Advanced Search

cu privire la reabilitarea victimelor infracţiunilor


Published: 2016-09-09
Read law translated into English here: https://www.global-regulation.com/translation/moldova/5965614/cu-privire-la-reabilitarea-victimelor-infraciunilor.html

Subscribe to a Global-Regulation Premium Membership Today!

Key Benefits:

Subscribe Now for only USD$40 per month.
    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.


Capitolul IDISPOZIŢII GENERALE


Articolul 1. Scopul legii şi sfera de reglementare 
(1) Prevederile prezentei legi au ca scop crearea cadrului legal pentru asigurarea unor condiţii minime de reabilitare a victimelor infracţiunilor, precum şi pentru protecţia şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale acestora.
(2) Prezenta lege reglementează categoriile de victime ale infracţiunilor cărora li se aplică prevederile sale, organizarea şi funcţionarea mecanismului de protecţie şi reabilitare a victimelor infracţiunilor, modul şi condiţiile de compensare financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune.
(3) În sensul prezentei legi, termenul „victimă a infracţiunii” semnifică persoana fizică vătămată, mental sau fizic, care înregistrează o suferinţă emoţională sau o pierdere materială, cauzată direct prin infracţiune, conform Codului penal, precum şi soţul, copiii şi persoanele aflate la întreţinerea persoanei decedate în cazul serviciilor de suport prevăzute la art. 2 alin. (5) lit. b) şi d).   


