de inadmisibilitate a sesizării nr. 28a/2015 privind
controlul constituţionalităţii Hotărârii Guvernului nr. 377
din 16 iunie 2015 cu privire la instituirea Centrului Naţional
de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească



Publicat : 11.12.2015
în Monitorul Oficial

Nr. 332-339
    art Nr : 37
    Data intrarii in vigoare : 04.09.2015

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Victor POPA,
Dl Igor DOLEA, judecători,
cu participarea dnei Sorina Munteanu, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 26 iunie 2015,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând preliminar sesizarea menţionată,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 4 septembrie 2015 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La 26 iunie 2015, deputatul în Parlament dl Vasile Bolea a adresat Curţii Constituţionale sesizarea, prin care solicită controlul constituţionalităţii Hotărârii Guvernului nr. 377 din 16 iunie 2015 cu privire la instituirea Centrului Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească. 
A. Motivele sesizării
2. Motivele sesizării, expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.
3. La 16 iunie 2015 Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 377 privind instituirea Centrului Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească, în calitate de instituţie medico-sanitară publică în subordinea Ministerului Sănătăţii, prin reorganizarea Staţiei Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „Centru” prin fuziune a Staţiei Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „Nord”, a Staţiei Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „Sud” şi a Staţiei Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „UTA Găgăuzia” şi prin dezmembrare a staţiilor de asistenţă medicală urgentă din raza mun. Chişinău: Centru, Buiucani, Botanica, Râşcani și Ciocana, de la Institutul de Medicină Urgentă.
4. Până la adoptarea de către Guvern a hotărârii contestate, Staţiile Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „Centru”, „Nord”, „Sud” şi Staţia Zonală de Asistenţă Medicală Urgentă „UTA Găgăuzia” constituiau instituţii medico-sanitare cu autofinanţare, nonprofit, aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii. Staţiile de asistenţă medicală urgentă din raza mun. Chişinău - Centru, Buiucani, Botanica, Râşcani, Ciocana - se aflau în cadrul Institutului de Medicină Urgentă, instituție cu autofinanțare din subordinea Ministerului Sănătății.
5. Autorul sesizării susține că formarea unei noi instituții de asistență medicală urgentă, prin intermediul reorganizării unor instituţii medicale, ar reprezenta o schimbare adusă întregului sistem de sănătate al Republicii Moldova. În acest sens, autorul sesizării consideră că Parlamentul este unica autoritate competentă să dispună crearea instituțiilor de asistență medicală urgentă.
6. Prin urmare, autorul sesizării consideră că actul normativ contestat contravine prevederilor art. 36 alin. (3), art. 66 lit. d), art. 96 și 102 alin. (2) din Constituţie. 
B. Legislaţia pertinentă
7. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:


Articolul 6Separaţia şi colaborarea puterilor


     „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”


Articolul 36Dreptul la ocrotirea sănătăţii


„[...]
     (3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice.
     [...]”


Articolul 66 Atribuţiile de bază


„Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:
d) aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului.
[...]”


Articolul 96Rolul [Guvernului]


„(1) Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
(2) În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de programul său de activitate, acceptat de Parlament.”


Articolul 102Actele Guvernului


„(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.
(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.
     [...]”.
8. Prevederile relevante ale Legii ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 (M.O., 1995, nr.34, art.373) sunt următoarele:


Articolul 2 Structura şi principiile fundamentale ale sistemului de ocrotire a sănătăţii


„Sistemul de ocrotire a sănătăţii este constituit din unităţi curativ-profilactice, sanitaro-profilactice, sanitaro-antiepidemice, farmaceutice şi de altă natură, [...].”


