numai la acele operaţii tehnologice sau de întreţinere avizate de organele sanitare sau, după caz, sanitar-veterinare. +  Articolul 33Unităţile producătoare sînt obligate să asigure buna funcţionare şi întreţinere a instalaţiilor de alimentare cu apa potabilă, frigorifice, tehnico-sanitare, de iluminat, de apa calda, de colectare, de epurare şi evaporare a apelor uzate şi sa ia măsuri de executare periodică a acţiunilor de deratizare, dezinfecţie şi dezinsecţie. De asemenea, vor lua măsuri pentru colectarea, îndepărtarea şi depozitarea reziduurilor, în locuri special amenajate în acest scop. +  Articolul 34Personalul care lucrează în unităţile de producţie a bunurilor alimentare este obligat să se supună examenelor medicale la încadrarea în munca şi periodic, potrivit normelor sanitare.Organele de conducere ale unităţilor vor asigura instruirea personalului cu privire la regulile de igiena personală şi a locurilor de muncă şi răspund de aplicarea acestor reguli de către personalul unităţii. +  Articolul 35Utilizarea colorantilor, aromatizantilor, conservantilor şi altor adjuvanti alimentari la fabricarea şi prepararea bunurilor alimentare este permisă numai cu respectarea normelor de igiena stabilite de Ministerul Sănătăţii. +  Capitolul 5 Raspunderi şi sancţiuni +  Articolul 36Încălcarea dispoziţiilor din prezenta lege atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz. +  Articolul 37Falsificarea ori substituirea de materii prime sau materiale folosite la fabricarea sau prepararea bunurilor alimentare, precum şi livrarea acestora cunoscînd ca au fost fabricate ori preparate din materii prime sau materiale falsificate ori substituite, se pedepseşte potrivit art. 297 din Codul penal, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.Dacă prin falsificarea sau substituirea materiilor prime ori materialelor bunurile alimentare au devenit vătămătoare sănătăţii, pedeapsa este, potrivit art. 313 din Codul penal, închisoare de la 6 luni la 5 ani.Tentativa se pedepseşte. +  Articolul 38Constituie contravenţii la normele cu privire la producţia bunurilor alimentare următoarele fapte, dacă nu sînt săvîrşite în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, constituie infracţiuni: a) introducerea în producţia bunurilor alimentare de materii prime sau materiale necorespunzătoare prescripţiilor tehnice de calitate; b) nerespectarea retetelor şi tehnologiilor de fabricaţie ori de preparare a bunurilor alimentare; c) nerespectarea prescripţiilor de ambalare sau preambalare pe produse şi grupe de produse, prevăzute în standarde de stat şi norme interne; d) încălcarea normelor sau normativelor de stoc; e) încălcarea prevederilor art. 20 alineatul ultim, art. 21 şi 22.Contravenţiile se sancţionează cu amendă de la 500 la 2.000 lei. +  Articolul 39Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac prin proces-verbal încheiat de inspectorii din Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor şi de persoane anume împuternicite de ministrul agriculturii şi industriei alimentare sau ministrul aprovizionarii tehnico-materiale şi controlului gospodăririi fondurilor fixe.Constatarea contravenţiilor săvîrşite în unităţile comerciale şi aplicarea sancţiunii se fac şi de inspectorii comerciali de stat. +  Articolul 40Dispoziţiile art. 38 şi 39 se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor. +  Capitolul 6 Dispoziţii finale +  Articolul 41Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Comerţului Interior, împreună cu Institutul român de standardizare şi celelalte organe centrale interesate, vor reanaliza, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, standardele de stat şi normele interne la bunurile alimentare conservate, stabilind la fiecare produs şi sortiment pe lîngă termenul de garanţie şi termenul de valabilitate. +  Articolul 42Ambalajele existente în stoc, care nu îndeplinesc cerinţele prezentei legi, se vor putea folosi pînă la data de 31 decembrie 1976. +  Articolul 43Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.------------------