Capitolul IISISTEMUL SERVICIILOR DE SUPORT ACORDATE VICTIMELOR INFRACŢIUNILOR


Articolul 2. Serviciile de suport acordate victimelor
                       infracţiunilor
(1) Reabilitarea victimelor infracţiunilor, precum şi a drepturilor acestora, se realizează prin punerea la dispoziţie a unor servicii de suport.
(2) Serviciile de suport reprezintă serviciile, publice sau private, oferite victimelor abuzului, violenţei fizice, psihice sau sexuale.
(3) Serviciile de suport au ca scop oferirea de consultaţii şi sprijin în comunicarea victimelor cu autorităţile publice,  de asistenţă pentru recuperare fizică, psihologică şi socială.
(4) Serviciile de suport îşi realizează scopul prin acţiuni speciale de consiliere psihologică, asistență juridică şi socială.
(5) Pentru realizarea scopului prevăzut la alin. (3), victimele infracţiunilor beneficiază de următoarele servicii de suport:
a) consiliere informaţională a victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile sale şi serviciile de care pot beneficia;
b) consiliere psihologică;
c) asistenţă juridică garantată de stat;
d) compensare financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune.
(6) Guvernul poate aproba reglementări detaliate privind procedurile de acordare a serviciilor de suport  prevăzute la alin. (5).
(7) Victimele traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în familie beneficiază de măsuri de asistenţă conform prevederilor Legii nr. 241-XVI din 20 octombrie 2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane sau, după caz, ale Legii nr. 45-XVI din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie.  
Articolul 3. Subiecţii competenţi în acordarea
                        serviciilor de suport
(1) Autoritatea administrativă centrală care elaborează, promovează şi participă la realizarea politicii Guvernului în domeniul reabilitării victimelor infracţiunilor este Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
(2) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei asigură implementarea prevederilor prezentei legi în cooperare cu Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Finanţelor, Procuratura Generală, Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, subdiviziunile teritoriale de asistenţă socială, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi în cooperare cu reprezentanţi ai societăţii civile.
(3) Cooperarea dintre subiecţii indicaţi la alin. (2) se realizează prin participare la elaborarea şi implementarea cadrului normativ în domeniul reabilitării victimelor infracţiunilor, prin schimb de informaţii şi de experţi, prin activităţi comune de cercetare şi identificare a victimelor infracțiunilor, de acordare a serviciilor de suport pentru reabilitarea acestora, prin specializarea şi instruirea  personalului, prin realizarea unor iniţiative social-economice, a unor campanii de informare în vederea popularizării serviciilor de suport şi a condiţiilor de acordare a acestora, precum şi prin alte activităţi în domeniul respectiv.
(4) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Finanţelor, Procuratura Generală, Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, autorităţile administraţiei publice locale participă nemijlocit la implementarea prevederilor prezentei legi prin acordarea serviciilor de suport prevăzute la art. 2 alin. (5). Alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale pot fi cooptate în vederea realizării scopurilor legii, conform competenţelor instituţionale ale fiecăreia şi în funcție de specificul serviciilor la acordarea cărora urmează să participe.
(5) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în comun cu autorităţile publice locale, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Finanţelor, Ministerul Sănătăţii, Procuratura Generală şi Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, asigură specializarea şi instruirea personalului care comunică direct cu victimele infracţiunilor în procesul de acordare a serviciilor de suport acestora, conform competenţelor instituţionale.
(6) Autorităţile publice centrale şi locale, la realizarea atribuţiilor sale privind acordarea serviciilor de suport victimelor infracţiunilor, pot antrena organizaţii necomerciale sau persoane juridice cu scop lucrativ care activează în domeniul reabilitării victimelor infracţiunilor.
(7) Persoanele fizice din cadrul organizaţiilor necomerciale sau al persoanelor juridice cu scop lucrativ, indicate la alin. (6), care sînt antrenate în acordarea serviciilor de suport victimelor infracţiunilor trebuie să corespundă calităţilor morale necesare unei astfel de activităţi, să deţină studii universitare şi să fie instruite conform prevederilor alin. (5).
(8) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei consolidează capacităţile resurselor umane din domeniul reabilitării victimelor infracţiunilor prin verificarea corespunderii persoanelor indicate la alin. (7) activităţii de acordare a serviciilor de suport victimelor infracţiunilor şi acceptă sau refuză candidatura persoanei respective în timp de 20 de zile de la depunerea CV-ului acesteia la minister. Refuzul candidaturii se motivează.
(9) Autoritățile publice locale execută obligațiile prevăzute de prezenta lege în limita mijloacelor bugetare disponibile.
Articolul 4. Voluntarii care participă la acordarea
                        serviciilor de suport
(1) La desfăşurarea activităţii de reabilitare a victimelor infracţiunilor pot fi antrenaţi voluntari.
(2) Voluntar este persoana care, în timpul său liber şi fără a fi remunerat, acordă benevol suport victimelor infracţiunilor sau participă la activităţile desfăşurate în acest sens de către subiecţii indicaţi la art. 3.
(3) Voluntar poate fi persoana care nu are antecedente penale şi ale cărei calităţi morale corespund activităţii de reabilitare a victimelor infracțiunilor.
(4) Voluntarul nu poate acorda servicii de suport victimelor infracţiunilor în cazul în care există un conflict dintre exercitarea atribuţiilor şi interesele personale ale acestuia în calitate de persoană privată, care ar putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obiectivă şi imparţială a obligaţiilor şi responsabilităţilor ce îi revin potrivit legii.
(5) Activitatea voluntarilor se organizează şi se desfăşoară în conformitate cu prevederile Legii voluntariatului nr. 121 din 18 iunie 2010, ale prezentei legi, precum şi ale actelor normative aprobate în scopul realizării prevederilor acestora.
Articolul 5. Organizaţiile necomerciale care activează
                        în domeniul reabilitării victimelor
                        infracţiunilor
(1) Organizaţiile necomerciale pot acorda victimelor infracţiunilor, în mod independent sau în cooperare cu autorităţile publice centrale sau locale, servicii de consiliere informaţională, psihologică, precum şi alte servicii sau forme de asistenţă.
(2) Organizaţiile necomerciale de utilitate publică ce activează în domeniul reabilitării victimelor infracţiunilor beneficiază de sprijinul material şi financiar al statului. Acestea urmează a fi scutite parţial de plata unor impozite în conformitate cu legislaţia fiscală şi cu legislaţia cu privire la asociaţiile obşteşti. Arendarea încăperilor şi clădirilor proprietate publică de către asociaţiile obşteşti de utilitate publică ce activează în domeniul reabilitării victimelor infracţiunilor se face în condiţii preferenţiale, în modul stabilit de Guvern. 
(3) Organizaţiile necomerciale care acordă, în mod independent, servicii de suport victimelor infracţiunilor pot extinde categoriile de victime ale infracțiunilor care să beneficieze de serviciile acordate de către acestea din diferite surse financiare, altele decît bugetul de stat.


