cu privire la probaţiune*


Published: 2016-01-22

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$20 per month, or Get a Day Pass for only USD$4.99.
    MODIFICAT
LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare 12.11.16



__________________________________________________________________________________________
* Republicată în temeiul art.VI, alin.(2) al Legii nr.138 din 03.12.2015 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr. 361-369, art. 675.
Modificată şi completată prin legile Republicii Moldova:
LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09, art.609; în vigoare 01.01.10
LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15, art.675.



Parlamentul adoptă prezenta lege organică.


Capitolul  IDISPOZIŢII GENERALE


Articolul 1.  Domeniul de aplicare şi scopul prezentei  legi
Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea organelor de probaţiune, stabileşte competenţa acestora în scopul prevenirii recidivei de infracţiune, reglementează asistenţa şi consilierea în vederea reintegrării în comunitate a subiecţilor probaţiunii.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
probaţiune – evaluare psihosocială, control al persoanelor aflate în conflict cu legea penală şi resocializarea lor, adaptarea persoanelor liberate din locurile de detenţie, pentru preîntîmpinarea săvîrşirii de noi infracţiuni;
probaţiune presentinţială – evaluare psihosocială a personalităţii bănuitului, învinuitului, inculpatului;
probaţiune sentinţială în comunitate – totalitate de activităţi orientate spre resocializarea persoanelor liberate de pedeapsa penală a privaţiunii de libertate, spre controlul comportamentului şi al respectării obligaţiilor acestora;
probaţiune penitenciară – totalitate de activităţi socioeducative desfăşurate în penitenciar şi de activităţi de pregătire pentru liberarea persoanelor din locurile de detenţie;
probaţiune postpenitenciară – acordare de asistenţă persoanelor liberate din locurile de detenţie în scopul reintegrării lor în societate;
dosar personal – document confidenţial de acumulare a tuturor materialelor legate de persoana în a cărei privinţă se desfăşoară activităţi de probaţiune;
bază de date – informaţie totală despre persoana în a cărei privinţă se desfăşoară activităţi de probaţiune;
consiliu consultativ al probaţiunii – organ consultativ pentru optimizarea conlucrării tuturor organelor în realizarea politicii în sfera probaţiunii;
consilier de probaţiune – persoană care desfăşoară nemijlocit activitate de probaţiune;
asistenţă şi consiliere – totalitate a măsurilor de reintegrare în societate a subiecţilor probaţiunii.
Articolul 21. Principiile probaţiunii
Activitatea de probaţiune se desfăşoară pe următoarele principii:
a) respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane, neadmiterea discriminării de orice natură, inclusiv pe motiv de dizabilitate, boală cronică contagioasă sau necontagioasă;
b) sprijinirea şi încurajarea permanentă a subiecţilor probaţiunii, asistaţi şi consiliaţi, în vederea reintegrării lor în societate şi asumării de responsabilitate pentru propriile acţiuni prin formarea unei atitudini corecte faţă de  ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială;
c) oportunitatea, asigurarea reacţiei sociale eficace la fapta săvîrşită, intervenţia în soluţionarea problemelor persoanei aflate în conflict cu legea penală în funcţie de situaţia psihosocială şi de condiţiile de fapt ale săvîrşirii infracţiunii;
d) participarea comunităţii la procesul de asistenţă, de consiliere psihosocială şi de control;
e) diferenţierea şi individualizarea psihosocială a subiectului probaţiunii şi a infracţiunii pe care a săvîrşit-o;
f) prezumţia nevinovăţiei subiectului probaţiunii;
g) respectarea legii şi a hotărîrilor judecătoreşti;
h) respectarea confidențialităţii datelor cu caracter personal.
Articolul 22. Resocializarea
(1) Resocializarea presupune un proces de influenţă asupra subiectului probațiunii (organizatoric, psihosocial, pedagogic, educativ etc.) în scop de schimbare a unor orientări negative, a comportamentului antisocial și de întărire a rezultatelor corectării.
(2) Elementele de resocializare includ:
a) evaluarea personalității și a necesităților;
b) evaluarea motivaţiei pentru schimbare;
c) evaluarea riscului de recidivă;
d) supravegherea;
e) asistența și consilierea.