Articolul 4Instituţiile medico-sanitare


„(1) Instituţiile medico-sanitare pot fi publice sau private, cu excepţia celor care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu pot fi decât publice.
(2) Instituţia medico-sanitară publică se instituie prin decizie a Ministerului Sănătăţii sau a autorităţii administraţiei publice locale. Instituţia medico-sanitară publică departamentală se instituie prin decizie a autorităţii centrale de specialitate.
[...]
(5) Regulamentele şi nomenclatorul instituţiilor medico-sanitare, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, precum şi lista serviciilor prestate de acestea, sunt aprobate de Ministerul Sănătăţii, cu excepţia celor ale organelor de drept şi ale organelor militare.
(6) Parlamentul reorganizează, prin acte legislative, sistemul naţional de sănătate, domeniul medicamentului şi al activităţii farmaceutice.
(7) Fondatorul aprobă organigrama şi statele de personal ale instituţiei medico-sanitare.”


Articolul 5Subordonarea unităţilor din sistemul de ocrotire a sănătăţii


„(1) Instituţiile de învăţământ de stat, instituţiile de cercetări ştiinţifice din sistemul de ocrotire a sănătăţii, precum şi spitalele, dispensarele republicane şi alte instituţii republicane de asigurare a sănătăţii se află în subordinea Ministerului Sănătăţii. Celelalte instituţii medico-sanitare se subordonează Ministerului Sănătăţii şi autorităţilor administraţiei publice locale.
[...]”
9. Prevederile relevante ale Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, structura şi efectivul-limită ale aparatului central al acestuia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.397 din 31 mai 2011 (M.O., 2011, nr.95, art.458), sunt următoarele:
„7. Ministerul [Sănătăţii] are următoarele atribuţii:
1) elaborează şi coordonează implementarea politicilor publice privind dezvoltarea sistemului de sănătate, adaptarea serviciilor de sănătate la noile necesitaţi prin crearea unei infrastructuri corespunzătoare a acestora, receptive la nevoile adecvate ale utilizatorilor, la povara bolilor, precum şi prin elaborarea şi coordonarea politicilor publice privind reducerea inegalităţii populaţiei la servicii de sănătate necesare, prin îmbunătăţirea nivelului şi distribuţiei serviciilor de sănătate;
2) analizează, monitorizează şi evaluează politicile publice elaborate, examinează multilateral impactul social, economic, financiar etc. al acestora, evaluează riscurile pentru sănătate în raport cu determinanţii stării de sănătate: factori sociali, economici, comportamentali, biologici şi de mediu relevanţi;
[...]
11) stabileşte, în condiţiile legii, normele de organizare, funcţionare şi de reglementare a activităţii instituţiilor medico-sanitare publice şi private;
12) aprobă:
regulamentele instituţiilor medico-sanitare, indiferent de tipul de proprietate şi formă juridică de organizare, precum şi lista serviciilor prestate de acestea, cu excepţia instituţiilor din cadrul organelor de drept şi organelor militare;
organigrama, regulamentul de organizare şi funcţionare a instituţiilor din subordine, dacă altfel nu este stabilit de lege;
statele de personal ale instituţiilor medico-sanitare publice din subordine;
reorganizarea, schimbarea sediului şi a denumirii instituţiilor medico-sanitare publice din subordine;
în condiţiile legii, normativele de personal ale instituţiilor medico-sanitare publice;
[...]”
10. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 377 din 16 iunie 2015 cu privire la instituirea Centrului Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească (M.O., 2015, nr. 150-159, art. 420) sunt următoarele: 
     „1. Se instituie, în subordinea Ministerului Sănătăţii, Centrul Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească, instituţie medico-sanitară publică cu autofinanţare, nonprofit, prin reorganizarea Staţiei Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „Centru” prin fuziune (contopire) a Staţiei Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „Nord”, a Staţiei Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „Sud” şi a Staţiei Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „UTA Găgăuzia” şi prin dezmembrare (separare) a staţiilor de asistenţă medicală urgentă din raza mun. Chişinău: Centru, Buiucani, Botanica, Râşcani, Ciocana de la Institutul de Medicină Urgentă.
2. Ministerul Sănătăţii:
va crea, în termen de o lună, comisia de reorganizare a instituţiilor nominalizate şi va asigura, prin intermediul acesteia, procedura de reorganizare;