Capitolul IIISERVICIILE PUBLICE DE SUPORT ACORDATE VICTIMELOR INFRACŢIUNILORSecţiunea 1Serviciile de informare a victimelor infracţiunilor


Articolul 6. Consilierea informaţională
(1) Colaboratorul  organului de constatare la care se adresează victima pentru a face plîngerea privind infracţiunea săvîrşită, ofiţerul de urmărire penală şi procurorul care instrumentează cazul au obligaţia de a aduce la cunoştinţă victimei infracţiunii, în scris sau într-o altă formă accesibilă dacă o cer condițiile speciale ale victimei, informaţia privind:
a) serviciile de suport de care poate beneficia victima, subiecţii care acordă aceste servicii şi condiţiile generale de acordare a acestora;
b) organul de urmărire penală la care poate depune plîngerea privind infracţiunea săvîrşită împotriva sa;
c) drepturile procesuale de care beneficiază în calitate de parte la procesul penal, conform Codului de procedură penală şi Codului de executare;
d) măsurile de protecţie disponibile, conform prevederilor Codului de procedură penală şi ale Legii nr. 105-XVI din 16 mai 2008 cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal, precum şi informaţia cu privire la condiţiile şi procedura de aplicare a acestor măsuri; 
e) alte informaţii solicitate de victima infracţiunii, dacă acestea sînt deţinute.
(2) Aducerea la cunoştinţă victimei infracţiunii a informaţiei prevăzute la alin. (1) se consemnează într-un proces-verbal, care se anexează la materialele cauzei penale.
Articolul 7. Alte mijloace de informare a victimelor
                       infracţiunilor
(1) Suplimentar modului de informare a victimelor infracţiunilor prevăzut la art. 6, acestea se pot informa despre serviciile de suport de care pot beneficia prin intermediul liniilor telefonice sau al paginilor web oficiale ale instituţiilor responsabile de acordarea serviciilor de suport indicate la art. 3 alin. (2) şi ale altor subiecţi cu atribuţii în domeniul reabilitării victimelor infracţiunilor.
(2) Subiecţii competenţi în acordarea serviciilor de suport victimelor infracţiunilor conform prevederilor art. 3 alin. (2) au obligaţia, iar instanţele de judecată au dreptul să publice pe paginile lor web oficiale informaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1).
(3) Persoanele care asigură comunicarea directă a informaţiilor victimei infracţiunii au obligaţia de a anunţa poliţia dacă, din convorbirea cu victima, deduc că aceasta se află în pericol.
(4) Subiecţii competenţi în acordarea serviciilor de suport victimelor infracţiunilor pot înfiinţa linii telefonice pentru informarea victimelor infracţiunilor.