Articolul 23. Evidenţa subiecţilor probaţiunii
Evidenţa subiecţilor probaţiunii se ţine în registre electronice şi pe suport de hîrtie în modul stabilit de legislaţie. Temei pentru evidenţa subiecţilor probaţiunii este hotărîrea instanţei de judecată, ordonanţa procurorului sau decretul de graţiere al Preşedintelui Republicii Moldova.
Articolul 24. Evaluarea personalităţii subiectului
                     probaţiunii
(1) Evaluarea personalităţii subiectului probaţiunii constă în analiza procesului de schimbare comportamentală, de resocializare a subiectului probaţiunii şi se efectuează printr-o intervenţie individualizată.
(2) Rezultatele evaluării se includ în ancheta de evaluare a personalităţii subiectului probaţiunii.
(3) Ancheta de evaluare a personalităţii subiectului probaţiuniii se întocmeşte pe suport de hîrtie şi în format electronic.
(4) După evaluarea personalităţii subiectului probaţiunii în cadrul probaţiunii postpenitenciare se întocmește planul de intervenţie.
Articolul 25. Planificarea probaţiunii
(1) Planificarea probaţiunii presupune elaborarea unui complex de acţiuni de supraveghere, de asistenţă şi consiliere a subiectului probaţiunii în vederea realizării obiectivelor probaţiunii.
(2) Realizarea acţiunilor probaţiunii se efectuează în conformitate cu Regulamentul de planificare a probaţiunii, aprobat de către ministrul justiţiei.
Articolul 26. Supravegherea subiecţilor probaţiunii
(1) Acţiunile de supraveghere se introduc în planul de probaţiune.
(2) Acţiunile de supraveghere a subiecţilor probaţiunii se realizează prin:
a) vizite la domiciliu, la reședință, la locul de muncă şi de studii;
b) întrevederi;
c) control la organele competente privind comiterea de contravenţii şi infracţiuni;
d) verificarea trecerii frontierei de stat;
e) monitorizarea electronică;
f) alte acţiuni prevăzute de legislaţie.
Articolul 27. Asistenţa şi consilierea
(1) În vederea acordării asistenţei şi consilierii, sînt necesare evaluarea iniţială cu stabilirea diagnosticului social, evaluarea continuă a situaţiei, evaluarea finală şi finalizarea intervenţiei.
(2) Evaluarea iniţială se realizează luîndu-se în considerare necesităţile subiectului probaţiunii.
(3) Evaluarea continuă a situaţiei constă în aprecierea efectelor produse de punerea în aplicare a planului de intervenţie.
(4) Evaluarea finală determină dacă planul de intervenţie stabilit a fost eficient şi problema subiectului probaţiunii a fost ameliorată sau soluţionată.
(5) Finalizarea intervenţiei este momentul în care una dintre părţile implicate în probaţiune sau ambele consideră că obiectivele propuse au fost atinse sau că, dimpotrivă, asistenţa nu a dat rezultatul necesar.
(6) Activitatea de asistenţă şi consiliere presupune și implicarea autorităţilor publice, a cultelor religioase și a părților lor componente, a altor organizaţii neguvernamentale în soluţionarea problemelor subiectului probaţiunii şi poate fi efectuată prin desfăşurarea unor programe probaţionale sau de alt gen.
Articolul 28. Asistenţa postpenitenciară
(1) Asistența postpenitenciară se acordă persoanelor eliberate din detenție înainte de termen și persoanelor eliberate din detenție pe termen.
(2) Asistenţa postpenitenciară presupune acţiuni desfăşurate individual sau în grup, orientate spre dezvoltarea personală a subiectului probaţiunii, suportul pentru acesta în situaţii de criză în vederea soluţionării problemelor apărute în viața sa socială după detenție.
(3) Asistenţa postpenitenciară se efectuează în baza acordului semnat dintre subiectul probaţiunii şi consilierul de probațiune.
(4) Asistenţa postpenitenciară constă în:
a) prezentarea informaţiei despre posibilităţile de acordare a locului de trai;
b) acordarea suportului în căutarea unui loc de muncă;
c) acordarea suportului pentru plasament în instituții de servicii sociale;
d) acordarea suportului în perfectarea buletinului de identitate şi a altor documente necesare subiectului probaţiunii;
e) organizarea şi implicarea în programe probaţionale;
f) consilierea pentru soluționarea diverselor probleme sociale şi psihologice;
g) implicarea, cu ajutorul autorităţilor publice, organizaţiilor neguvernamentale din domeniul psihologic, medical şi social, în soluţionarea problemelor subiecţilor probaţiunii;
h) orice alt fel de asistenţă prevăzut de legislaţie.
