de inadmisibilitate a sesizării nr. 13g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 54 lit. e) şi 56 alin. (3) dinLegea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi a punctului 63 lit. e) di


Published: 2016-04-01

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$20 per month, or Get a Day Pass for only USD$4.99.
de inadmisibilitate a sesizării nr. 13g/2016 privind excepţia
de neconstituţionalitate a articolelor 54 lit. e) şi 56 alin. (3) din
Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea
Poliţiei şi statutul poliţistului şi a punctului 63 lit. e) din Statutul
disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 502 din 9 iulie 2013



Publicat : 01.04.2016
în Monitorul Oficial

Nr. 79-89
    art Nr : 26
    Data intrarii in vigoare : 16.03.2016

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:
Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,
Dl Aurel BĂIEŞU,
Dl Igor DOLEA,
Dl Victor POPA,  judecători,
cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă la 29 februarie 2016,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 16 martie 2016 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 29 februarie 2016 de către dl Sergiu Stratan, judecător în cadrul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 54 lit. e) şi 56 alin. (3) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi a punctului 63 lit. e) din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din 9 iulie 2013, ridicată de Petru Buzu în dosarul nr.3-90/16, aflat pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.
A. Motivele ridicării excepției de neconstituționalitate
2. Motivele ridicării excepției, astfel cum au fost expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.
3. În temeiul articolului 54 lit. e) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 și al punctului 63 lit. e) din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 502 din 9 iulie 2013, sancțiunea disciplinară de retrogradare în funcție se aplică polițistului pentru comiterea de abateri disciplinare, ținând cont de gravitatea lor și de gradul de vinovăție.
4. De asemenea, potrivit articolului 56 alin. (3) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012, după expirarea valabilităţii sancţiunii disciplinare de retrogradare în funcţie, poliţistul nu este restabilit în funcţia deţinută anterior, dar poate fi promovat potrivit dispoziţiilor generale.
5. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile menționate contravin articolelor 1, 4, 8, 16, 43, 44 și 54 din Constituţie, articolului 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale şi articolelor 1, 2 și 12 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţată sau obligatorie.
B. Legislația pertinentă
6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr. 1) sunt următoarele:


Articolul 1Statul Republica Moldova


„(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului este republica.
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”


Articolul 4Drepturile şi libertăţile omului


„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”


Articolul 8Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale


„(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conținând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia.”


Articolul 16Egalitatea


„(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”


Articolul 43 Dreptul la muncă şi la protecţia muncii


„(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.
(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.”


Articolul 44Interzicerea muncii forţate


„(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu satisfac serviciul militar obligatoriu;
b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenție sau de libertate condiţionată;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale, stabilite de lege.”


Articolul 54 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăți


„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
7. Prevederile relevante ale Codului muncii al Republicii Moldova nr. 154-XV din 28 martie 2003 (M.O., 2003, nr. 159-162, art.648) sunt următoarele:


Articolul 206Sancţiuni disciplinare


„(1) Pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertismentul;
b) mustrarea;
c) mustrarea aspră;
d) concedierea (în temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit.g)-r).
(2) Legislaţia în vigoare poate prevedea pentru unele categorii de salariaţi şi alte sancţiuni disciplinare.
[...].”
8. Prevederile relevante ale Legii nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului (M.O., 2013, nr. 42-47, art.145) sunt următoarele:


Articolul 54Tipurile de sancţiuni disciplinare


„Comiterea de abateri disciplinare, în funcţie de gravitatea lor şi de gradul de vinovăţie, atrage aplicarea următoarelor sancţiuni disciplinare:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) mustrare aspră;
d) retrogradare cu un grad special;
e) retrogradare în funcţie;
f) concediere. ”


Articolul 56Termenul de valabilitate a sancţiunilor disciplinare


„(1) Sancţiunile disciplinare se consideră stinse după o perioadă de un an de la data aplicării lor.
(2) Ca formă de stimulare, sancţiunea disciplinară poate fi ridicată peste cel puţin 6 luni de la data aplicării, prin ordinul şefului care a aplicat-o sau al ministrului afacerilor interne, cu excepţia celor prevăzute la art.54 lit.d)–f).
(3) După expirarea valabilităţii sancţiunii disciplinare de retrogradare în funcţie, poliţistul nu este restabilit în funcţia deţinută anterior, dar poate fi promovat potrivit dispoziţiilor generale.
(4) După expirarea valabilităţii sancţiunii disciplinare de retrogradare cu un grad special, poliţistului i se va acorda gradul special următor, prin ordinul conducătorului învestit cu acest drept, în legătură cu expirarea termenului de valabilitate a sancţiunii disciplinare.”
9. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr. 502 din 9 iulie 2013 cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al poliţistului (M.O., 2013, nr. 146-151, art.592) sunt următoarele:


Secţiunea a 3-aSancţiunile disciplinare


„63. Poliţiştii sunt sancţionaţi disciplinar pentru comiterea de abateri disciplinare, respectiv în funcţie de gravitatea lor şi de gradul de vinovăţie, li se aplică următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) mustrare aspră;
d) retrogradare cu un grad special;
e) retrogradare în funcţie;
f) concediere.”
10. Prevederile relevante ale Convenţiei Organizației Internaționale a Muncii privind munca forţată sau obligatorie (nr.29, adoptată la Geneva  la 28 iunie 1930 și ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea  Parlamentului  nr.610-XIV din 1 octombrie 1999) sunt următoarele:


Articolul 2


„1) În sensul prezentei Convenţii, termenul muncă forţată sau obligatorie va însemna orice muncă sau serviciu pretins  unui individ sub ameninţarea unei pedepse oarecare, şi  pentru care numitul  individ nu s-a oferit de bună voie.
2) Totuşi, termenul  munca forţată sau  obligatorie nu va cuprinde,în sensul prezentei Convenţii:
a) orice  muncă sau serviciu pretins în virtutea legilor privind serviciul militar obligatoriu şi  destinat unor lucrări cu  caracter pur militar;
b) orice muncă sau serviciu făcând parte din obligaţiile civice normale ale cetăţenilor unei ţări pe deplin
independentă;
c) orice muncă sau serviciu pretins unui individ ca urmare a unei condamnări pronunţate printr-o hotărâre judecătorească, cu condiţia ca această muncă sau serviciu să fie executat sub supravegherea şi controlul autorităţilor publice şi ca numitul individ să nu fie cedat sau pus la dispoziţia  unor  particulari, societăţi sau unor persoane morale private;
d) orice muncă sau serviciu pretins în cazurile de forţă majoră, adică în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe ca: incendiu, inundaţii, foamete, cutremure de pământ, epidemii şi epizootii violente, invazii de animale, de insecte sau de paraziţi vegetali dăunători, şi în general orice împrejurări, care pun în pericol sau riscă să pună în pericol viaţa sau condiţiile normale de existenţă a întregii populaţii sau a unei părţi din populaţie;
e) muncile mărunte de la sat, adică muncile executate în interesul direct al colectivităţii de către membrii acesteia, munci care, deci, pot fi considerate ca obligaţii civice normale, ce revin membrilor colectivităţii, cu condiţia ca  populaţia însăşi sau reprezentanţii  săi direcţi să aibă dreptul să se pronunţe asupra justeţei acestor munci.”
11. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:


Articolul 4Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate


„1. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire.
2. Nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie.
3. Nu se consideră muncă forţată sau obligatorie în sensul prezentului articol:
a) orice muncă impusă în mod normal unei persoane supuse detenţiei în condiţiile prevăzute de art.5 din prezenta convenţie sau în timpul în care se află în libertate condiţionată;
b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuză să satisfacă serviciul militar din motive de conştiinţă, în ţările în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;
c) orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii;
d) orice muncă sau serviciu care face parte din obligaţiile civile normale.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
12. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că aplicarea sancțiunii disciplinare de retrogradare în funcţie şi obligarea persoanei sancţionate disciplinar să muncească permanent la o altă muncă, pe care nu a acceptat-o, constituie în sine o muncă forţată.
13. Astfel, în opinia autorului excepției, atragerea la muncă forţată, cu titlu de sancţiune disciplinară, contravine articolelor 43 şi 44 din Constituţie și articolelor 1, 2 și 12 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţată sau obligatorie.
14. De asemenea, acesta pretinde că sancţiunea disciplinară de retrogradare în funcție nu este necesară într-o societate democratică şi constituie o restrângere nejustificată a dreptului la muncă al persoanei, fiind în contradicţie cu articolul 54 din Constituţie.
15. În final, autorul excepţiei susţine că normele contestate încalcă articolele 1, 4, 8, 16, 43, 44 și 54 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
16. Examinând sesizarea privind excepția de neconstituționalitate sub aspectul admisibilității, Curtea constată următoarele.
17. În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor și a hotărârilor Guvernului, în speță a Legii cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi a Hotărârii Guvernului cu privire la aprobarea Statutului disciplinar al poliţistului, ține de competența Curții Constituționale.
18. Curtea menționează că, fiind ridicată de Petru Buzu în dosarul nr. 3-90/16, care se află pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,  sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.
19. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.
20. Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolelor 54 lit. e) şi 56 alin. (3) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi punctului 63 lit. e) din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din 9 iulie 2013.
21. Curtea observă că dispozițiile contestate prevăd aplicarea sancțiunii disciplinare de retrogradare în funcție în privința polițiștilor, precum și efectele aplicării acestei sancțiuni disciplinare.
22. Curtea menţionează că autorul excepției a invocat pretinsa încălcare a articolelor 1, 4, 8, 16, 43, 44 și 54 din Constituţie.
23. Curtea reține că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicției constituționale doar în cazul în care normele constituționale invocate au incidență asupra normelor contestate.
24. În acest sens, Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată și să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.
25. Analizând excepția de neconstituționalitate prin raportare la argumentele prezentate, Curtea observă că autorul excepției susține că prin aplicarea sancțiunii disciplinare de retrogradare în funcție și transferul la o altă muncă se încalcă articolul 43 (Dreptul la muncă și la protecția muncii) și articolul 44 (Interzicerea muncii forțate) din Constituție.
26. În același timp, Curtea constată lipsa în sesizare a unor argumente concludente care ar demonstra în ce măsură prevederile legale contestate încalcă normele constituționale invocate.
27. În jurisprudența sa, Curtea a menționat că prevederile constituționale care statuează dreptul la muncă asigură oricărei persoane posibilitatea de a exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în condiții stabilite de legislator.
28. Curtea observă că articolul 206 din Codul muncii stabilește tipurile de sancțiuni disciplinare. De asemenea, în alin. (2) al aceluiași articol este expres stipulat faptul că legislaţia în vigoare poate prevedea pentru unele categorii de salariaţi şi alte sancţiuni disciplinare.
29. Astfel, Curtea menționează că atât art. 54 lit. e) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012, cât și pct. 63 lit. e) din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 502 din 9 iulie 2013, adițional prevederilor din Codul muncii, stabilesc sancțiunea disciplinară de retrogradare în funcție.
30. Curtea reține că articolul 55 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 concretizează condiţiile de aplicare a sancţiunilor disciplinare în privința polițistului. În același timp, Curtea observă că cadrul legal nu obligă polițistul să presteze alt gen de muncă, ce ar excede activității normale exercitate  de polițist.
31. În acest sens, Curtea reține că în cauza Van der Mussele v. Belgia (hotărârea din 23 noiembrie 1983), referindu-se la definiția muncii forțate sau obligatorii, prevăzută de art.(2) din Convenţia privind munca forţată sau obligatorie, Curtea Europeană a menționat că „o muncă executată pe temeiul unui contract încheiat în mod liber, nu ar putea cădea sub incidența art.4 din Convenție pe motiv că numai unul dintre contractanți s-a angajat față de celălalt la îndeplinirea unei activități și că riscă o anumită sancțiune în caz de neexecutare.”.
32. Totodată, Curtea reiterează că normele constituționale cuprinse în articolul 54 nu au o semnificaţie autonomă şi urmează a fi aplicate prin raportare la un drept fundamental, garantat de Constituţie.
33. În ceea ce priveşte încălcarea articolelor 1, 4, 8, 16 din Constituţie, Curtea observă că acestea comportă un caracter generic și constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări și nu pot constitui repere individuale și separate.
34. În temeiul celor expuse supra, Curtea reține că, în lipsa argumentării incidenței normelor constituționale invocate asupra normelor contestate, sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin. (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale și al pct. 28 lit. d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională


D E C I D E:


1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 54 lit. e) şi 56 alin. (3) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi punctului 63 lit. e) din Statutul disciplinar al poliţistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din 9 iulie 2013, ridicată de Petru Buzu în dosarul nr.3-90/16, pendinte pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE                     Alexandru TĂNASE