Secţiunea a 2-aConsilierea psihologică a victimelor infracţiunilor


Articolul 8. Consilierea psihologică
(1) Victimele infracţiunilor beneficiază, la cerere, de consiliere psihologică, care este asigurată, în condiţiile prezentei legi, de către psihologii din cadrul subdiviziunilor teritoriale de asistenţă socială, al organizaţiilor necomerciale sau al persoanelor juridice cu scop lucrativ care activează în domeniul reabilitării victimelor infracţiunii şi care au fost cooptate în acest scop de către autorităţile publice locale sau de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
(2) Victimele infracţiunilor care nu corespund condiţiilor prevăzute la art. 9 sau сare solicită ajutorul respectiv după expirarea termenului de acordare a consilierii psihologice din contul statului pot beneficia, la cerere, de consiliere psihologică contra plată.
(3) Costul serviciilor de consiliere psihologică acordate de către subdiviziunile teritoriale de asistenţă socială este stabilit de Guvern.
(4) Organizațiile necomerciale sau persoanele juridice cu scop lucrativ stabilesc de sine stătător costul serviciilor de consiliere psihologică, care nu poate fi mai mare decît cel stabilit de Guvern conform alin. (3).
Articolul 9. Consilierea psihologică din contul statului
(1) Consilierea psihologică se acordă din contul statului pentru victimele infracţiunilor, inclusiv ale tentativelor la acestea, prevăzute la următoarele articole din Codul penal: art. 145 (omor intenţionat), art. 146 (omor săvîrşit în stare de afect), art. 149 (lipsirea de viaţă din imprudenţă), art. 150 (determinarea la sinucidere), art. 151 (vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii), art. 158 (traficul de organe, ţesuturi şi celule umane), art. 160 (efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale), art. 164 (răpirea unei persoane), art. 1641 (răpirea minorului de către rudele apropiate), art. 165 (traficul de fiinţe umane), art. 166 alin. (2) şi (3) (privaţiunea ilegală de libertate), art. 1661 (tortura, tratamentul inuman sau degradant), art. 167 (sclavia şi condiţiile similare sclaviei), art. 168 (munca forţată, în cazul în care infracţiunea este săvîrşită asupra unui minor), art. 171–175 (infracţiuni privind viaţa sexuală), art. 188 alin. (3) lit. c) sau d) (tîlhăria săvîrşită cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori cu deosebită cruzime), art. 2011 (violenţa în familie), art. 206 (traficul de copii), art. 2081 (pornografia infantilă), art.  2082 (recurgerea la prostituţia practicată de un copil).
(2) Consilierea psihologică din contul statului se acordă victimelor infracţiunilor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova sau dacă infracţiunea a fost săvîrşită în afara teritoriului Republicii Moldova şi victima este cetăţean al Republicii Moldova, străin sau apatrid care locuieşte legal în Republica Moldova.
(3) Consilierea psihologică din contul statului se acordă pe o perioadă de cel mult 3 luni de la data soluţionării cererii de acordare a acestui serviciu, iar în cazul victimelor care nu au împlinit vîrsta de 18 ani, pe o perioadă de cel mult 6 luni de la data soluţionării cererii respective.
Articolul 10.  Procedura de acordare a consilierii
                      psihologice  din contul statului
(1) Consilierea psihologică din contul statului se acordă în temeiul cererii scrise a victimei infracţiunii, ce se depune la subdiviziunea teritorială de asistenţă socială sau la un alt subiect care desfăşoară activitatea de reabilitare a victimelor infracţiunilor în raza teritorială în care se află domiciliul victimei infracţiunii şi care a fost cooptat în acest scop de către autorităţile publice locale sau de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
(2) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice din contul statului poate fi depusă doar după sesizarea organului de constatare sau a organului de urmărire penală despre săvîrşirea infracţiunii.
(3) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice din contul statului trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei;
b) data, locul şi circumstanţele săvîrşirii infracţiunii;
c) data depunerii sesizării privind săvîrşirea infracţiunii şi organul sesizat.
(4) La cererea pentru acordarea consilierii psihologice din contul statului se anexează copia documentelor justificative pentru datele înscrise în cerere.
(5) Cererea pentru acordarea consilierii psihologice din contul statului se soluţionează în termen de 3 zile de la data depunerii.


Secţiunea a 3-aAsistenţa juridică


Articolul 11. Asistenţa juridică a victimei infracţiunii
(1) Victima infracţiunii beneficiază de asistenţă juridică garantată de stat, în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală şi în condiţiile Legii nr. 198-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat, dacă infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova sau dacă infracţiunea a fost săvîrşită în afara teritoriului Republicii Moldova şi victima este cetăţean al Republicii Moldova, străin sau apatrid care locuieşte legal în Republica Moldova, iar procesul penal se desfăşoară în Republica Moldova.
(2) Victima infracţiunii de tortură, a tratamentului inuman şi degradant beneficiază necondiţionat de asistenţă juridică garantată de stat.
(3) Soţul, copiii şi persoanele aflate la întreţinerea persoanei decedate în rezultatul săvîrşirii infracţiunilor prevăzute în capitolele II–IV din Codul penal, în cazul în care nu dispun de mijloace băneşti pentru a plăti serviciile unui avocat, pot beneficia de asistenţă juridică garantată de stat atît în cadrul procesului penal, cît şi în afara acestuia.
(4) Organizaţiile necomerciale sau  persoanele juridice cu scop lucrativ au dreptul să stabilească individual categoriile de victime ale infracţiunii, condiţiile şi formele de asistenţă juridică pe care să le acorde.