Articolul 29. Programe probaţionale
(1) Programe probaţionale pot fi programe de corecţie a comportamentului social şi programe de reintegrare socială. Programele probaţionale se desfăşoară individual şi/sau în grup.
(2) Programele de corecţie a comportamentului social constau în modificarea comportamentului, viziunilor şi capacităţilor care au condus la săvîrşirea infracţiunii.
(3) Programele de reintegrare socială constau în redo-bîndirea capacităţilor de a soluţiona problemele vieții sociale cotidiene.
(4) Tipul programului probațional se stabileşte de către consilierul de probaţiune, reieșind din evaluările efectuate.
Articolul 210. Monitorizarea electronică
(1) Monitorizarea electronică constă în supravegherea prin utilaje electronice a persoanei liberate de pedeapsa penală.
(2) Monitorizarea electronică poate fi aplicată la stabilirea unor obligaţii sau restricții.
(3) Asigurarea monitorizării electronice a tuturor categoriilor de persoane monitorizate se efectuează de către organele de probațiune.
(4) Modul, condiţiile şi procedura de monitorizare electronică sînt reglementate în Codul de executare, precum și în regulamentul aprobat de Guvern.
Articolul 3. Subiecţii probaţiunii
Subiecţi ai probaţiunii sînt:
a) persoanele bănuite, învinuite, inculpate pentru care s-a solicitat referatul presentințial de evaluare psihosocială a personalității;
b) minorii liberaţi de răspunderea penală;
c) persoanele liberate condiţionat de răspunderea penală;
d) persoanele liberate de pedeapsa penală;
e) persoanele eliberate din locurile de detenţie care au solicitat asistenţa postpenitenciară;
f) persoanele condamnate sau sancționate la muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi cele private de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate.
Articolul 4. Drepturile şi obligaţiile subiecţilor probaţiunii
(1) Subiecţii probaţiunii au dreptul:
a) să solicite şi să primească informaţii despre condiţiile supravegherii;
b) să solicite şi să primească informaţii despre asistenţă şi consiliere;
c) să solicite şi să primească explicaţii referitoare la drepturile lor;
d) să participe la diverse programe desfăşurate de organele de probațiune, de alte autorităţi publice, de asociaţiile obşteşti naţionale şi de organizațiile internaţionale.
(2) Subiecţii probaţiunii sînt obligaţi:
a) să respecte obligaţiile şi restricţiile stabilite de instanţa de judecată şi de legislaţie;
b) să îndeplinească cerinţele legitime ale personalului organelor de probaţiune;
c) să prezinte informaţii veridice la solicitarea personalului organelor de probaţiune;
d) să participe la programe probaţionale şi de alt gen, dacă acestea au fost aplicate;
e) să utilizeze asistenţa postpenitenciară conform destinaţiei.
(3) În cazul în care persoanele eliberate din locurile de detenţie solicită susținere în adaptarea socială, consilierul de probaţiune va încheia un acord în scris cu acestea. Modelul acordului se stabileşte de către ministrul justiţiei.
Articolul 5. Principalele direcţii ale activităţii de  probaţiune
Principalele direcţii ale activităţii de probaţiune sînt:
a) reflectarea tabloului psihosocial al persoanei aflate în conflict cu legea penală;
b) formularea de propuneri, pentru instanţa de judecată, referitor la principalele activităţi care trebuie desfăşurate cu persoana aflată în conflict cu legea penală în vederea facilitării procesului de soluţionare a problemelor psihosociale;
c) oferirea de informaţii referitor la persoana aflată în conflict cu legea penală, la familia ei şi la mediul social din care provine;
d) asigurarea cooperării persoanei aflate în conflict cu legea penală şi conformării ei la condiţiile care i s-au stabilit prin hotărîre judecătorească;
e) consilierea şi asistenţa subiectului probaţiunii în soluționarea problemelor personale care au condus la săvîrşirea infracţiunii;
f) desfăşurarea programelor individuale sau a programelor de grup, concentrarea resurselor din comunitate cu scopul de a asista subiecţii probaţiunii în soluţionarea problemelor psihosociale;
g) supravegherea subiecţilor probaţiunii;
h) coordonarea programelor sociale şi a celor terapeu-tice pentru minori.
