Advanced Search

de inadmisibilitate a sesizării nr. 77g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr. 64din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare (procedura prealabilă adresării în judecată)


Published: 2016-08-12
Read law translated into English here: https://www.global-regulation.com/translation/moldova/5967554/de-inadmisibilitate-a-sesizrii-nr.-77g-2016-privind-excepia-de-neconstituionalitate-a-unor-prevederi-din-legea-nr.-64din-23-aprilie-2010-cu-privire-la.html

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$40 per month.
    Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Victor POPA, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 23 iunie 2016,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 8 iulie 2016 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepția de necon-stituționalitate a articolelor 15, 16, 17, 18 lit. g) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, ridicată de avocatul Alexandru Caciur în dosarul civil nr. 2-2830/15, aflat pe rolul Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.
2. Excepția de neconstituționalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 23 iunie 2016 de către judecătorul Svetlana Garștea-Bria, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.
A. Circumstanțele litigiului principal
3. La 20 iulie 2015 Alexandru Caciur a înaintat o acțiune civilă împotriva lui Dumitru Harea cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin lezarea onoarei și demnității profesionale.
4. În cadrul procesului, reprezentantul lui Dumitru Harea a invocat nerespectarea de către Alexandru Caciur a procedurii prealabile, prevăzută de Legea cu privire la libertatea de exprimare, și a solicitat scoaterea cererii de pe rol.
5. La 2 decembrie 2015, avocatul Alexandru Caciur a înaintat instanței de judecată un demers cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolelor 15, 16, 17, 18 lit. g) din Legea cu privire la libertatea de exprimare.
6. Prin încheierea din 20 ianuarie 2016, instanța de judecată a respins ca neîntemeiat demersul lui Alexandru Caciur cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate.
7. Pe parcursul procesului, Alexandru Caciur a înaintat un demers repetat privind ridicarea excepției de neconstituționalitate, invocând Hotărârea Curții Constituționale din 9 februarie 2016 cu privire la interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. g) din Constituție.
8. Prin încheierea din 16 iunie 2016, instanța de judecată a admis demersul și a dispus ridicarea excepției de neconstituționalitate și transmiterea sesizării în adresa Curții Constituționale.
B. Legislația pertinentă
9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M. O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:


Articolul 4Drepturile şi libertăţile omului


„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”


Articolul 20Accesul liber la justiție


„(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”


Articolul 32Libertatea opiniei și a exprimării


„(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.
(3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.”


Articolul 54 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi


„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
10. Prevederile relevante ale Legii nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare (M.O., 2010, nr. 117-118, art.355) sunt următoarele:


Articolul 15Cererea prealabilă


„(1) Persoana care se consideră defăimată poate solicita, prin cerere prealabilă, autorului informaţiei şi/sau persoanei juridice care a răspândit-o rectificarea sau dezminţirea informaţiei defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor şi compensarea prejudiciului cauzat. În caz de deces al persoanei defăimate, cererea prealabilă se depune de către persoana interesată.
(2) Cererea prealabilă se depune în termen de 20 de zile de la data la care persoana a aflat sau trebuia să afle despre informaţia defăimătoare. Acesta este un termen de prescripţie. La împlinirea unui an din ziua defăimării, persoana nu poate solicita repunerea sa în termenul de depunere a cererii prealabile.
[…].”


Articolul 16Procedura de examinare a cererii prealabile


„(1) Cererea prealabilă se examinează în termen de 5 zile de către autorul informaţiei şi, după caz, de către persoana juridică ce a răspândit această informaţie.
(2) Dacă se constată că informaţia la care se referă cererea prealabilă este falsă sau nu se bazează pe un substrat factologic suficient, persoana juridică ce a răspândit informaţia sau autorul informaţiei satisface cererea prealabilă, fiind obligat să efectueze, după caz, rectificarea sau dezminţirea informaţiei defăimătoare, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor şi compensarea, la cerere, a prejudiciilor cauzate.
(3) Rectificarea sau dezminţirea informaţiei, acordarea dreptului la replică sau exprimarea scuzelor se efectuează în termen de 15 zile de la data examinării cererii prealabile, iar dacă informaţia a fost răspândită de mass-media şi publicaţia sau emisiunea care a răspândit această informaţie apare mai rar decât o dată la 15 zile, în următorul număr sau emisiune.
(4) Plata compensaţiilor în temeiul cererii prealabile se efectuează în termen de 15 zile de la data examinării cererii prealabile sau într-un alt termen convenit de părţi.
(5) În cazul refuzului de a satisface, integral sau parţial, cererea prealabilă, persoana lezată poate depune cerere de chemare în judecată.
(6) În cazul refuzului de satisfacere a cererii prealabile pe motivul omiterii termenului de prescripţie, persoana lezată poate solicita, concomitent cu depunerea cererii de chemare în judecată, repunerea în termenul de depunere a cererii prealabile.”


