de inadmisibilitate a Sesizării nr. 38a/2015 privind
controlul constituţionalităţii Legii nr. 26 din 13 martie 2014
pentru modificarea şi completarea Legii nr.451-XV din
30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii
de întreprinzător
(reglementarea prin licențiere a activității farmaceutice)



Publicat : 05.02.2016
în Monitorul Oficial

Nr. 25-30
    art Nr : 5
    Data intrarii in vigoare : 13.10.2015

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEȘU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Tudor PANȚÎRU,
Dl Victor POPA, judecători,
cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 25 septembrie 2015, înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând preliminar sesizarea menţionată,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 13 octombrie 2015 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La 25 septembrie 2015, deputatul în Parlament
dna Mihaela Iacob a adresat Curţii Constituţionale sesizarea privind controlul constituţionalităţii Legii nr. 26 din 13 martie 2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.
A. Motivele sesizării
2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.
3. În vederea perfecţionării sistemului de licenţiere în Republica Moldova, Parlamentul a adoptat Legea nr.26 din 13 martie 2014 pentru modificarea și completarea Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.
4. Prin Legea nr. 26 din 13 martie 2014 au fost operate unele amendamente și la art.8 alin.(1) pct.25) al Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, și anume în partea privind licențierea activității farmaceutice.
5. Până la modificările operate, articolul 8 alin.(1) pct.25) al Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 prevedea că se supune reglementării prin licenţiere de către Camera de Licenţiere activitatea farmaceutică, inclusiv cu folosirea preparatelor narcotice şi/sau psihotrope, desfăşurată de întreprinderile şi/sau instituţiile farmaceutice (pentru întreprinderile şi instituţiile nou-create, până la obţinerea certificatului de acreditare), cu excepţia cazurilor când se modifică ori se completează genul de activitate.
6. În redacția actuală, articolul 8 alin.(1) pct.25) al Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 stabilește că se supune reglementării prin licenţiere de către Camera de Licenţiere activitatea farmaceutică.
7. Autorul sesizării susţine că, odată cu modificarea art.8 alin.(1) pct.25) al Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, domeniul farmaceutic s-a confruntat cu mari dificultăţi datorate punerii în aplicare a acestor prevederi.
8. Astfel, autorul sesizării consideră că prevederile Legii nr. 26 din 13 martie 2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător contravin prevederilor articolelor 1 alin. (3), 7, 9 alin. (1) şi (3), 15, 16, 46 şi 127 alin. (1) și (2) din Constituţia Republicii Moldova.
B. Legislaţia pertinentă
9. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:


Articolul 9 Principiile fundamentale privind proprietatea


„(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.
(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.
(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei.”


Articolul 46Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia


„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.
(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.”


Articolul 127Proprietatea


„(1) Statul ocroteşte proprietatea.
(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.
(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.”
10. Prevederile relevante ale Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător (Republicată: M.O., 2005, nr. 26-28, art.95) sunt următoarele:


Articolul 2Noţiuni principale


„În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
licenţă – act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere;
[…].”


Articolul 8Genurile de activitate supuse reglementării prin licenţiere


„(1) Se supun reglementării prin licenţiere următoarele genuri de activitate:
a) de către Camera de Licenţiere:
[…]
25) activitatea farmaceutică;
[…]”


Articolul 11Decizia privind eliberarea/prelungirea licenţei sau privind
respingerea declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei


„(1) Autoritatea de licenţiere, în baza declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei şi documentelor anexate, adoptă decizia privind eliberarea/prelungirea licenţei sau privind respingerea declaraţiei în cel mult 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia.
(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), în cazurile expres stabilite de legile care reglementează activitatea licenţiată respectivă, poate fi stabilit un termen mai mare pentru adoptarea de către autoritatea de licenţiere a deciziei privind eliberarea/prelungirea licenţei sau privind respingerea declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei.
(3) Informaţia despre adoptarea deciziei privind eliberarea/prelungirea licenţei se comunică solicitantului cel tîrziu în ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.
[…]
(6) Licenţa se consideră eliberată/prelungită dacă autoritatea de licenţiere nu răspunde solicitantului de licenţă în termenele prevăzute de lege. După expirarea termenului cumulativ stabilit pentru înştiinţarea despre refuzul înregistrării declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei, despre respingerea acesteia sau despre adoptarea deciziei privind eliberarea/prelungirea licenţei, cu condiţia lipsei unei comunicări scrise despre temeiurile refuzului înregistrării şi/sau respingerii declaraţiei pentru eliberarea/prelungirea licenţei, solicitantul de licenţă poate desfăşura activitatea pentru care a solicitat licenţa.
(7) În cazul survenirii situaţiei prevăzute la alin.(6), autoritatea de licenţiere perfectează licenţa în condiţiile art.14 alin.(1).
(8) Procedura aprobării tacite, prevăzute la alin.(6), se aplică tuturor licenţelor, cu excepţia celor emise de autorităţile de reglementare din sectorul financiar (bancar şi nebancar), în domeniul activităţilor care vizează regimul armelor de foc, muniţiilor şi explozibililor.
(9) Răspunsul negativ, dat în termenele prevăzute de lege, nu echivalează cu aprobarea tacită.
(10) Prevederile prezentului articol sînt aplicabile şi în cazul utilizării serviciului e-licenţiere.”
11. Prevederile relevante ale Legii nr.1456-XII din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică (Republicată: M.O., 2005, nr. 59-61, art.200) sunt următoarele:


Articolul 1Noţiuni generale


„În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni generale:
activitate farmaceutică – domeniu ştiinţifico-practic al ocrotirii sănătăţii, care include elaborarea medicamentelor, standardizarea, înregistrarea, producerea, prepararea, controlul calităţii, păstrarea, informarea, livrarea şi eliberarea acestora populaţiei, precum şi conducerea întreprinderilor farmaceutice şi a subdiviziunilor acestora, activităţi exercitate numai în cadrul întreprinderii farmaceutice, cu excepţia cercetărilor în vederea elaborării şi testării medicamentelor, efectuate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
[…]”


Articolul 142Exclusivitatea licenţei pentru exercitarea activităţii farmaceutice


„Licenţa pentru exercitarea activităţii farmaceutice este unicul document necesar pentru funcţionarea întreprinderii şi instituţiei farmaceutice.”

12. Prevederile relevante ale Legii nr.552-XV din 18 octombrie 2001 privind evaluarea și acreditarea în sănătate (M.O., 2001, nr. 155-157, art.1234) sunt următoarele:


Articolul 8Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate


„Pentru evaluarea şi acreditarea instituţiilor şi întreprinderilor medico-sanitare şi farmaceutice, prin hotărîre a Guvernului, pe lîngă Ministerul Sănătăţii se înfiinţează Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate, denumit în continuare Consiliu, care are statut de persoană juridică şi dispune de ştampilă cu stema de stat şi cu denumirea sa şi îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului aprobat de Guvern.”


Articolul 9Atribuţiile principale ale Consiliului


„Consiliul exercită următoarele atribuţii:
[…]
e) ia decizii privind acreditarea sau neacreditarea, eliberarea sau retragerea certificatelor de acreditare în condiţiile stabilite de lege;
f) ia decizii privind acreditarea şi eliberarea certificatelor de acreditare sau privind neacreditarea;
[…]”