Articolul 6. Tipurile de probaţiuni
Probaţiunile sînt de următoarele tipuri:
a) probaţiune presentinţială;
b) probaţiune sentinţială în comunitate;
c) probaţiune penitenciară;
d) probaţiune postpenitenciară;
e) probaţiune juvenilă.
Articolul 7. Dosarul personal de probaţiune 
(1) Subiecţilor probaţiunii li se întocmeşte dosar personal. Dosarul personal de probaţiune conţine informaţii şi date cu caracter personal despre subiectul probaţiunii şi despre modul de desfăşurare a activităţii de probaţiune.
(2) Informaţiile şi datele cu caracter personal din dosarul personal de probaţiune sînt confidenţiale. Persoanele care au acces la dosarul personal de probaţiune au obligaţia de a păstra, în condiţiile legii, confidenţialitatea informaţiilor şi datelor cu caracter personal. Cu acordul subiectului probaţiunii, la dosarul personal de probaţiune pot avea acces: apărătorul, mediatorul, reprezentanţii organizaţiilor care desfăşoară activităţi în domeniul respectării drepturilor omului sau al ocrotirii persoanelor condamnate.
(3) Dosarul personal de probaţiune se întocmește pe suport de hîrtie şi în format electronic, cu respectarea prevederilor legislaţiei.
(4) Pentru încălcarea prevederilor alin. (2), persoanele respective răspund în condiţiile legii.
Articolul 8. Probaţiunea presentinţială
(1) În cadrul probaţiunii presentinţiale, în privinţa bănuitului, învinuitului, inculpatului care a împlinit vîrsta de răspundere penală se întocmeşte referat presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii.
(2) Referatul presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii se întocmeşte la demersul organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanţei de judecată.
(3) În privinţa unui minor, referatul presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii se întocmeşte în mod obligatoriu, conform legislaţiei.
(4) În probaţiunea presentinţială se acordă asistenţă şi consiliere subiectului probaţiunii.
Articolul 9. Referatul presentinţial de evaluare
                   psihosocială a personalităţii bănuitului,
                       a învinuitului sau a inculpatului
(1) Referatul presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii este un document scris, cu caracter consultativ şi de orientare, avînd rolul de a oferi organului de urmărire penală, procurorului, instanţei de judecată date despre persoana bănuitului, a învinuitului sau a inculpatului, despre nivelul de instruire şcolară, despre comportamentul, mediul familial, cercul de prieteni şi despre factorii care influenţează sau pot influenţa conduita lui generală.
(2) La întocmirea referatului presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii se contactează membrii familiei, prietenii, colegii, alte surse de informaţie, cum ar fi psihologi, cadre didactice, asistenţi sociali, medici, alţi specialişti, precum şi persoanele care pot contribui realmente la reflectarea tabloului psihosocial al personalităţii bănuitului, a învinuitului sau a inculpatului.
(3) Modul de întocmire a referatelor presentinţiale de evaluare a personalităţii este stabilit de Ministerul Justiţiei.
Articolul 10. Probaţiunea comunitară
(1) Probaţiunea comunitară prevede organizarea şi implementarea, în baza hotărîrii judecătoreşti sau, după caz, a ordonanței procurorului, a activităţilor de resocializare a subiecţilor probaţiunii care sînt:
a) minori liberaţi de răspunderea penală;
b) persoane liberate condiţionat de răspunderea penală;
c) persoane liberate de pedeapsa penală;
d) persoane condamnate sau sancționate la muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi cele private de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate.
(2) Categoriilor de persoane specificate la alin. (1) li se pot aplica programe probaţionale.
Articolul 11. Probaţiunea penitenciară
(1) În cadrul probaţiunii penitenciare, şi anume în perioada de pregătire către liberare, se elaborează şi se aplică persoanelor aflate în locurile de detenţie programe de educaţie civică, etică şi morală, de instruire profesională, de muncă educativă.