Articolul 17Termenul de adresare în instanţa de judecată


„(1) Cererea de chemare în judecată cu privire la defăimare poate fi depusă în termen de 30 de zile. Acest termen curge de la:
a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă;
b) data expirării termenului pentru examinarea cererii prealabile.
(2) Termenul specificat la alin.(1) este termen de prescripţie.
(3) Persoana poate fi repusă în termenul de prescripţie dacă a omis acest termen din motive justificate şi a înaintat cererea de chemare în judecată în termen de 30 de zile de la data dispariţiei motivelor care justifică repunerea în termen.
(4) În cazul în care, concomitent cu depunerea cererii principale, nu au fost înaintate pretenţii cu privire la compensarea prejudiciilor, instanţa de judecată va respinge cererea pentru compensarea prejudiciilor depusă ulterior.”


Articolul 18Forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată


„(1) Cererea de chemare în judecată se întocmeşte cu respectarea condiţiilor prevăzute la art.166 şi 167 din Codul de procedură civilă.
(2) Invocând circumstanţele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile, reclamantul va mai indica:
a) dacă informaţia îl vizează;
b) dacă informaţia a fost răspândită de pârât;
c) dacă informaţia comportă caracter defăimător;
d) dacă informaţia se bazează pe fapte în esenţă false;
e) dacă este sau nu persoană publică în sensul prezentei legi şi dacă informaţia se referă la calitatea lui de persoană publică;
f) dacă informaţia se referă la o chestiune de interes public;
g) dacă a fost respectată procedura prealabilă;
h) dacă informaţia defăimătoare a cauzat prejudicii morale şi materiale şi care este întinderea reală a acestor prejudicii;
i) alte circumstanţe relevante pentru examinarea cauzei.
[…].”
11. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.130-134, art. 415) sunt următoarele:


Articolul 5Accesul liber la justiţie


„(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.
(2) Nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din motiv de inexistenţă a legislaţiei, de imperfecţiune, coliziune sau obscuritate a legislaţiei în vigoare.
(3) Renunţarea uneia dintre părţi de a se adresa în judecată prin încheierea în prealabil a unei convenţii nu are efect juridic, cu excepţia cazurilor de încheiere a unei convenţii de strămutare, în condiţiile legii, a litigiului la judecata arbitrală.”


Articolul 166Forma şi cuprinsul cererii de chemare în judecată


„(1) Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane ori are un interes pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept trebuie să depună în instanţa competentă o cerere de chemare în judecată.
(2) În cererea de chemare în judecată se indică:
[…]
h) date despre respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară dacă pentru un astfel de litigiu îndeplinirea procedurii este prevăzută de lege sau de contractul părţilor;
[…]”.


Articolul 167Actele care se anexează la cererea de chemare în judecată


„ (1) La cererea de chemare în judecată se anexează:
[…]
d) documentele care confirmă respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului, dacă respectarea acestei proceduri este prevăzută de lege sau de contractul părţilor;
[…]”.


Articolul 170 Restituirea cererii de chemare în judecată


„(1) Judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă:
a) reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini sau de contractul părţilor;
[…]
(4) Restituirea cererii de chemare în judecată nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.
[…]”.


Articolul 267 Temeiurile scoaterii cererii de pe rol


„Instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care:
a) reclamantul nu a respectat procedura,  prevăzută prin lege sau prin contractul părţilor, de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară; […]”.


Articolul 268Procedura şi efectele scoaterii cererii de pe rol


„[…]
(3) După înlăturarea circumstanţelor care duc la scoaterea cererii de pe rol, persoana interesată poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.
[…]”.


Articolul 347 Cuprinsul cererii


„[…]
(3)  La depunerea cererii, creditorul prezintă probe privind respectarea procedurii prealabile sesizării instanţei.
[…]”


Articolul 348 Refuzul de a primi cererea


„[…]
(2) Judecătorul refuză să primească cererea şi dacă:
[…]
e)  nu s-a respectat  procedura prealabilă cerută de lege pentru sesizarea instanţei judecătoreşti.
[…]”
12. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:


Articolul 6Dreptul la un proces echitabil


„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.
[...]”
13. Prevederile relevante ale Declarației Universale a Drepturilor Omului sunt următoarele (adoptată la New York la 10 decembrie 1948 și ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII din 28 iulie 1990), sunt următoarele:


Articolul 10


„Orice persoană are dreptul, în deplină egalitate, să fie ascultată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva ei.”
14. Prevederile relevante ale Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (încheiat la New York la 16 decembrie 1966 și ratificat de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII din 28 iulie 1990), sunt următoarele:


Articolul 14


„1. Toţi oamenii sunt egali în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege, care să decidă fie asupra temeiniciei oricărei învinuiri penale îndreptate împotriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil.
[...]”.
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de necon-stituționalitate
15. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că instituirea prin Legea cu privire la libertatea de exprimare a unei proceduri prealabile obligatorii, anterior adresării în instanța de judecată, constituie o îngrădire a accesului liber la justiție.
16. Autorul menționează că în lipsa parcurgerii etapei extrajudiciare prevăzute în articolele 15, 16, 17, 18 lit. g) ale Legii cu privire la libertatea de exprimare, drepturile și interesele sale nu pot fi valorificate prin introducerea unei acțiuni.
17. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate încalcă articolele 4, 20 și 32 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
19. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor ține de competența Curții Constituționale.
20. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Alexandru Caciur în dosarul civil nr.2-2830/15, care se află pe rolul Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
21. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
22. Curtea constată că dispozițiile contestate vizează, în esență, problema parcurgerii obligatorii a procedurii prealabile, prevăzută de Legea cu privire la libertatea de exprimare, anterior adresării în instanța de judecată. 
23. Din conținutul sesizării, Curtea observă că autorul excepției a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4, 20 și 32 din Constituţie.
24. Cu referire la pretinsa încălcare prin prevederile contestate a principiului accesului liber la justiție, Curtea reține că articolul 20 din Constituţie  garantează oricărei persoane dreptul  la satisfacţie  efectivă  din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi  interesele sale legitime.  Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.
25. Prin limitele permise de art. 4 din Constituție de a aplica și interpreta dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului în concordanţă cu actele internaționale la care Republica Moldova este parte, Curtea reține că, prin prisma art. 6 § 1 din Convenția Europeană, precum și prin prisma jurisprudenței Curții Europene, dreptul de acces la justiție poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cât timp acestea sunt rezonabile și proporționale  cu scopul urmărit.
26. Curtea precizează că necesitatea asigurării accesului efectiv la justiţie nu poate fi considerată însă ca reprezentând un obstacol pentru instituirea, prin lege, a unor condiţii de admisibilitate pentru cei care doresc să supună cauza lor judecăţii instanţelor judecătoreşti.
27. În același context, și Curtea Europeană menționează că accesul la justiție poate fi limitat, în special prin instituirea condiţiilor de admisibilitate, domeniu în care statul se bucură de o anumită marjă de apreciere. Aceste limitări trebuie să urmărească un scop legitim, asigurându-se o proporţionalitate între interesul persoanei şi scopul legitim urmărit (Guérin contra Franţei, 29 iulie 1998, § 37). Totuşi, limitările nu trebuie să reducă la zero esenţa acestui drept. Regulile de procedură au scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei şi, în special, a asigura securitatea raporturilor juridice, iar cei implicaţi în proceduri trebuie să se aştepte ca aceste reguli să fie aplicate (Miragall Escolano ş.a. contra Spaniei,25 ianuarie 2000, § 33).
28. În Hotărârea nr. 14 din 15 noiembrie 2012 Curtea Constituţională a examinat instituția „procedurii prealabile” și a reținut că: „[…] prin instituirea procedurii prealabile de soluționare a litigiilor nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiţie, de care, în mod evident, cel interesat beneficiază în condiţiile legii, ci exclusiv instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional statuat de art. 20 din Constituție, prevenindu-se, astfel, abuzurile şi asigurându-se protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi.”
29. De asemenea, Curtea a menţionat că „[…] prin instituirea procedurii prealabile legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi. La fel, procedura prealabilă poate constitui o rațiune de eficiență capabilă să asigure soluționarea mai rapidă a unor categorii de litigii.”
30. Potrivit concluziei Curții din aceeași hotărâre, condiţionarea sesizării instanţei de parcurgerea procedurii prealabile nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie, în accepţiunea interzisă de prevederile constituţionale de referinţă, atât timp cât partea interesată poate înainta în instanţa judecătorească cererea de chemare în judecată.
31. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor contestate în raport cu articolul 32 din Constituție, Curtea observă că dispozițiile contestate nu vizează dreptul la libertatea opiniei și exprimării. Prin urmare, dispozițiile constituționale consacrate în articolul 32 din Constituție nu sunt incidente în cazul dat.
32. Ţinând cont de cele menţionate şi de faptul că instituţia procedurii prealabile a constituit obiect al examinării în instanţa de contencios  constituțional, Curtea reține că sesizarea este neîntemeiată și nu poate fi admisă pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și pct. 28 lit. b) și d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională


DECIDE:


1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 15, 16, 17 și 18 lit. g) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, ridicată de avocatul Alexandru Caciur în dosarul civil nr. 2-2830/15, pendinte la Judecătoria Botanica, mun. Chișinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE             Alexandru TĂNASE