Articolul 11Procedura de evaluare şi acreditare


„(1) Instituţiile şi întreprinderile medico-sanitare şi farmaceutice de stat şi private sînt supuse evaluării şi acreditării, în mod obligatoriu, o dată în 5 ani.
(2) Evaluarea şi acreditarea se desfăşoară în două etape:
a) iniţierea procedurii de acreditare, care prevede depunerea cererii şi primirea documentaţiei necesare de la Consiliu, precum şi perioada de autoevaluare;
b) evaluarea şi acreditarea sistemelor de asigurare a calităţii serviciilor prestate de către instituţiile şi întreprinderile medico-sanitare şi farmaceutice.
(3) Administraţia instituţiei şi întreprinderii medico-sanitare şi farmaceutice nou-înfiinţate solicită, în cel mult un an de la începutul activităţii unităţii, evaluarea şi acreditarea acesteia.
[…]”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului sesizării
13. Autorul sesizării susține că prevederile articolului 8 alin. (1) lit. a) pct. 25) din Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, în redacția Legii nr.26 din 13 martie 2014, au fost puse în aplicare din ziua publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, adică din 18 aprilie 2014. Astfel, chiar din 18 aprilie 2014 se cerea de la entitățile vizate în lege să dețină licență, deși până la punerea în aplicare a normei menţionate, în conformitate cu prevederile articolului 8 alin.(1) pct.25) al Legii nr. 451-XV din 30 iulie 2001 activitatea farmaceutică se desfăşura în baza certificatelor de acreditare, licenţa fiind necesară doar pentru întreprinderile şi instituţiile nou-create, până la obţinerea certificatului de acreditare.
14. Respectiv, punerea imediată în aplicare a legii a avut drept efect sancționarea persoanelor juridice care desfășoară activitatea farmaceutică. Or, entitățile vizate nu s-au putut conforma îndată noilor cerințe.
15. În același timp, prin Art.II din Legea nr. 26 din 13 martie 2014 Guvernului i se acordă un termen de 3 luni de la data publicării, pentru a aduce actele sale normative, inclusiv cele departamentale, în concordanţă cu legea în cauză.
16. Autorul sesizării menţionează că legiuitorul nu a stabilit un termen rezonabil de tranziţie pentru a oferi mediului de afaceri posibilitatea de a se conforma la prevederile Legii nr. 26 din 13 martie 2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 451-XV din 30 iulie 2001.
17. Autorul sesizării consideră că prin adoptarea Legii nr.26 din 13 martie 2014 statul nu a asigurat unul din principiile fundamentale ale dreptului – echitatea – și nu a asigurat antreprenoriatului condiţii de activitate conform prevederilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.
18. În opinia sa, adoptarea Legii nr. 26 din 13 martie 2014 a condus la lezarea flagrantă a principiilor fundamentale privind proprietatea.
B. Aprecierea Curţii
19. Examinând sesizarea sub aspectul admisibilității, Curtea constată următoarele.
20. În temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, articolului 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea exercită, la sesizare, controlul constituționalității legilor.
21. Curtea menționează că articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.
22. Curtea reține că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. a) din Constituție presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.
23. Curtea constată că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie Legea nr.26 din 13 martie 2014 pentru modificarea și completarea Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.
24. Curtea menționează că autorul sesizării a invocat pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3), 7, 9 alin. (1) şi (3), 15, 16, 46 şi 127 alin. (1) și (2) din Constituţia Republicii Moldova.
25. Curtea observă că, deși autorul sesizării solicită controlul constituționalității Legii nr.26 din 13 martie 2014 în ansamblu, în expunerea argumentelor sale invocă totuși exclusiv amendamentul adus la articolul 8 alin.(1) pct.25 din Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător și doar prin prisma modului de punere în aplicare a acestuia.
26. Totodată, examinând în substanţă problema abordată în sesizare, Curtea constată că autorul sesizării nu a criticat separat conținutul art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 25) din Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, potrivit căruia activitatea farmaceutică se supune reglementării prin licenţiere de către Camera de Licenţiere.
27. Astfel, Curtea constată că în aspectele elucidate în sesizare autorul se axează doar pe modul de punere în aplicare a prevederilor articolului 8 alin.(1) pct. 25) din Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001, în redacția Legii nr.26 din 13 martie 2014.
28. Cu referire la situația de fapt, invocată de autorul sesizării, și anume sancționarea entităților vizate (farmaciilor) pentru lipsa licenței, Curtea menționează că acestea sunt în drept a se adresa în instanţele de judecată pentru a-şi apăra drepturile încălcate.
29. În același timp, Curtea constată lipsa în instanțele de judecată a litigiilor, în cadrul cărora persoanele juridice care activează în domeniul farmaceutic ar ridica excepția de neconstituționalitate, cu invocarea pretinselor încălcări ale normelor constituționale.
30. Astfel, Curtea atestă lipsa legăturii de cauzalitate între argumentele invocate în sesizare, care sunt axate pe modalitatea de punere în aplicare a legii şi cerinţele finale, fapt pentru care sesizarea nu poate fi declarată admisibilă.
Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolelor 26 alin. (1), 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională


D E C I D E:


1. Se declară inadmisibilă sesizarea deputatului în Parlament Mihaela Iacob privind controlul constituţionalităţii Legii nr. 26 din 13 martie 2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE                     Alexandru TĂNASE