(2) Organul de probaţiune, în colaborare cu administraţia penitenciarului, poate contribui:
a) la stabilirea de contacte oficiale preliminare cu instituţii specializate în vederea creării unor posibilităţi de pregătire profesională, de reciclare şi de perfecţionare profesională în conformitate cu cerinţele pieţei forţei de muncă;
b) la stabilirea de contacte oficiale preliminare cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea oferirii de informaţii veridice condamnaţilor despre locurile de muncă vacante şi despre alegerea unui loc de muncă corespunzător, în vederea facilitării înregistrării lor la oficiul forţei de muncă;
c) la stabilirea de contacte cu agenţii specializate pentru facilitarea închirierii de locuinţe, la cererea persoanelor care nu au rude sau alte legături sociale;
d) la stabilirea de contacte cu agenţii specializate pentru facilitarea plasării persoanelor de vîrstă înaintată şi a persoanelor cu dizabilităţi în instituţii de plasament, la cererea lor;
e) la elaborarea şi perfecţionarea unor programe de scurtă şi de lungă durată privind adaptarea socială a persoanelor care urmează a fi liberate din locurile de detenţie;
f) la includerea consilierilor de probaţiune în componenţa comisiilor instituţiilor penitenciare, care examinează cauzele cu privire la liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen.
Articolul 12. Probaţiunea postpenitenciară
(1) Probaţiunea postpenitenciară are drept scop acordarea de asistenţă şi consiliere persoanelor eliberate din locurile de detenţie pentru adaptarea lor în societate.
(2) Probaţiunea postpenitenciară se desfăşoară în condiţiile prezentei legi, ale Legii cu privire la adaptarea socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie şi ale altor acte normative în domeniu.
Articolul 13. Probaţiunea juvenilă
(1) Probaţiunea juvenilă se desfăşoară ţinîndu-se cont de obligativitatea respectării interesului superior al copilului şi de scopul protecţiei temporare a copilului aflat în dificultate, al resocializării şi al reintegrării lui în familia biologică sau adoptivă, în casă de copii de tip familial, precum şi în comunitate.
(2) Acţiunile de probaţiune juvenilă se axează pe:
a) asigurarea procesului de reabilitare psihopedagogică a personalităţii;
b) abordarea individuală a fiecărui caz, cu o atenţie sporită, ţinîndu-se cont de particularităţile personale şi de particularităţile vîrstei;
c) stabilirea şi menţinerea relaţiilor cu serviciile de protecţie a drepturilor copilului;
d) monitorizarea situaţiei pre- şi postintegrare a minorului în familie;
e) dezvoltarea capacităţii familiei şi a comunităţii de a asigura asistenţă minorului şi de a preveni riscul intrării lui în dificultate;
f) relaţiile cu mass-media în aplicarea măsurilor de probaţiune faţă de minor, în scopul abordării tuturor problemelor doar prin prisma respectării interesului superior al copilului.
(3) În desfăşurarea activităţilor de probaţiune, personalul organului de probaţiune poate participa:
a) la elaborarea şi la aprobarea programelor sectoriale, locale în domeniul protecţiei copilului şi a familiei, la crearea de servicii comunitare de protecţie socială;
b) la elaborarea şi la punerea în aplicare a sistemului de monitorizare şi de evaluare a serviciilor de protecţie a copilului şi a familiei;
c) la crearea, la nivel naţional şi la nivel local, a unui sistem informaţional care să includă date despre copil şi despre familia aflată în dificultate sau în situaţii de risc, precum şi despre instituţiile de protecţie a copilului şi a familiei;
d) la dezvoltarea şi la promovarea modelelor viabile de servicii comunitare de protecţie a copilului şi a familiei, de servicii de prevenire a intrării copiilor în dificultate şi în sistemul rezidenţial de îngrijire şi educaţie, de servicii de asistenţă socială pentru copiii şi familiile aflate în dificultate sau în situaţii de risc;
e) la elaborarea unui mecanism de implicare a sectorului privat în soluţionarea problemelor copilului şi ale familiei.
Articolul 14 - abrogat


Capitolul  IIORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE PROBAŢIUNE


Articolul 15. Organizarea activităţii de probaţiune
(1) Activitatea de probaţiune se organizează de Inspectoratul Naţional de Probaţiune şi se realizează de subdiviziunile teritoriale.