va elabora şi aproba structura, personalul scriptic şi regulamentul Centrului Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească în modul stabilit de legislaţie.
3. Disponibilizarea personalului în urma reorganizării Staţiei Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „Centru”, a Staţiei Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „Nord”, a Staţiei Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „Sud”, a Staţiei Zonale de Asistenţă Medicală Urgentă „UTA Găgăuzia”, precum şi a staţiilor de asistenţă medicală urgentă din raza mun. Chişinău se va efectua în conformitate cu legislaţia muncii în vigoare.
4. Patrimoniul instituţiilor supuse reorganizării se transmite succesorului de drept, în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la modul de transmitere a întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor de stat, a subdiviziunilor lor, clădirilor, edificiilor, mijloacelor fixe şi altor active, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 688 din 9 octombrie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.10, art.45), cu modificările şi completările ulterioare.
5. Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru va opera modificările necesare în documentele cadastrale, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri.
[…]”
ÎN DREPT     A. Argumentele autorului sesizării
11. În opinia autorului sesizării, reorganizarea prin fuziune și dezmembrare a unor instituţii de asistență medicală urgentă din diferite regiuni reprezintă o modificare esenţială a politicii interne a statului în domeniul sănătăţii, care, în temeiul art. 66 lit. d) din Constituție, este o atribuţie exclusivă a Parlamentului.
12. Prin urmare, autorul sesizării consideră că Hotărârea Guvernului nr. 377 din 16 iunie 2015 a fost adoptată cu încălcarea articolului 36 alin. (3) din Constituţie, care prevede că structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mintale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice, precum și a art. 4 alin. (6) din Legea ocrotirii sănătăţii nr. 411 din 28 martie 1995, conform căruia Parlamentul reorganizează, prin acte legislative, sistemul naţional de sănătate.
13. Suplimentar, autorul sesizării menționează că Hotărârea nr. 377 a fost adoptată la 16 iunie 2015 de către un Guvern în demisie.
B. Aprecierea Curţii
14. Examinând sesizarea sub aspectul admisibilităţii, Curtea constată următoarele.
15. Curtea reţine că, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
16. Curtea menționează că articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.
17. Curtea reține că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.
18. Curtea observă că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie Hotărârea Guvernului nr. 377 din 16 iunie 2015 cu privire la instituirea Centrului Naţional  de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească.
19. Curtea constată, că în esență, actul contestat prevede crearea unei noi instituții medico-sanitare publice centralizate prin reorganizarea unor instituții cu profil similar.
20. Curtea reține că autorul sesizării a pretins încălcarea prevederilor art. 36 alin. (3), art. 66 lit. d), art. 96 și 102 alin. (2) din Constituţie. 
21. La fel, autorul sesizării a susținut că hotărârea contestată a fost adoptată de un Guvern demisionar.
22. Cu referire la această ultimă alegație, Curtea reține că autorul sesizării nu a adus nici un argument care ar demonstra lipsa împuternicirilor Guvernului demisionar de a adopta respectiva Hotărâre.
23. În acest sens, Curtea subliniază constatările sale, expuse în Hotărârea nr. 7 din 18 mai 2013, potrivit căreia un Guvern demisionar continuă să administreze treburile publice în aşteptarea unui nou Guvern. Administrarea treburilor publice se referă la deciziile Guvernului care sunt necesare funcţionării neîntrerupte a serviciului public.
24. Cu referire la încălcarea art. 36 din Constituție, Curtea reamintește că dreptul la ocrotirea sănătăţii este un drept fundamental al omului, asigurarea sănătăţii oamenilor constituind o prioritate naţională şi un obiectiv esenţial al sistemului de sănătate, al cărui scop este realizarea unui nivel înalt de sănătate şi garantarea unei asistenţe medicale calificate.
25. Potrivit articolului 36 alin.(1) şi alin.(3) din Constituţie, dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, iar structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc prin lege organică.