Secţiunea a 4-aCompensaţia financiară acordată de stat
victimelor unor infracţiuni


Articolul 12. Limitele compensaţiei financiare
(1) Victimele infracţiunilor indicate la alin. (2) au dreptul de a primi compensaţie financiară în mărimea şi în condiţiile stabilite de prezenta lege.
(2) Au dreptul la compensaţie financiară victimele infracţiunilor prevăzute la următoarele articole din Codul penal: art. 145 (omor intenţionat), art. 146 (omor săvîrşit în stare de afect), art. 149 (lipsirea de viaţă din imprudenţă), art. 151 alin. (4) (vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii soldată cu decesul persoanei), art. 158 (traficul de organe, ţesuturi şi celule umane), art. 164 alin. (3) lit. b) (răpirea unei persoane care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul acesteia), art. 165 (traficul de fiinţe umane), art. 166 alin. (3) (privaţiunea ilegală de libertate), art. 1661 (tortura, tratamentul inuman sau degradant), art. 167 (sclavia şi condiţiile similare sclaviei), art. 168 (munca forţată, în cazul în care infracţiunea este săvîrşită asupra unui minor), art. 171–175 (infracţiuni privind viaţa sexuală), art. 2011 (violenţa în familie), art. 206 (traficul de copii), art. 2081 (pornografia infantilă), art.  2082 (recurgerea la prostituţia practicată de un copil).
(3) Victima nu are dreptul la compensație financiară acordată de către stat pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune dacă:
a) infracţiunea a fost săvîrşită cu participarea benevolă a victimei, cu excepţia persoanelor care nu au împlinit vîrsta de 18 ani;  
b) fapta prevăzută de legea penală a fost săvîrşită în una dintre circumstanţele care înlătură caracterul penal al faptei conform art. 35 din Codul penal;
c) nu a sesizat organele de urmărire penală despre săvîrşirea infracţiunii în cazul în care pornirea urmăririi penale are loc doar în baza plîngerii prealabile a victimei conform art. 276 din Codul de procedură penală;
d) la data săvîrşirii infracţiunii, este condamnată definitiv şi are antecedente penale pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave sau pentru o infracţiune săvîrşită prin participare la un grup criminal organizat sau organizaţie criminală;
e) după săvîrşirea infracţiunii, a contribuit intenţionat, prin comportamentul său, la apariţia prejudiciului sau la majorarea cuantumului acestuia;
f) a prezentat, cu bună ştiinţă, declaraţii mincinoase sau a refuzat intenţionat să contribuie la descoperirea infracţiunii în cadrul urmăririi penale sau al judecării cauzei, cu excepţia cazului în care aceasta are dreptul de a nu face declaraţii conform legii.
(4) Persoana care a beneficiat de compensație financiară, totală sau parţială, pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune contrar prevederilor alin. (3) este obligată la restituirea sumelor primite. 
Articolul 13. Subiectul dreptului la compensarea
                     financiară
(1) Dreptul la compensarea financiară îl are victima infracţiunii săvîrşite pe teritoriul Republicii Moldova, prevăzută la art. 12 alin. (2), care este cetăţean al Republicii Moldova, străin sau apatrid ce se află legal pe teritoriul Republicii Moldova la data comiterii infracţiunii şi solicită compensaţie financiară.
(2) În cazul victimelor care nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute la alin. (1), compensaţia financiară se acordă în baza convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(3) Dacă, în rezultatul infracţiunilor indicate la art. 12 alin. (2), victima infracţiunii a decedat, dreptul, în părţi egale, la compensarea financiară din contul statului îl are soţul, copiii sau persoana aflată la întreţinere, în cazul în care victima ar fi avut dreptul la aceasta.
(4) Dreptul la compensarea financiară a cheltuielilor pentru înmormîntarea victimei infracţiunii îl are persoana care le-a suportat, cu excepţia cazului prevăzut la art. 12 alin. (3) lit. a).
Articolul 14. Acordarea compensaţiei financiare
(1) Compensaţia financiară pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune se acordă de către stat dacă sînt întrunite următoarele condiţii:
1) actul de constatare a săvîrşirii infracţiunii a intrat în vigoare (este definitiv şi irevocabil). Prin act de constatare a săvîrşirii infracţiunii se are în vedere, după caz:
a) hotărîrea instanţei de judecată de condamnare;