(2) Inspectoratul Naţional de Probaţiune şi subdiviziunile sale teritoriale formează organele de probaţiune.
(3) Regulamentul privind organizarea și funcționarea organelor de probaţiune se aprobă de Guvern.
Articolul 151. Inspectoratul Naţional de Probaţiune
(1) Inspectoratul Naţional de Probaţiune este o autoritate administrativă în subordinea Ministerului Justiţiei, care asigură administrarea activităţii subdiviziunilor teritoriale în domeniul probaţiunii.
(2) Inspectoratul Naţional de Probaţiune are statut de persoană juridică şi dispune de cont trezorerial şi de ştampilă cu denumire proprie. 
(3) Inspectoratul Naţional de Probaţiune este condus de către director, care este asistat de adjuncţi.
Articolul 152. Subdiviziunile teritoriale
(1) Subdiviziunile teritoriale sînt:
a) inspectoratele regionale de probaţiune;
b) birourile de probaţiune.
(2) Inspectoratele regionale de probațiune au statut de persoană juridică şi dispun de conturi trezoreriale. 
(3) Birourile de probaţiune intră în componenţa inspectoratelor regionale de probațiune.
(4) Activitatea birourilor de probaţiune este organizată conform direcţiilor de activitate:
a) probaţiunea presentinţială şi juvenilă;
b) probaţiunea comunitară şi postpenitenciară;
c) monitorizarea executării pedepsei cu munca neremunerată în folosul comunităţii şi a altor pedepse alternative detenției.
(5) În fiecare birou de probaţiune se numeşte cîte un consilier de probaţiune specializat în probaţiunea juvenilă.
Articolul 16. Funcţiile principale ale organului
                    de probaţiune
Organul de probaţiune are următoarele funcţii:
a) prezentarea de referate presentinţiale de evaluare psihosocială a personalităţii;
b) aplicarea programelor de corecţie a comportamentului social;
c) coordonarea executării unor anumite categorii de pedepse;
d) exercitarea controlului asupra persoanelor condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, a persoanelor liberate condiţionat de pedeapsă penală înainte de termen, a persoanelor condamnate cu amînarea executării pedepsei, a persoanelor liberate de răspundere penală;
e) exercitarea controlului asupra aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter educativ;
f) acordarea de asistenţă şi de consiliere postpenitenciară;
g) coordonarea activităţii reprezentanţilor altor autorităţi publice centrale şi autorităţilor publice locale, organizaţiilor neguvernamentale a căror activitate are legătură directă sau tangenţială cu probaţiunea;
h) implementarea programelor de corecţie socială a subiecţilor probaţiunii;
i) colaborarea cu penitenciarele în partea pregătirii persoanelor pentru liberare din locurile de detenţie.
Articolul 17. Finanţarea activităţii de probaţiune
Activitatea de probaţiune se finanţează de la bugetul de stat şi din alte surse neinterzise de lege.
Articolul 18. Baza de date
(1) Informaţia despre subiecţii probaţiunii se introduce în baza de date.
(2) Volumul informaţiei incluse în baza de date, modul includerii şi utilizării ei se stabilesc de Guvern.
(3) Informaţia inclusă în baza de date este protejată în conformitate cu legislaţia.
Articolul 19. Consiliul consultativ al probaţiunii
(1) Pentru optimizarea conlucrării organelor la realizarea unei politici unitare în sfera probaţiunii se creează Consiliul consultativ al probaţiunii.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului consultativ al probaţiunii se aprobă de către ministrul justiţiei.
(3) În componenţa Consiliului consultativ al probaţiunii vor fi incluşi reprezentanţi ai autorităţilor publice şi ai societăţii civile.
(4) La nivel raional se instituie consiliul raional consultativ al probaţiunii. Regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului raional consultativ al probaţiunii se aprobă de către ministrul justiţiei.
Articolul 20. Colaborarea organelor de probaţiune
                     cu alte autorităţi şi organizaţii
(1) Organele de probaţiune, potrivit competenţei lor, colaborează cu autorităţi publice şi organizaţii neguvernamentale.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale pot acorda ajutor organelor de probaţiune prin acordarea de spaţii pentru desfăşurarea activităţii de probaţiune, prin crearea de centre de reabilitare socială a persoanelor liberate din locurile de detenţie, prin finanţarea diverselor programe legate de probaţiune.