26. Curtea subliniază că, potrivit prevederilor constituţionale, stabilirea politicilor de stat în sfera ocrotirii sănătăţii şi determinarea criteriilor de organizare şi funcţionare a sistemului de ocrotire a sănătăţii constituie o prerogativă a legiuitorului.
27. Articolul 2 din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28 martie 1995 prevede că sistemul de ocrotire a sănătăţii este constituit din unităţi curativ-profilactice, sanitaro-profilactice, sanitaro-antiepidemice, farmaceutice şi de altă natură.
28. În acelaşi context, Curtea reţine că, potrivit articolului 96 alin. (1) din Constituţie, Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
29. Astfel, promovarea politicii de stat în domeniul ocrotirii sănătăţii populaţiei constituie una din direcţiile principale de activitate ale Guvernului, care se realizează prin asigurarea condiţiilor social-economice, crearea unei baze tehnico-materiale şi fonduri speciale pentru dezvoltarea ocrotirii sănătăţii.
30. În acest sens, Curtea relevă că articolul 4 alin. (2) din Legea ocrotirii sănătăţii stabileşte competenţa Ministerului Sănătăţii de a crea instituţii medicale. Articolul 5 alin.(1) din aceeași lege prevede că instituţiile de cercetări ştiinţifice din sistemul de ocrotire a sănătăţii, precum şi spitalele, dispensarele republicane şi alte instituţii republicane de asigurare a sănătăţii se află în subordinea Ministerului Sănătăţii.
31. Curtea reține că, în conformitate cu Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, structura şi efectivul-limită ale aparatului central al acestuia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.397 din 31 mai 2011, pct. 7 alin (12), printre atribuţiile Ministerului Sănătăţii se numără aprobarea reorganizării, schimbării sediului şi a denumirii instituţiilor medico-sanitare publice din subordine.
32. Curtea observă că actul contestat prevede expres că Centrul național de asistență medicală urgentă prespitalicească reprezintă o instituție medico-sanitară aflată în subordinea Ministerului Sănătății.
33. Curtea notează că, în corespundere cu articolul 4 din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411, Anexa nr.3 la Hotărârea Guvernului nr.397 din 31 mai 2011 cuprinde lista instituţiilor din subordinea Ministerului Sănătăţii, inclusiv instituția nou- formată prin hotărârea contestată.
34. În acest context, prezintă relevanță constatările Curții expuse în Decizia nr. 1 din 30 ianuarie 2014, potrivit cărora „atribuirea de către legiuitor Ministerului Sănătăţii, prin articolul 4 alin.(2) din Legea ocrotirii sănătăţii, a competenţei de a crea instituţii medico-sanitare urmează a fi interpretată şi în sensul dreptului acestuia din urmă de a le reorganiza”.
35. De asemenea, Curtea a subliniat în Decizia menționată că stabilirea structurii sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii, precum şi reorganizarea acestui sistem ţin de competenţa exclusivă a Parlamentului, în sarcina Guvernului fiind pusă instituirea, reorganizarea şi lichidarea instituţiilor medico-sanitare, în limita structurii aprobate de către Parlament.
36. Curtea a reținut că prin reorganizarea instituţiilor medico-sanitare invocate în sesizare structura sistemului naţional de sănătate, reglementată de articolul 2 din Legea ocrotirii sănătăţii, nu a fost modificată.
37. Astfel, Curtea observă că anterior s-a pronunţat asupra unor aspecte similare și a decis că hotărârea executivului, prin care s-a dispus reorganizarea unor instituții medico-sanitare publice, nu constituie domeniul jurisdicţiei constituţionale (Decizia Curții Constituționale nr.1 din 30 ianuarie 2014).
38. Prin urmare, aplicând aceleași raționamente, mutatis mutandis, precum și ținând cont de principiile prevăzute la articolul 6 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea constată că obiectul sesizării nu poate fi atribuit domeniului jurisdicţiei constituţionale și, prin urmare, actul contestat urmează a fi exceptat de la controlul constituționalității, fără a fi examinat în fond prin prisma normelor și principiilor fundamentale consacrate de Legea Supremă.
Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolelor 26 alin. (1) și 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională și ale articolelor 61 alin.(1) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională


D E C I D E:


1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii Hotărârii Guvernului nr. 377 din 16 iunie 2015 cu privire la instituirea Centrului Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE                 Alexandru TĂNASE