b) hotărîrea instanţei de judecată de încetare a procesului penal pe temei de nereabilitare;
c) ordonanţa procurorului de încetare a urmăririi penale în temeiul art. 275 pct. 4), 5), 7) şi 8) şi art. 285 alin. (2) pct. 2) şi 3) din Codul de procedură penală sau al art. 53 din Codul penal;
2) cererea a fost depusă în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a actului de constatare a săvîrşirii infracţiunii;
3) victima infracţiunii, personal sau prin reprezentantul său, este parte civilă în cadrul procesului penal;
4) dacă sursele făptuitorului sînt insuficiente pentru acoperirea prejudiciului rezultat din infracţiune, în cazul hotărîrii definitive a instanţei de judecată cu privire la acţiunea civilă născută dintr-o cauză penală, dacă aceasta nu a fost executată integral, benevol sau silit, în perioada indicată la pct. 2);
5) prejudiciul cauzat prin săvîrşirea infracţiunii nu a fost şi nu poate fi compensat din alte surse (indemnizaţii, plăţi din asigurări, despăgubiri acordate de către făptuitor, benevol sau silit, pînă la emiterea hotărîrii instanţei de judecată cu privire la acţiunea civilă născută dintr-o cauză penală de sine stătător sau în temeiul acesteia).
(2) Dacă, în cadrul termenului indicat la alin. (1) pct. 2) din prezentul articol, a fost intentată procedura de executare silită a hotărîrii instanţei de judecată cu privire la acţiunea civilă născută dintr-o cauză penală, însă, la momentul depunerii cererii de acordare a compensaţiei financiare de către stat, executarea hotărîrii nu a avut loc sau a avut loc parţial, statul asigură compensarea prejudiciului prevăzut la art. 15, integral sau în partea neacoperită, dar nu mai mult decît în limitele indicate la art. 19 alin. (1).
(3) Dacă, la data emiterii hotărîrii instanţei de judecată în acţiunea civilă născută din cauza penală, compensaţia financiară a fost achitată deja de către stat, instanţa care examinează acţiunea civilă născută din cauza penală deduce suma compensaţiei din suma stabilită victimei în calitate de prejudiciu. Suma compensaţiei urmează să fie achitată de către făptuitor în bugetul de stat.
(4) La acordarea de către stat a compensaţiei financiare pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune, din cuantumul acesteia se scad sumele achitate de către făptuitor pînă la acea dată ca despăgubiri, precum şi sumele obţinute sau în drept de a fi obţinute din alte surse pentru prejudiciile cauzate prin săvîrşirea infracţiunii.
(5) În cazul în care victima infracţiunii este minor, iar reprezentantul acesteia nu a depus cererea în termenul prevăzut la alin. (1) pct. 2), termenul respectiv începe să curgă din momentul în care victima infracţiunii a împlinit         18 ani.
Articolul 15. Prejudiciul cauzat prin infracţiune pentru
                     care statul asigură compensare financiară
La stabilirea cuantumului compensaţiei financiare, acordată de către stat  pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile violente prin care a fost săvîrşită infracţiunea, se iau în calcul:
a) cheltuielile de spitalizare, tratament sau alte cheltuieli medicale suportate de victima infracţiunii;
b) prejudiciul cauzat ochelarilor, lentilelor de contact, protezelor dentare şi altor obiecte care constituie mijloace de realizare a funcţiilor unor părţi individuale ale corpului uman;
c) prejudiciul cauzat prin distrugerea sau deteriorarea bunurilor victimei infracţiunii sau prin deposedarea acesteia prin săvîrşirea infracţiunii prevăzute la art. 12 alin. (2);
d) prejudiciul cauzat prin pierderea capacităţii de muncă, dacă aceasta a fost provocată de faptele infracţionale;
e) cheltuielile de înmormîntare  a victimei infracţiunii, în cazul decesului acesteia.
Articolul 16. Cererea privind acordarea compensației
                      financiare
(1) Compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune se efectuează în temeiul cererii scrise privind acordarea compensaţiei financiare, care se examinează de Comisia interdepartamentală pentru compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune.