(3) Organizaţiile neguvernamentale, inclusiv cele externe, pot acorda ajutor organelor de probaţiune.


Capitolul IIISTATUTUL PERSONALULUI ORGANELOR DE PROBAŢIUNE


Articolul 21. Personalul organelor de probațiune
(1) Personalul organelor de probațiune se constituie din angajaţii Inspectoratului Naţional de Probaţiune și angajații care activează nemijlocit în cadrul subdiviziunilor teritoriale (cu excepţia personalului tehnic).
(2) Personalul organelor de probaţiune dispune de legitimaţie de serviciu şi de insignă, ale căror modele sînt aprobate de Guvern.
(3) Personalul organelor de probaţiune este salarizat conform Legii cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar şi conform altor acte normative în domeniu.
(4) Personalul organelor de probațiune este compus din funcţionari publici, supuşi reglementărilor Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, şi din personal contractual, care desfăşoară activităţi auxiliare, supus reglementărilor legislaţiei muncii.
(5) În Inspectoratul Naţional de Probaţiune și în subdiviziunile teritoriale ale acestuia pot activa şi voluntari în condiţiile prevăzute de legislaţia cu privire la voluntariat.
Articolul 22. Consilierii de probaţiune
(1) Activitatea nemijlocită cu subiecţii probaţiunii se desfăşoară de către consilierii de probaţiune.
(2) Persoana care exercită funcţia de şef sau de şef adjunct al biroului de probaţiune are calitatea și de consilier de probaţiune.
Articolul 23. Competenţa consilierului de probaţiune
Consilierul de probaţiune are următoarele atribuţii:
a) ţine evidenţa subiecţilor probaţiunii;
b) exercită evaluarea psihosocială a personalităţii subiectului probaţiunii;
c) exercită supravegherea subiecţilor probaţiunii;
d) acordă asistenţă şi consiliere subiecţilor probaţiunii;
e) monitorizează executarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ;
f) întocmeşte referate presentinţiale de evaluare psihosocială a personalităţii la solicitarea instituţiilor competente;
g) asigură executarea pedepsei penale și contravenționale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii, precum şi a pedepsei sau a sancțiunii cu privarea de dreptul de a ocupa o anumită funcţie sau de a exercita o anumită activitate;
h) implementează programe probaţionale;
i) încheie acorduri cu subiecţii probaţiunii pentru acordarea asistenţei postpenitenciare;
j) acordă asistenţă postpenitenciară;
k) conlucrează cu autorităţile publice şi cu asociaţiile obşteşti în domeniul probaţiunii;
l) participă la şedinţele de judecată;
m) prezintă date statistice;
n) întocmeşte rapoarte despre activitatea sa;
o) evaluează activitatea de probaţiune;
p) înaintează propuneri în vederea dezvoltării activităţii de probaţiune;
q) păstrează confidenţialitatea datelor de care a luat cunoştinţă în executarea obligaţiilor de serviciu, chiar şi după încetarea activităţii de probaţiune, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
r) respectă normele de conduită în conformitate cu Codul de etică al consilierului de probaţiune.
Articolul 24. Drepturile consilierului de probaţiune
(1) Consilierul de probaţiune are dreptul:
a) să citeze subiecţii probaţiunii;
b) să solicite de la subiecţii probaţiunii respectarea obligațiilor și restricțiilor stabilite de instanţa de judecată și de legislație;
c) să se familiarizeze cu dosarele penale şi contravenţionale ale subiecţilor probaţiunii;
d) să aibă acces în penitenciare, în inspectoratele de poliţie, procuratură, în administraţiile publice centrale şi locale în scop de exercitare a atribuţiilor de serviciu;
e) să viziteze subiecţii probaţiunii la domiciliu, reședință, la locul de muncă și de studii;
f) să solicite de la administrațiile publice centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale, de la persoanele fizice și juridice informaţii necesare pentru desfăşurarea activităţilor de probaţiune;
g) să primească orice informaţie relevantă despre subiectul probaţiunii în limitele atribuțiilor de serviciu;
h) să solicite de la subiecţii probaţiunii documente relevante pentru caz în limitele atribuțiilor de serviciu;
   i) să verifice executarea de către subiecţii probaţiunii a cerinţelor expuse în planul de probaţiune;
j) să înainteze propuneri referitoare la programele guvernamentale de adaptare socială a persoanelor eliberate din locurile de detenţie.
(2) Consilierul de probaţiune are şi alte drepturi prevăzute de lege.
Articolul 241. Formarea continuă a consilierului                             de probaţiune    (1) Consilierul de probaţiune are obligaţia să-şi perfecţioneze continuu calităţile sale profesionale prin intermediul cursurilor de formare continuă organizate de Institutul Naţional al Justiţiei.    (2) Organele de probaţiune şi Institutul Naţional al Justiţiei au obligaţia să prevadă în bugetele proprii mijloacele necesare pentru acoperirea cheltuielilor aferente programelor de formare continuă a consilierilor de probaţiune.
[Art.241 introdus prin LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare 12.11.16]
Articolul 25. Protecţia juridică a personalului organelor
                     de probaţiune
(1) Personalul organelor de probaţiune se află sub protecţia statului.
(2) Cerinţele legitime ale personalului organelor de probaţiune sînt executorii pentru persoanele cu funcţie de răspundere şi pentru alte persoane. Neexecutarea cerinţelor legitime, legate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, ale personalului organelor de probaţiune, precum şi împiedicarea, de către persoanele cu funcţie de răspundere şi de către alte persoane, a executării obligaţiilor personalului atrag răspundere conform legislaţiei.
(3) Viaţa, sănătatea, capacitatea de muncă şi bunurile personalului organelor de probațiune sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la bugetul de stat, suma asigurată fiind egală cu suma drepturilor bănești pe 10 ani din ultima funcție.
(4) Sumele asigurate se plătesc:
a) în caz de deces al angajatului organului de probaţiune, survenit în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, persoanelor care se aflau la întreţinerea acestuia, cu titlu de ajutor unic, egal cu suma drepturilor băneşti pe 10 ani ale celui decedat; în afară de aceasta, timp de 5 ani, li se plăteşte lunar suma drepturilor băneşti lunare ale celui decedat; la expirarea termenului indicat, se stabileşte pensie de urmaş conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat;
b) în caz de dizabilitate a angajatului organului de probaţiune survenită în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu sau de dizabilitate survenită în cel mult 3 ani de la eliberare din serviciu ca urmare a unei boli contractate în perioada satisfacerii serviciului, dacă nu există temei de acordare a pensiei pentru vechime în muncă; sumele de asigurare sub formă de drepturi băneşti lunare se plătesc angajatului organului de probaţiune pînă la restabilirea capacităţii de muncă, dar nu mai mult de 5 ani; după expirarea acestui termen, se stabileşte pensie de dizabilitate;
c) în caz de leziuni corporale cauzate în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, care exclud posibilitatea angajatului din cadrul personalului organelor de probaţiune de a exercita în continuare atribuțiile de serviciu, indemnizaţia unică fiind în cuantum de:
7 salarii medii lunare – în caz de dizabilitate severă;
5 salarii medii lunare – în caz de dizabilitate accentuată;
3 salarii medii lunare – în caz de dizabilitate medie.
(5) Modul de constatare a decesului sau a survenirii dizabilităţii în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu se stabileşte prin regulament, aprobat de Ministerul Justiţiei de comun acord cu Ministerul Sănătăţii.
(6) Persoanele ale căror acţiuni au cauzat angajatului din cadrul personalului organelor de probaţiune decesul ori leziuni corporale sau au contribuit la acestea restituie sumele plătite conform alin. (4).


Capitolul  IVDISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE


Articolul 26
(1) Prevederile prezentei legi intră în vigoare la expirarea a 3 luni de la data publicării.
(2) Persoanele care, pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi, au desfăşurat activităţi de probaţiune conform Codului de executare al Republicii Moldova îşi vor continua activitatea.
(3) Guvernul, în termen de 3 luni din data publicării prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri de aducere în concordanţă cu ea a actelor legislative;
b) va adopta actele normative necesare executării ei;
c) va asigura revizuirea şi anularea actelor normative ce contravin acestei legi.