(2) Cererea privind acordarea compensaţiei financiare se depune de către persoana indicată la art. 13 alin. (1) şi (3) sau de către reprezentantul său legal, dacă aceasta este minor sau este lipsită de capacitate de exerciţiu total sau parţial. Cererea privind acordarea compensaţiei financiare poate fi depusă şi de către organizaţiile necomerciale care activează în domeniul reabilitării victimelor infracţiunilor dacă este semnată de victima infracţiunii, cuprinde datele prevăzute la alin. (3) din prezentul articol şi sînt anexate documentele indicate la alin. (4) din prezentul articol.
(3) Cererea privind acordarea compensaţiei financiare trebuie să cuprindă date referitoare la:
a) numele, prenumele, cetăţenia, data şi locul naşterii, domiciliul sau reşedinţa victimei infracţiunii şi/sau, după caz, a altei persoane care are dreptul la compensarea financiară;
b) calitatea solicitantului – soţ, copil sau persoană aflată la întreţinerea persoanei decedate, în cazul victimelor infracţiunilor prevăzute la art. 13 alin. (3);
c) fapta infracţională săvîrşită, care se încadrează în lista celor stabilite la art. 12 alin. (2), data, locul şi împrejurările săvîrşirii acesteia;
d) prejudiciul suferit ca rezultat direct al infracţiunii conform prevederilor art. 15;
e) organul sesizat despre săvîrşirea infracţiunii (organul de constatare sau organul de urmărire penală), data sesizării acestuia;
f) numărul şi data actului organului de urmărire penală sau, după caz, ale hotărîrii judecătoreşti, conform art. 14 alin. (1) pct. 1);
g) datele privind antecedentele penale ale victimei infracţiunii care solicită acordarea compensaţiei financiare;
h) sumele plătite cu titlu de despăgubiri de către făptuitor sau alte plăţi pentru prejudiciile cauzate prin săvîrşirea infracţiunii, obţinute de victima infracţiunii  dintr-o altă sursă legală;
i) cuantumul compensaţiei financiare solicitate;
j) datele bancare ale contului pe care urmează a fi transferată compensaţia financiară sau solicitarea privind achitarea în numerar a acesteia, precum şi graficul (termenele) achitării compensaţiei, în cazul în care victima infracţiunii solicită achitarea în tranşe a acesteia;
k) confirmarea inexistenţei situaţiilor prevăzute la  art. 12  alin. (3) lit. a), e) şi f), precum şi a veridicităţii celor relevate în cerere.
(4) La cererea privind acordarea compensației financiare se anexează următoarele documente justificative pentru datele înscrise în cerere:
a) copia actului de identitate;
b) copia actului care confirmă statutul persoanei care solicită acordarea compensaţiei financiare, în cazul prevăzut la art. 13 alin. (3) şi la alin. (2) din prezentul articol;
c) documentele care justifică cuantumul solicitat al compensaţiei financiare pentru prejudiciul produs prin infracţiune;
d) o confirmare a executorului judecătoresc despre neexecutarea hotărîrii instanţei de judecată privind prejudiciul cauzat prin infracţiune în cadrul unei proceduri de executare sau, după caz, privind suma prejudiciului compensată pînă la data depunerii cererii privind acordarea compensaţiei financiare, în cazul procedurii de executare silită a hotărîrii de judecată cu privire la acţiunea civilă născută din cauza penală;
e)  cazierul judiciar;
f) orice alte documente deţinute de victima infracţiunii, utile pentru soluţionarea cererii.
Articolul 17. Comisia interdepartamentală pentru
                      compensarea financiară de către stat
                      a prejudiciului cauzat prin infracţiune
(1) Comisia interdepartamentală pentru compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune (în continuare – Comisie) este constituită din 3 membri, dintre care un reprezentant al Ministerului Justiţiei, un reprezentant al Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi un reprezentant al Ministerului Finanţelor.
(2) Regulamentul de activitate al Comisiei se aprobă de către Guvern.
(3) Comisia se convoacă în şedinţe ori de cîte ori este necesar.
(4) Secretariatul Comisiei este asigurat de Ministerul Justiţiei.
Articolul 18. Procedura de examinare a cererii privind
                     acordarea compensației financiare de
                     către stat pentru prejudiciul cauzat prin
                     infracţiune
(1) Cererea privind acordarea compensaţiei financiare, împreună cu actele anexate la aceasta, se depune la Ministerul Justiţiei şi se examinează de Comisie în termen de 30 de zile de la depunere.
(2) În urma examinării cererii, Comisia decide acordarea compensaţiei financiare şi stabileşte cuantumul compensaţiei sau refuză motivat acordarea acesteia.
(3) În cazul în care are loc reluarea urmăririi penale, precum şi în alte situaţii care fac imposibilă identificarea unei decizii pe marginea solicitării de compensare financiară a prejudiciului, examinarea cererii se suspendă prin decizie motivată a Comisiei, urmînd a fi reluată după încheierea procesului penal sau după dispariţia situaţiilor care au determinat suspendarea examinării cererii respective.
(4) Decizia Comisiei prin care se acordă sau se refuză acordarea compensaţiei financiare solicitate trebuie să conţină:
a) data emiterii;
b) numele, prenumele, funcţia membrilor Comisiei care au participat la emiterea deciziei, precum şi autoritatea pe care o reprezintă;
c) numele, prenumele, data naşterii, codul numeric personal al victimei infracţiunii care a solicitat acordarea compensaţiei financiare pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune;
d) descrierea sumară a infracţiunii, cu indicarea obligatorie a articolului corespunzător din Codul penal, şi a prejudiciului cauzat prin aceasta;
e) temeiul legal de acordare sau de refuz al acordării compensaţiei financiare;
f) cuantumul compensaţiei financiare şi modul de acordare a acesteia;
g) modul şi termenele de contestare a deciziei.
(5) Decizia Comisiei, în termen de 2 zile lucrătoare de la adoptare, se transmite ministrului justiţiei și, în temeiul acesteia, ministrul dispune, prin ordin, acordarea sau neacordarea compensaţiei financiare.
(6) Ministrul justiţiei poate respinge decizia Comisiei dacă constată că aceasta contravine prevederilor legale, cu adoptarea, în acest caz, a unei decizii proprii asupra cererii privind acordarea compensaţiei financiare.
(7) Ordinul ministrului justiţiei privind compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ.
(8) Ministerul Justiţiei are obligaţia de a informa, în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii ordinului ministrului justiţiei privind compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune, organul de urmărire penală, procurorul, instanţa de judecată care examinează cauza penală sau, după caz, instanţa de judecată care examinează acţiunea civilă rezultată din cauza penală referitor la cererea privind acordarea compensaţiei financiare şi decizia luată pe marginea acesteia.
Articolul 19. Cuantumul compensaţiei financiare pentru
                          prejudiciul cauzat prin infracţiune şi modul
                          de acordare a acesteia
(1) Compensaţia financiară se achită din contul bugetului de stat în mărime de 70% din suma prejudiciului calculat conform art. 15, dar nu mai mult de 10 salarii medii lunare pe economie, prognozate pentru anul în care victima a formulat cererea de compensaţie financiară.
(2) Transferul compensaţiei financiare pentru victimele infracţiunilor se efectuează de Ministerul Justiţiei în termen de 30 de zile de la data rămînerii definitive a ordinului ministrului justiţiei privind compensarea financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune.
(3) Statul, prin intermediul Ministerului Justiţiei, se subrogă în drepturile victimei infracţiunii care a beneficiat de compensaţie financiară acordată de către stat pentru recuperarea de la infractor a sumelor plătite victimei.
Articolul 20. Regimul fiscal al compensaţiei financiare
                         a prejudiciului cauzat prin infracţiune
Compensaţia financiară pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune, acordată de către stat în conformitate cu prezenta lege, nu se supune impozitării.


Capitolul IVDISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORIIArticolul 21


Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării, cu excepţia prevederilor secţiunii a 4-a a capitolului III, care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2018.


Articolul 22


Guvernul:
a) în termen de 3 luni de la publicare:
– va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
– va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
– va asigura elaborarea proiectelor de acte normative necesare pentru implementarea prevederilor prezentei legi;
b) va asigura completarea statului de personal al Ministerului Justiţiei cu o unitate de personal în vederea asigurării realizării atribuţiilor Ministerului Justiţiei la implementarea mecanismului de compensare financiară de către stat a prejudiciului cauzat prin infracţiune.